Tabloul politic de după prezidențiale. Electoratul de stânga, mai „clarificat” decât cel de dreapta
Moise Guran
Ultimul sondaj IMAS cotează PNL cu 39% din opțiunile de vot, PSD cu 21%, iar USR și PLUS însumează 18%. Din capul locului vă spun că această poză, făcută exact între cele două tururi ale alegerilor prezidențiale este distorsionată în opinia mea, pe de o parte de asocierea până la confuzie între candidatul Klaus Iohannis și PNL, partidul care l-a susținut, iar pe de altă parte de neintrarea lui Dan Barna în turul doi dar și de perspectiva pe care acesta o avea la momentul respectiv de a pierde șefia USR. Dar nu aceasta este poza cu adevărat importantă, ci cele două pe care o să le vedeți mai către finalul articolului.
Ca să termin scurt cu PSD, scorul constant al acestui partid și, destul de coincident cu cel pe care Viorica Dăncilă l-a avut în primul tur de scrutin, nu arată în niciun caz faptul că PSD ar avea permanent aceiași susținători. Nu, eu rămân la părerea că acum PSD este pe creștere, reușind cu o întârziere de câteva luni, dar reușind totuși să-și recupereze votanții, de la ALDE în principal, dar și de la ProRomânia, parțial. Este vorba de acel tip de votanți care s-au rușinat poate de Dragnea dar nu s-au dezis de pesedism.
Pe de altă parte neverosimilul 39% înregistrat de PNL arată un potențial. Liberalii sunt acum la guvernare, beneficiază de lumina reflectoarelor și valorifică destul de bine acest lucru (ratat copilărește de USR, între noi fie vorba). Intenția lor de a asuma răspunderea guvernului în serie, săptămânal, pe mai multe proiecte de lege, asta arată și încă ceva – vom avea alegeri parlamentare anticipate.
La useriști situația este ușor tragică. Partidul coboară constant în sodaje din luna iulie, iar asta arată că prima greșeală și cea mai importantă a fost totuși refuzul aprioric, anunțat încă din mai-iunie, de a intra la guvernare. A doua greșeală, dar ulterioară căderii guvernului Dăncilă a fost tot asta – deși domnul Barna spunea că liberalii ar fi dat orice să îi aibă alături de ei la guvernare, useriștii nu au anticipat că acum, în precampania pentru anticipate toate reflectoarele vor fi pe liberali, iar pe ei va fi umbra. De aceea și cred că cel puțin USR va continua să scadă în sondaje, probabil și în ianuarie, riscând să ajungă de fapt spre scorul din 2016, când abia se înființaseră.
Paranteză. Am privit totuși ca pe un prim gest de maturitate păstrarea lui Barna în fruntea partidului, în primul rând pentru că înlocuirea lui ar fi dat naștere probabil unor lupte care greu s-ar fi terminat înainte de finala campionatul european din vara viitoare. În al doilea rând, faceți următorul experiment … ieșiți pe stradă la întâmplare și întrebați zece oameni dacă mai știu alt membru al USR, în afară de Barna. Ce încerc să vă spun este că eliminarea acestuia ar fi anulat și singurul beneficiu pe care partidul său l-a avut în urma tristei experiențe a campaniei prezidențiale – acum domnul Barna este recunoscut la frizerie și, din păcate pentru restul USR, e cam singurul recunoscut.
Nici USR, nici PLUS nu își permit încă să-i atace pe liberali, să îi însoțească în lumina reflectoarelor puse de guvernare au refuzat, acum rămân puri și duri, dar cam pe întuneric. Sigur, duritatea unora dintre ei este un alt element care le-a îndepăratat o parte din votanții pe care îi aveau pe 26 mai și, mă tem că va continua să îi mai îndepărtezii și pe alții. Blocați între teama unei fuziuni cu Cioloș și asocierea cu PNL, cei de la USR sunt cei mai dezavantajați de perspectiva unor alegeri anticipate. Chiar dacă ei le-au susținut, pare că PNL le va deconta, căci nu sunt sigur că partidul lui Dan Barna își poate reveni foarte repede.
Ceea ce mă îngrijoerează pe mine în acest tabloul este, pe de o parte perspectiva unui PNL prea puternic, care s-ar putea apropia destul de mult de o majoritate în parlament, versus imposibilitatea PNL de a se înțelege cu USR-PLUS pentru o majoritate calificată, una care să ne permită o reformă constituțională.
Nu faceți greșeala să credeți că cei 18% care sunt împotriva unei alianțe de dreapta ar fi alegători USR-PLUS. Demograficele de profunzime arată că cei mai mulți susținători ai unei alianțe de dreapta sunt în București, au venituri mari și un statut social înalt.
În partea stângă lucrurile stau chiar mai clar. Alegătorii PSD se regrupează.
Cred că voi câștiga totuși pariul pus cu Ponta, iar acesta se va întoarce (sub o formă sau alta) în PSD.
Oricum, concluzia mea este că alegerile parlamentare sunt departe de a fi fost jucate. Ceea ce mă interesează pe mine și pe alții ca mine este crearea unei majorități calificate, capabile să modifice Constituția. Nu ambițiile și vanitățile unor lideri de partide. Experiența ultimilor (șapte) ani este cruntă și, în opinia mea, România are nevoie ca de aer de o astfel de reformă, căci altfel orice am clădi, s-a dovedit, vom clădi pe nisip. Spectrul iliberalismului va continua să amenințe această țară. Acest moment nu trebuie ratat. Dacă îl vom rata, îl vom rata ca generație, iar o altă ocazie nu va mai veni pentru noi, ci, eventual, pentru copiii noștri. Dacă vor mai fi pe aici.