35.002 afișări

Lecția „Kovesi” pentru clasa politică

Moise Guran

Multă emoție după votul din Consiliul UE, în urma căruia Laura Codruța Kovesi va deveni primul procuror-șef al Parchetului European. Înainte de a vorbi despre așteptări, „o simplă observație” (cum ar fi zis un fost ministru al Justiției) – știrea despre Kovesi a aruncat internetul în aer și a îngălbenit ecranele televizoarelor la doar câteva minute după ce o anume Viorica Dăncilă își depusese candidatura pentru Președinția României. N-ați aflat? Cum n-ați aflat? Hehe! Păi tocmai, știrea cu Kovesi a acoperit perfect ceremonialul PSD, asta deși pesediștii știau la ce oră se dă votul în COREPER. Zici că înadins au programat-o pe Viorica în calea acelui tsunami mediatic. În vâltoarea evenimentelor mai sunt însă și alte lucruri care au trecut puțin observate și poate n-ar fi trebuit.

Bineînțeles că acum toată lumea a uitat anii în care Codruța Kovesi a rămas singură în calea atacurilor suburbane și, dovedit în instanță, mincinoase, ale televiziunilor pesediste. Ajunsese un fel de ciumă, de care mai nimeni nu voia să fie contaminat. Până și Iohannis a destituit-o prin purtătorul de cuvânt, de parcă era sub demnitatea sa prezidențială să spună n-am ce face, am semnat decretul ăla, atâta s-a putut.

Bineînțeles, azi și peneliștii și pluseriștii fac un soi de concurs pe cine a sprijinit-o mai vârtos pe Kovesi, chiar și Iohannis trimite mesaje pe surse în redacții că un telefon de la el a schimbat votul României în Consiliul UE. O fi, nu zic, chiar dacă până acum Iohannis n-a zis un mau despre Kovesi, dar, la fel, ne-a bombardat pe surse despre cum face și drege în „stealth mode”. Cert este că Codruța Kovesi ar fi câștigat și fără votul României, de vreme ce scorul final a fost de 17 voturi pentru la 5 împotrivă.

Dar haideți să stabilim cât mai exact morala poveștii…

Da, Codruța Kovesi este un profesionist adevărat care s-a înscris singur în lupta pentru Parchetul European și a câștigat prin merite proprii concursul tehnic al Comisiei Europene, fără de care nu s-ar fi ajuns aici. Aceea a fost partea cu adevărat grea, mai ales că, să ne amintim și să învățăm cu toții de la acest om, vorbim de o luptătoare lăsată singură împotriva tuturor, crucificată simbolic pe poarta unui DNA cucerit, invadat, redus la tăcere. Pentru ca victoria pesedismului împotriva statului român să fie și mai înjositoare, acea crucificare s-a făcut cu mâna Președintelui Iohannis, reprezentantul statului român. Cu câteva luni înainte, într-o conferință maraton, o conferință de pomină, Codruța Kovesi însăși avertizase că ceea ce doresc acești “inculpați” este “îngenungherea statului”. Și chiar așa a fost. La plecarea din DNA, le-a spus colegilor săi, dar ne-a spus și nouă, societății românești – „nu abandonați lupta, corupția poate fi înfrântă!”

Apoi a dispărut. Părea că totul s-a terminat, lumea nici nu mai ieșea în stradă, iar DNA-ul doar cu numele n-a fost desființat. Fusese redus la tăcere completă și încă mai e.

Însă câteva luni mai târziu acest lider inspirațional a revenit. Fără să anunțe pe nimeni a candidat la Parchetul European, a trecut faza tehnică, iar apoi a ajuns vrând-nevrând în morișca politică a Parlamentului European. Unde da, este foarte adevărat, mai multe forțe s-au aliat pentru a o srijini. Iar aceasta este morala poveștii și e mai importantă chiar decât epopeea doamnei Kovesi: Monica Macovei a jucat un rol foarte important atunci, la fel și liberalii, cu o mențiune specială pentru Siegfried Mureșan, apoi au intrat în scenă pluseriștii, dar mai ales Cioloș și Dragoș Tudorache care prin Renew au avut un rol determinant în schimbarea poziției Franței și a altor țări în Consiliul UE.

Așa se face politica europeană – totul se discută, se negociază până se ajunge la înțelegere. Cum Codruța Kovesi nu avea ce oferi în astfel de negocieri politice, europarlamentarii români s-au coalizat și au dus ei negocieri, au dus la final o treabă care sigur că are impact național, chiar dacă e în primul rând meritul ei, personal. Sigur că va avea un efect de reîncărcare și asupra moralului celorlalți procurori și judecători din România! Fără să vrea, Kovesi a arătat acelei părți din politica românească cu care se mai poate face ceva, că doar împreună pot reuși. Că dincolo de rivalitățile astea mici și stupide, de campanie electorală, vor trebui să lucreze împreună pentru a putea obține cu toții rezultate. 

Cât despre pesediști și ridicola lor prestație de a se opune până în ultimul moment, ei au, la fel ca și Viorica Dăncilă, șansa îngropării sub un tsunami. Un alt tsunami. Cel al schimbării. Tic-tac!