România (nu doar Diaspora) are nevoie de reformă electorală, nu de firimituri. Apel către USR și PNL

Moise Guran

Votul masiv din Diaspora a generat unele discuții în spațiul public privind modificarea legii electorale, astfel încât românii din afara granițelor să poată vota și să fie mai bine reprezentați în Parlament. Dar mi se pare că politicienii noștri nu înțeleg cu adevărat gravitatea situației și amploarea fenomenului. NU, hotărât NU! proiectul introdus anul trecut de USR în parlament de modificare a legii electorale NU este ce trebuie. Și nici supralicitarea cu care vine acum PNL Nu este. Abordarea politicienilor de la București este greșită și ea ajută în final doar PSD, în detrimentul românilor care deși plecați de acasă (în afara țării sau chiar prin țară), vor să voteze la alegerile parlamentare și vor să fie reprezentați în parlamentul României.

În Constituția României nu se spune că parlamentul ar fi organ reprezentativ al județelor, al orașelor sau al circumscripțiilor electorale din România, se spune că parlamentul este organ reprezentativ al poporului român. Că e plecat din țară, că e la Iași, la Craiova sau la Poplaca, poporul român este totuși format din oameni, iar nu din unități administrativ teritoriale, sau din domicilii. Pe de altă parte, legea electorală, aia șmecheră din 2015, votată de pesediști și peneliști, proclamă împărțirea locurilor din parlament, în funcție de domiciliul populației, așa cum este acesta identificat de statistica statului român.

Atâta doar că statistica statului român crede că doar 700 de mii de români au plecat din România, în vreme ce în țară au domiciliul 18,2 milioane de adulți.

De aici propunerea, greșită în opinia mea, atât a USR de a majora de la 6 la 14 numărul de locuri în parlament pentru Diaspora, cât și a PNL de a majora de la 6 la 15 acest număr. 

Bineînțeles că nu sunt 700 de mii de români plecați, ci, ne-o spun statisticile altor state membre ale UE, sunt peste 4 milioane.

Eroarea, atât a celor de la USR, cât și a celor de la PNL, este aceea de a rămâne cramponați de o prevedere dintr-o lege care, departe de a mai fi în ton cu viteza de mișcare și realitățile unei Românii europene, nu frânge doar articolul din Constituție care spune că poporul este cel reprezentat în parlament, iar nu domiciliul poporului, sau circuscripția în care se află acest domiciliu, frânge și pricipiul votului egal, care spune că votul meu este egal cu votul tău, cu al lui Iohannis și cu al lui Ion Țiriac.

Nu-mi spuneți că prin populația țării se înțelege populația aflată în țară la data alegerilor, căci dreptul de vot e sacru și, oricum, legea electorală le ia dreptul de vot și celor aflați în țară la data alegerilor, dar în alt loc decât cel trecut în buletin.

Reveniți puțin la poza alegerilor de duminica trecută! Dacă 11% dintre români votează pe liste suplimentare (în țară și în diaspora), 43% votează pe listele permanente, iar 45% nu votează deloc (indiferent că mai sunt sau nu în țară), din cele, rotunjim, 400 de locuri din parlament, e corect să alocăm doar 15 locuri celor care votează în afara țării, tăind de facto dreptul de vot pentru … Câți români? Patru milioane în diaspora și un milion din țară? 

Să presupunem că am reuși cumva să le permitem celor aproape un milion de români care au votat duminică în diaspora să voteze și la parlamentare, iar la vot ar veni încă 9 milioane în țară, fiecare unde are domiciliul (de fapt doar 8 milioane au votat la domiciliu). La 15 locuri (propunerea PNL) pentru Diaspora și 385 pentru cei din țară, puterea unui vot în țară ar fi egal cu puterea a 2,8 voturi în afară…

2,8X(15/1 mil) = 385/9 mil

Dar, în realitate, raportul va fi chiar mai mare, căci de la domiciliul din țară trebuie să-i excludem și pe cei 1,1 milioane emigrați în interiorul țării și care au votat de asemenea pe liste suplimentare la prezidențiale, deci teoretic ei ar vrea să voteze, dar nu pot. În acest caz, puterea votului din diaspora se diminuează și mai grav…

3,2X(15/1 mil) = 8 mil/385

Această situație de gravă neconstituționalitate este justificată doar de un afurisit articol dintr-o lege și de un institut de statistică ce își mănâncă banii degeaba. Da, creșterea numărului de locuri din parlament pentru Diaspora la 15 este totuși un progres față de 6, câte sunt acum, dar aici nu vorbim de biscuiți. Vorbim de dreptul de vot și nu merge cu firimituri!

Dacă luăm Constituția și o privim puțin și din altă perspectivă, o să descoperim că deși Parlamentul trebuie să fie reprezentativ pentru tot poporul, acesta nu poate fi totuși ales decât de românii care votează. Pentru că celor care nu votează nu li se pot ghici gândurile, nu se poate ști de ce partid s-ar simți aceștia reprezentați.

Da, cine nu votează, politic vorbind nu contează, iar din acest punct de vedere eu cred că locurile din parlament ar trebui alocate în funcție de prezența la vot și atât. Prezența la vot variază însă puternic de la un scrutin la altul – în 2014 au votat aproape 12 milioanela prezidențiale, dar în 2016 au fost doar 7,5 milioane la parlamentare, pentru ca în 2019 să vină 9,3 milioane la europarlamentare și peste 10 milioane la prezidențiale. Aceste variații de prezență sunt însă date de diferențele de sistem de votare între diferitele tipuri de alegeri, de prea desele schimbări ale legislației electorale, dar și de mobilitatea foarte mare a cetățenilor români. Ele însă nu pot justifica sub nicio formă încălcarea atât de gravă a Constituției României, mai ales că astfel de nedreptăți sunt și în interiorul României, unde mulți figurează prin, dau exemplu la întâmplare, Vaslui, dar ei au plecat după un trai mai bun la Cluj, la Iași sau la Timișoara.

Soluția este, în opinia mea, modificarea legii electorale astfel încât numărul de locuri în parlament să fie împărțit după încheierea votării și în funcție de prezența la vot. Să poată vota oricine, oriunde (în țară sau în afară) căci scanarea buletinului exclude acum votul multiplu, iar dacă tu ești din Vaslui, dar te afli la Cluj, la Amsterdam sau la Londra, votul tău trebuie reprezentat egal cu al meu, din București. O astfel de împărțire, pe prezența de duminica trecută, ar aduce nu 14, nu 15 ci 40 de mandate parlamentare în Diaspora, un număr egal cu cele din București. Și, cel mai important, niciun lider PSD n-ar mai putea spune că e optimist la parlamentare, căci acolo nu votează nici Diaspora, nici studenții plecați în centrele universitare, nici cei plecați de acasă la muncă prin orașele mai mari ale României.