Complicatul joc al PNL și o criză a USR, din ce în ce mai greu de evitat
Moise Guran
Căderea Guvernului Dăncilă nu a provocat ci a precipitat o migrație masivă spre PNL a tot ce înseamnă partidul-stat. Începuse după alegerile din 26 mai, dar acum toți politrucii din administrație (locală, ministere, inspectorate de toate felurile, deconcentrate, etc) își descoperă descendența din Brătieni. V-am mai spus, un partid e ca o societate listată la bursă – are perspectivă de guvernare, lumea vrea acțiuni acolo. N-are perspectivă de guvernare? Toți oportuniștii evadează. Cum PSD este un partid de oportuniști, de la sub 20% în sondaje el a luat-o în jos mai repede decât era de anticipat. Asta oferă opțiuni noului lider proiectat (PNL) dar complică și perspectiva unei posibile (și necesare) guvernări PNL-USR.
În parlament sunt acum mai mulți peneliști decât se vede. Înaintea moțiunii de cenzură Orban a convins vreo cinci. Dar după moțiune nici nu avea de ce să oprească racolarea. Păi ce, ne e greață? Interesant este însă altceva… PMP este deja un satelit al PNL. A devenit așa mai demult, acesta fiind modul în care “bătrânul matroz”, cum i-a zis Tăriceanu, dovedește totuși că a fost căpitan. Retragerea sa a devenit iminentă după ciudata apariție a dosarului de Securitate, puțin înainte de europarlamentare. Retragerea lui Băsescu lasă PMP fără perspective, dar un bun căpitan negociază salvarea echipajului chiar și cu propria sinucidere (politică) pe masă. Prețul plătit de PMP pentru o viitoare fuziune prin absorbție cu PNL este însă dublu – retragerea lui Băsescu dar și o candidatură menită să-l submineze pe candidatul USR la președinție. Când i-am zis lui Paleologu în direct la Europa FM că el este un preț într-o negociere a rămas cu gura căscată… Nu se gândise la asta. Replica sa a fost puerilă, arogantă, prostească – cum poate fi un Paleologu inventat de un Băsescu? Mai cugetați domnu’ filozof, că nu doare!
Cu ALDE situația e similară, cu singura și marea diferență că, din cauza balonării de personallitate, dl Tăriceanu e mai puțin conștient decât Băsescu de faptul că el însuși este prețul salvării unora dintre parlamentarii săi în barca PNL.
Numai că jocul de racolare agresivă și de la ALDE și de la PSD l-a iritat pe Ponta, singurul care nici nu se poate înscrie în PNL și care făcea el însuși un joc concurent de racolare din fosta coaliție de guvernare. Spre deosebire de PNL, Ponta nu are (sau spune el că nu are) perspectiva guvernării, deci, firesc, are un succes mai mic la adunat cioburile PSD-ALDE. Miza adevărată nu-s însă parlamentarii ci primarii, mai puțin vizibili să-ți bată presa obrazul că te asociezi cu penali, dar și mai importanți în perspectiva viitoarelor alegeri. Așa se explică, în opinia mea, anunțul lui Ponta că ProRomânia nu va vota Guvernul Orban. Vrea să negocieze împărțirea prăzii, dar e cam târziu. Dacă din cauza lui nu trece un guvern, oricare, rămâne Dăncilă, deci… tot rău pentru Ponta.
Dar cel mai interesant este jocul pe care PNL îl face cu USR. Liberalii au luat în calcul încă din primăvară poziționarea fruntașă a USR+ în orașele mari. Nu le pot (nu le puteau atunci) câștiga singuri nici în două tururi și cu atât mai puțin într-un tur. Așa că au început să pedaleze pe o alianță electorală și un candidat unic “al Opoziției”. Două acțiuni a întreprins PNL în acest sens. Prima – le-a spus useriștilor ceea ce voiau să audă cu “alegerile locale în două tururi” daaar… uite domle ce ce greu e să schimbi legea electorală, mai ales că, ce întâmplare! un singur tur justifică mai bine un candidat unic decât două. A doua acțiune a fost și mai perversă – profitând de dezbinarea din interiorul USR, cei de la PNL au început să facă oferte de candidați unici unui Nicușor Dan sau unui Stelian Ion (pentru Constanța) pentru a submina și alianța cu PLUS, dar și pentru a-i ține foarte ocupați pe useriști în energofagele lupte interne.
