85.710 afișări

Solidaritate! E cea mai bună apărare atunci când ți-e testată umanitatea

Moise Guran

Profit de ocazia unui weekend care nici nu contează că e weekend pentru a vă recomanda un serial de pe Netflix. Occupied, film norvegian, aș zice eu film de artă, dar nu mă pricep, un film cu o coloană sonoră genială și un scenariu imaginat – Rusia ocupă într-un mod atipic o Norvegie prea mică pentru a se putea opune, din rațiuni de resurse naturale și o prea rapidă dezvoltare a energiilor nepoluante. Sigur, imaginat, imaginat, dar e ceva mai puțin SF decât realitatea pe care o trăim. Dar este un film captivant, cu marele merit de te putea scoate din realitatea asta, dar și cu marea problemă, dacă vrei să o vezi așa, că îți testează cunoștiințele de engleză, în sensul în care doar primul sezon are subtitrare în limba română, iar 60% din film se vorbește fie în norvegiană fie în rusește. Deci ultimele două sezoane trebuie să le vezi cu subtitrare în engleză. Altfel, este un film despre transformare (degradare) a caracterelor și, implicit, despre solidaritate, ca valoare simplă, într-o realitate complexă. V-aș da mai multe detalii, dar nu pot fără spoilere, deci mai bine nu vă dau, că oricum, recomandarea de film e doar un pretext pentru a vorbi despre solidaritatea noastră în astfel de vremuri urâte.

Occupied S1 | Trailer | Netflix

Occupied is a climate-crisis thriller written by Nordic noir author Jo Nesbø. In a summer where it's been hard to look away from the news, it feels strikingly relevant. Best of all, there are three seasons to stream, so you can queue up a serious binge.

Posted by Netflix on Sunday, February 23, 2020

Nu știu cine a avut ideea cu mașinile de poliție care difuzează Deșteaptă-te, române! nu zic nici că-i bună, nici că-i rea ideea, dar o recomandare de execuție aș avea… Mașinile să stea pe loc în timpul difuzării imnului, sau să se deplaseze foarte, foarte încet. Altfel se aude cam sinistru, mai ales că imnul nostru nici nu e vreo Odă a bucuriei. Care da, poate fi și aceea difuzată, chiar dacă solidaritatea europeană, sau lipsa acesteia, este vehement criticată în aceste momente, exact de persoanele care nu știu sau nu vor să înțeleagă cât de limitate sunt atribuțiile Uniunii în situațiile de urgență. Dacă aveam și noi o uniune adevărată, atunci probabil și răspunsul la o astfel de criză ar fi fost mai unitar. 

Solidaritatea funcționează mai rar în bine și mai des împotriva cuiva sau a ceva rău, de preferat ceva mai mare și mai vizibil decât un virus microscopic. Când dușmanul e nevăzut, dar și pe fondul prizonieratului la domiciliu, oamenii au tedința de a căuta vinovați (nu că n-ar fi), revolta îi unește prea repede în ură și, uneori, într-o logică ce poate schilodi chiar și sentimentul de umanitate. Dacă mai vine și câte un sociopat care îți zice că omenirea își merită soarta iar virusul este un răspuns al planetei la atacul poluator al omului, deja ești pregătit să dai în cap cuiva, iar acest lucru e rău și trebuie evitat. Pentru că probabil mai avem în față încă cel puțin o lună de stat prin case, iar fiecare zi devine mai grea decât cea care a trecut. În final, alienarea asta derivată din suprimarea libertății te împinge să rupi gratiile, iar faptul că acestea nu există în mod fizic ci sunt impuse prin niște ordonanțe militare de care auzi la televizor ar putea duce chiar la tulburări sociale. Așa că să fim atenți în ce ne solidarizăm!

În aceste momente nu avem nevoie nici de răsculați, nici de sociopați, avem nevoie de oameni care să ne inspire și să ne transmită sentimente pozitive. Și ei chiar există, îi găsiți mai des pe facebook, fac apeluri la donații sau își pun la dispoziția autorităților fabricile sau hotelurile, în povești care nu prea se mai văd la televizor, căci televiziunile se întrec absurd în anunțarea morților chiar înainte de a se produce sau într-o luptă politică lipsită de sens și de perspectivă. 

Că veni vorba de sens (și ca să nu rămână nici HBOGO nepromovat, alături de Netflix) se viralizează pe rețele un episod Last week tonight din 2015, despre Apocalipsă și știri.

Evident, la ultimul episod produs din Last Week Tonight, fără public și dintr-o altă locație, căci membri ai echipei sale fuseseră contaminați, John Oliver n-a mai amintit de faptul că ar trebui să celebrăm în fața apocalipsei, ba chiar n-a avut cum să-și mascheze propria spaimă. Dar…

…Ce-i mai greu e încă înainte, așa că nu evitați să râdeți, chiar dacă situația e din ce în ce mai serioasă. Ne va testa și răbdarea și logica și solidaritatea, dar mai ales ne va testa umanitatea. Pe de altă parte, moartea e tragică individual și nu trebuie banalizată colectiv. Nu lăsați știrile despre persoanele decedate să se transforme în simple statistici! E normal ca știrile să dea și statistici, au și acelea importanța lor pentru a putea urmări curba și evoluția pandemiei, dar povestea fiecărui om omorât de acest virus este mai importantă pentru solidaritatea noastră.