Pe 15 mai tot vom avea mai multe cazuri active decât însănătoșiri

Moise Guran

Niște unguri de la Universitatea Babeș-Bolyai, în loc să se ocupe de vânzarea Ardealului ca toți ungurii, s-au apucat să facă un site cu grafice și previziuni statistice, economice, de COVID și de ce mai vrei. UBB nu se dezice (Jo napot kívanok, UBB! 🙂 ), este probabil cel mai bun site cu date (și de epidemie și de ce mai vreți voi) din România. Vă recomand să dați click pe poza de mai jos, să vă plimbați cu mouse-ul pe graficele respective, iar apoi să reveniți la articol și să încercăm puțin o interpretare a datelor. Să vedem ce ar trebui și ce nu ar trebui să facem până pe 15 mai și după aceea.

În mod evident sunt niște probleme de raportare/testare ce dau și vârfurile și găurile alea de cazuri noi, dar asta și pentru că numărul de teste zilnice variază puternic (ieri s-au făcut aproape 17 mii, dar în ultima săptămână au fost zile și cu 4 mii și cu 10 mii de teste) iar rezultatele vin după câteva zile. De aceea am și încercat să ameliorez vârfurile cu frânta roșie, care arată ceea ce se vede și cu ochiul liber – suntem pe o aplatizare a curbei cazurilor noi, iar argumentul numărului de teste nu se mai poate aduce. Deși acesta este în continuare incomparabil mai mic decât în alte țări vestice, creșterea lui permanentă n-avea cum să nu arate o creștere și a numărului de cazuri, dacă epidemia nu ar fi fost în ușoară frânare în România. Subliniez UȘOARĂ și FRÂNARE, dar în niciun caz nu e la final.

Și, acum urmează veștile proaste:

  • Presupunând că această decelarare se păstrează, pe 15 mai tot vom avea cam o sută de cazuri noi pe zi. Adică multe.
  • Frânta verde, a vindecărilor ar trebui să fie pe o traiectorie ascendentă mai evidentă. Și nu e.
  • Urmând modelarea cazurilor închise (cu vindecări) versus cazuri active, rezultă că până pe 15 mai numărul vindecărilor se va apropia de cel al cazurilor active (undeva sub 7000) dar nu îl va depăși. 

Precizez că prelungirea frântelor pe graficul celor de la UBB îmi aparține. Acesta este scenariul optimist, cel în care, de 1 Mai, fiecare cu micul și cu berea lui.

Vă mărturisesc că am stat cu mari emoții după Paște, mai ales că au mai fost și răscoalele alea confruntate destul de ferm de forțele de ordine. Faptul că azi, la două săptămâni de la Paște, nu avem o explozie a cazurilor de coronavirus arată că românii au respectat totuși restricțiile. Nu-mi dau seama care-i legătura cauzală (dacă există una) cu numărul mare de amenzi date în vinerea și sâmbăta Paștelui ortodox (peste șase mii pe zi, față de 4-5 mii pe zi, de atunci încoace), dar este fără dubiu faptul că această aplatizare a curbei de astăzi nu ar fi fost posibilă dacă românii nu ar fi fost disciplinați atunci. Mai cred că toată bâlba de atunci a BOR-MAI, dar mai ales interpelarea publică făcută de președintele Iohannis, tocmai prin inedit și mediatizare, au contribuit semnificativ (ironic, știu) la respectarea restricțiilor.

Pe de altă parte, urmăresc cu atenție și oarecare îngrijorare semnalele de relaxare date de autorități. Sigur că lumea a obosit de stat în casă. Societatea este acum ca un maratonist care, pe ultimii cinci kilometri, are nevoie de un push de adrenalină pentru a putea finaliza cursa. Speranța te ajută, dar să nu o dăm de gard, acum, la final, mai ales că 15 mai NU va însemna finalul pandemiei. Dacă am putut noi, nație ortodoxă, să sărim peste tradițiile de Paște, oare vom putea să respectăm izolarea și de Sfântul Mic de Unu Mai?

Hai să înțelegem cu toții faptul că acea aplatizare a curbei despre care am tot auzit în ultima lună, nu are legătură cu finalul epidemiei ci cu capacitatea sistemului medical de a face față cazurilor grave. Și, într-adevăr, în secțiile ATI din spitalele Covid numărul internaților nu a depășit până acum 2-300 de cazuri, ceea ce a permis chiar și unui sistem medical șchiop, așa cum este al nostru, să țină situația sub control. 

Dacă ceea ce spune Alexandru Rafila este adevărat (și eu cred că este) numărul cazurilor nedepistate este probabil cam de zece ori mai mare decât al celor identificate. Asta înseamnă că sunt cel puțin 70 de mii de români purtători ai coronavirusului în acest moment, oameni care nici nu știu asta, în general tineri, asimptomatici, dar care pot transmite virusul. Probabil tocmai ei, tinerii, sunt și cei mai nerăbdători să rupă izolarea, să se distreze, să socializeze… Dar nici distracția, nici socializarea nu vor mai arăta ca înainte, luni bune de acum. 

Dacă reușim să fim de 1 Mai la fel de disciplinați cum am fost de Paște, după 15 mai tot vor fi câteva zeci de mii de purtători (neconștienți) ai virusului, iar, în cel mai optimist scenariu, acesta poate dispărea complet, cu mult noroc și o bună cooperare internațională, undeva prin august-septembrie. Altfel, în toamnă o luăm de la capăt.

P.S. Mulțumesc echipei UBB (Bálint Csaba, Csala Dénes, Csíki Ottó, Nagy Bálint Zsolt, Rácz Béla-Gergely, Szász Levente) și pentru că e formată din unguri, și pentru că ungurii au umor, dar mai ales le mulțumesc pentru treaba excelentă pe care au făcut-o cu acest site!