Înaintea virusului, societatea este deja în plină și inevitabilă mutație

Moise Guran

M-am trezit azi dimineață cu un gând… M-am dus în bucătărie, unde nevastă-mea pusese de un ceai, și i-am întins mâna zicând “Nevastă, hai noroc! N-am mai dat mâna cu nimeni de două săptămâni”, îi lămuresc eu mirarea de pe față. Chiar simțeam nevoia să strâng mâna cuiva. Acest gest, reflex până acum, important doar în caz de absență, este amenințat de dispariție. Iar mie chiar îmi lipsește căci obișnuiam să citesc oamenii prin strângerea aia de mână. Știu, vă gândiți că îl vom relua în câteva luni, dar nu, chiar dacă ne vom relua activitatea în săptămâni, poate, virusul va fi cu noi câțiva ani, dărâmând unul după altul reflexe de comportament. Dacă un an sau doi ani oamenii nu-și vor mai strânge mâinile, probabil acest obicei (provenit din negurile istoriei occidentale, cel mai probabil de la romani) va dispărea. Și, odată cu el, și altele. Cum aceste reflexe de comportament ne fac ceea ce suntem, implicațiile dispariției lor și apariției altora vor schimba fundamental paradigma societăților noastre.

Hai să o luăm și invers și să studiem un nereflex care tinde să devină acum reflex – spălatul pe mâini. Nu mică mi-a fost mirarea, acum vreo săptămână, când n-am mai găsit decât săpun lichid (mai scump) pe rafturile unui mare supermarket. Nu-mi dau seama dacă lumea chiar se spală sau doar își face provizii, dar, presupunând că se spală, atunci afurisitul de virus va fi reușit în câteva zile ce n-a reușit educația românească în o sută de ani. Aștept cu nerăbdare și dispariția pastei de dinți din magazine.

Însă, dincolo de glumă, hai să studiem alte două reflexe sociale ce ar putea indica o evoluție și rapidă și pozitivă în același timp.

Primul se referă la mersul la spital, atunci și numai atunci când te simți rău. Acum recomandările sunt să NU mergi la spital când te simți rău, iar treaba asta dă peste cap întregul sistem românesc de valori medicale. De câteva decenii Europa Occidentală a intrat într-o filozofie care se numește prevenție. Noi încă suntem în filozofia de vindecare, și, deși s-ar putea să vi se pară mai greu de înțeles, ea explică pe deplin de ce sistemele occidentale de sănătate sunt mult mai eficiente decât este cel românesc. La noi politicienii se bat cu pumnii în piept (nu și-ar nimeri capetele!) pe numărul de paturi (locuri) în spitale. Mai știți ce tragedie populistă a fost la criza ailaltă când s-au închis câteva mici spitale orășenești în care altfel nu că nu mai găseai doctori, dar nici măcar un algocalmin nu mai găseai? De ce? Pentru că românii vor să aibă spitale, să aibă unde se duce când li se face rău, dar nu și când le este bine! Puțină lume știe că sistemul medical românesc are totuși printre cele mai multe paturi de spital la mia de locuitori din Europa, ceea ce nu-l face mai eficient, pentru că prima problemă e cu mentalitatea (reflexul) populației. 

Pur și simplu românii sunt interesați de medic doar atunci când îi doboară boala, adică prea târziu, mult mai greu și mai costitisitor de vindecat, în timp ce sistemele occidentale presupun screeninguri permanente care fac bolile depistabile din faze incipiente. Cum ar fi ca această experiență a coronavirusului să ne împingă brusc și pe noi, românii, cu câteva decenii mai spre Europa civilizată? Nu zic că așa va fi, dar am speranțe, mai ales că se vinde săpun în draci de câteva săptămâni. Da, spălatul, acest mic gest de igienă, e cel mai important pas spre o filozofie a prevenției în locul tratării bolilor.

Alt reflex social se referă la fumat. Întâi o paranteză…

(Ca fumător, iar în România procentul fumătorilor din populație este mult peste media europeană, îmi tremură și mie acum fundul de teama că ăia tineri și sănătoși pe care îi doboară Covidu’ sunt de fapt fumători. Și mă gândesc… băi, dar de ce nu m-oi fi lăsat până acum? Dar, stai, un plămân tânăr (iar la 46 de ani încă-s tânăr) se reface totuși în câteva luni. Ce-ar fi să mă las eu acum, pentru varianta în care nu mă prinde totuși covidu până pe la toamnă? Are logică? Normal că are! Fac apel serios la toți confrații… Băi, hai să ne lăsăm de fumat! Dependența de nicotină este totuși una dintre cele mai ușoare. Resursa de voință e în chestiune.)  

Revenind acum la reflexul ăsta social deprins de cei mai mulți prin anii 80-90, când Alain Delon și Jean Paul Belmondo fumau cool pe micile și marile ecrane, vă dați seama că dacă fumatul s-ar inventa acum el ar fi imediat interzis de autorități? Dacă se va dovedi că, într-adevăr, Covidul face victime mai ales printre fumători n-ar fi normal ca fumatul să fie complet interzis? Eu zic că da și nu exclud deloc ca acest lucru să se întâmple în lunile sau anii următori, pe măsură ce ne lămurim care-i treaba cu această boală. Țineți cont de faptul că virusul ăsta va mai fi cu noi încă cel puțin doi ani!

Din seria mutațiilor pe care omenirea le trăiește rapid dar nu e nici ea conștientă, probabil cea mai importantă rămâne totuși digitalizarea. E un concept foarte puțin cunoscut și înțeles în țara cu cea mai mare viteză de internet din Europa. A noastră, da! Lumea lucrează acum de acasă, descoperă aplicații de videoconferință, cloud, worksharing, o groază de lucruri care-s aici și disponibile de cinci-zece ani. Românii s-au dat pe facebook și pe netflix în perioada asta, fără să conștientizeze cât înseamnă, din punct de vedere al reducerii de costuri, digitalizarea.

Dar, să vă mai spun un secret! Munca de acasă are particularitățile ei. Când ochiul stăpânului nu mai îngrașă vita, angajatul își va depăși mult mai repede propriile limite. Dacă doriți să mă contraziceți n-aveți decât, dar da, știu asta din proprie experiență. Amestecarea timpului de lucru cu timpul personal e primul lucru pe care un angajat îl va avea în comun cu patronul său. Restul e apoi evoluție, iar cei capabili de ea chiar o vor face. Altfel spus, digitalizarea și telemunca vor mări inevitabil procentul antreprenorilor din societatea noastră. Care acum e foarte, foarte mic.

În altă ordine de idei, dar tot în legătură cu digitalizarea, și s-ar putea să vă șochez pe mulți cu asta, eu estimez că poate nu în zece, dar în 20 de ani, cei care nu vor ști să citească o linie de cod vor avea cam același status social pe care îl au acum analfabeții. Nu vreau să fiu analfabet la 60 de ani și, deci, va trebui să învăț cod. Ceea ce vă recomand și vouă. Are legătură asta cu pandemia de acum? Noi n-avem cum ști și chiar dacă am ști n-am putea înțelege. Dar nepoții noștri vor avea mult mai clar tabloul mutației, cu aspecte tragice dar poate și cu evoluții benefice, pe care acest virus îl produce deja omenirii.