Criza din interiorul USR nu e nici ea de ieri de azi și e oarecum naturală – uniți sub obiectivul luptei împotriva lui Dragnea, oameni foarte diferiți ideologic n-au prea mai avut multe în comun după căderea acestuia. De aia sunt bune clarificările la timpul lor. De aia sunt bune programele care aduc aceste clarificări și dau mai multă coerență când sună momentul să vii la guvernare. Statul în opoziție nu poate fi un scop în sine, căci lumea te votează să schimbi lumea, nu să zici tot timpul că tu vrei să o schimbi dar n-ai cum. Greșeala anunțului neintrării la guvernare a fost prima și cea mai mare, căci a dezamăgit imediat după alegerile din 26 mai, prea devreme pentru a permite consolidarea unor lideri pentru un partid care și așa nu prea avea cine știe ce personalități. Plecarea la Bruxelles a unui Cioloș ce, fiind singurul cu o notorietate reală avea și perspectiva candidaturii la Cotroceni, a mai lăsat și PLUS cam în derivă, dar a adâncit și neînțelegerile dintre cele două partide. Dacian are o poziție bună acolo, prea bună aș zice, căci asta îi taie în realitate și potențialul de a mai deveni premier, lăsând cam în aer înțelegerea cu Barna propulsat spre președinție în locul său. A doua greșeală majoră a fost chiar asta (iar eu am avertizat aici asupra ei chiar înainte de a se produce) – desemnarea la președinție a unui candidat puțin cunoscut, fără cine știe ce carismă sau anvergură și fără un program pe care cel puțin să-l facă mai cunoscut în cursa prezidențială, în vederea parlamentarelor. Păi și cum să faci un program cu Caramitru și Goțiu, oameni care dincolo de orientările politice atât de diferite mai și dovedesc din când în când un amatorism care sperie electoratul? Cu chiu cu vai, Barna a anunțat un program, dar a făcut-o palid, incapabil să atașeze oamenii de idei care să-i îndemne la vot. Strategia de comunicare politică a candidatului USR-PLUS e o catastrofă! Programul său e chiar mai puțin decât găsești pe site-ul USR la intenții, iar cele patru condițiile puse PNL pentru votarea guvernului sunt de fapt un joc de scenă cabotin, căci sunt condiții pentru Parlament (unul încă dominat de pesediști) nu pentru PNL, nici pentru guvern.
În fine, o a treia greșeală majoră, USR-ul încă nu a făcut-o și sper să nici nu o facă, deși pare că se pregătește. Aseară, la Europa FM, senatorul Vlad Alexandrescu (un om evident de stânga) a anunțat că USR nu va vota Guvernul Orban. Hm! Nu zic mai mult acum. Dacă acest guvern nu trece Iohannis ia peste 50% în primul tur, dacă nu cumva reușește să și câștige din primul tur (are nevoie de 9,6 milioane de voturi, nu e suficient să aibă peste 50%). Dar abia un scor prost al lui Barna la prezidențiale va pune mai clar în evidență criza din USR.
Mare atenție, prieteni useriști! Vă spun de pe acum și o să vă mai repet asta în dinamica evenimentelor – o criză într-o uniune nu se rezolvă prin divorț ci prin și mai multă unitate (© Angela Merkel, 2015). Mai bine ați începe de pe acum să lucrați la fuziunea aia cu PLUS.
Eu cred că, în ciuda acestor frământări, Guvernul Orban va trece. Rațiunea e simplă – partidele care nu îl votează se și atașează implicit PSD, dar vor fi și sancționate la vot de electorat ca fiind iresponsabile. De aceea și spun că dacă nu trece guvernul, Iohannis “riscă” să câștige din primul tur. Lumea se enervează, emoția (cam absentă până acum) mobilizează lumea la vot, iar dacă președintele preia și narativul dizolvării parlamentului “dacă n-ați vrut Guvernul Orban” (un narativ negativ, de call to action against, așa cum a fost referendumul lui Băsescu din 2009) atunci chiar s-ar putea să strângă 9,6 milioane de voturi în primul tur și să nu mai avem un al doilea tur. Altfel, eu zic că mobilizarea în primul tur va fi de sub 8 milioane.
