Bun venit în Anii ‘20! Cinci obiective pentru următorul deceniu.
Moise Guran
Poate v-ar tenta mai mult o perspectivă a anului care începe, decât una a deceniului, căci cămașa e mai aproape de corp… dar, hai să înțelegem odată că exact incapacitatea de a proiecta obiective pe termen ceva mai lung este principala problemă a tinerei noastre națiuni. Altfel spus, e pe cât de facil, pe atât de inutil să tratezi efectul unui fenomen, e mai greu dar mai important să tratezi cauza. Eu nu sunt futurolog, dar îmi place să-i citesc pe alții care sunt. Nu ghicesc viitorul (nici nu încerc acest lucru, contrar a ceea ce cred cei care confundă un avertisment de risc cu o predicție), iar acest articol nu este despre ce va fi ci despre ce cred eu că ar trebui să facem noi, o națiune mică și pârlită dintr-un colț de Europă. Dacă n-ați citit analiza ultimului deceniu, publicată ieri, poate ar trebui să o faceți înainte de a continua cu acest articol. Ca să știți de unde plecăm.
1. Reforma Constituțională. Nimic durabil nu se mai poate construi pe actuala Constituție. O să vedeți cât de curând asta, când vor ajunge la CCR pensiile speciale, alegerile în două tururi, desființarea SIIJ dar chiar și anticipatele. CCR este acum jucăria PSD, iar modificarea Constituției trebuie să cuprindă nu numai fixarea sistemului electoral (schimbat prin lege de fiecarea dată când e altcineva la guvernare), nu numai eliminarea accesului corupților (penalilor) la demnitățile publice, dar și independența Justiției și, mai ales curățarea a însăși CCR de politruci. Deși prioritar, acest obiectiv nu va putea fi realizat fără o majoritate de 65% în Parlament. De aceea este important nu numai ca o coaliție de dreapta să câștige alegerile anul acesta, ci e nevoie să le câștige cu o majoritate calificată.
2. Interzicerea exportului de lemn concomitent cu dezvoltarea (cât mai) rapidă a infrastructurii de gaze la sate și începerea exploatării zăcămintelor din Marea Neagră. Vă place, nu vă place, acestea trei sunt legate. Exporturile în interiorul UE pot fi interzise doar temporar, ca măsură excepțională, dar situația din România chiar justifică o astfel de decizie. Totuși, să fim serioși, nu ne vom putea proteja pădurile fără să restricționăm semnificativ tăierea lor (inclusiv pe cea legală) și nu putem face asta atâta timp cât milioane de români depind de încălzirea cu lemne. Invers, interzicerea totală a exportului ieftinește lemnul pe piața internă și face furtul mai puțin profitabil, dar această măsură contravine tratatelor UE și poate fi făcută doar ca măsură de tranziție. Cât despre resursele de gaze din Marea Neagră, ele ne asigură independența energetică până prin 2050. Foarte probabil până atunci energia solară sau alte tipuri de energie vor deveni mai ieftine, deci dacă nu le exploatăm acum, s-ar putea să pierdem acest uriaș avantaj economic.
3. Stoparea migrației și reechilibrarea demografică. Acest obiectiv este atât de complex și de serios, încât nu poate fi detaliat în câteva rânduri. El presupune în primul rând schimbarea perspectivei țării, adică a percepției pe care noi, cetățenii ei, o avem în legătură cu viitorul. Trebuie căutate soluții pentru cauze, iar nu pentru efecte. De exemplu, creșterea alocațiilor pentru copii nu oprește migrația căci nu îmbunătățește perspectiva unei familii, este un paliativ pentru prăbușirea demografică, iar nu un curativ. Ca să oprești migrația îți trebuie în primul rând sistem modern de educație, sistem modern de sănătate, infrastructură, locuri de muncă, meritocrație, adică, într-o singură sintagmă, modernizarea statului român. Pentru asta va trebui în primul rând să înțelegem cu toții, inclusiv politicienii, că protecția socială nu e milă electoralistă. Trebuie regândită ca model de integrare socială, iar nu de segregare și dependență politică, așa cum e acum.
4. Reorganizarea teritoriului. Ratat în deceniul precedent, acest obiectiv va apărea ca inevitabil (necesar e deja de mult timp) în momentul în care digitalizarea va deveni o realitate și pentru statul român. Reorganizarea serviciilor publice pe regiuni deja a început, se face din rațiuni de costuri. Urbanizarera și depopularea satelor se va accentua, dar să sperăm că nu în favoarea migrației externe ci a extinderii concentrice a orașelor românești. La ultimele alegeri s-a văzut că migrația internă este comparabilă cu cea externă. Oricât de ciudat v-ar părea asta, s-ar putea să constatăm foarte curând că organizarea din 1952, aia pe model rusesc, cu raioane și regiuni (dar putem să le zicem în continuare orașe și județe), va răspunde mai bine nevoilor obiective de administrare a României. Nu numai birocrația și corupția, dar și costurile politice ar fi semnificativ reduse dacă am avea câteva sute de primării în loc de câteva mii iar numărul județelor s-ar reduce la jumătate.
5. Trecerea la EURO și integrarea europeană completă. Grație ultimilor trei ani și PSD-ului, acest obiectiv este acum mai îndepărtat decât era în 2015-2016. În primii ani ai acestui deceniu România va fi nevoită să meargă pe deficite mari pentru a-și putea relua modernizarea și dezvoltarea prin investiții în infrastructură. Dacă nu va face asta o paște nu numai o nouă recesiune, dar și resurecția populismului anti-european. Dacă face asta, intrarea în Zona Euro va mai fi amânată puțin, dar nu mult după 2025. De fapt, trecerea la Euro va fi un pas firesc și lin doar în cazul îndeplinirii obiectivelor de la punctele 1-4. Țineți cont și de faptul că este de așteptat ca în acest deceniu Uniunea Europeană să se miște către integrarea fiscală (ce presupune nu numai un sistem unitar de taxe dar și o mai mare integrare bugetară) dacă nu chiar spre Federația Europeană. Nu știu alții, dar eu vreau să fim acolo, înăuntru, cu europenii, nu în afară, atârnați de cine știe ce vis de putere unguresc sau polonez.
Este posibil ca acest articol să vă fi bulversat pe unii, așa că voi încerca să detaliez fiecare dintre puncte în articole separate, în zilele următoare. În opinia mea, dacă ratăm fie și doar unul dintre aceste puncte, la finalul Anilor ‘20 nu vom putea privi înapoi fără regret și amărăciune. Nu e puțin lucru să irosești zece ani, așa cum am făcut, să fim sinceri, cu ultimii zece.
