17.631 afișări

Constituție și idiocrație

Moise Guran

Episodul pe care îl trăim este doar jenant. Legat de situația miniștrilor interimari nu e nicio neclaritate în Constituție, pur și simplu președintele și premierul au ignorat-o, iar CCR le-a buchisit din legea fundamentală. În halul ăsta am ajuns. Și dacă pe Dăncilă o poți suspecta că n-ar putea înțelege nici chiar un text foarte clar, la Iohannis e mai greu de crezut. La fel și în cazul cohortelor de analiști, unii dintre ei profesori universitari, care au susținut în această perioadă că președintele nu poate numi miniștri interimari, că nu-l lasă Articolul 85 din Constituție, când interimatul este clar reglementat la un alt articol, 107. Aici e vorba de ticăloșie, una însă la fel de șocantă, căci ea arată că legea fundamentală nu valorează doi bani nici chiar în fața unui interes electoral minor. În fond, Klaus Iohannis e ca și câștigător al unui nou mandat, Viorica Dăncilă trebuie oricum să treacă prin parlament cu un nou guvern, iar amânarea interimarilor orchestrată de Iohannis nu face decât să împingă această criză până după prezidențiale. 

Cel puțin în minuta/comunicat (dar din ce știu nu s-a discutat și deci nu va fi nici în motivare) Curtea Constituțională a evitat să se pronunțe pe niște chestiuni care chiar sunt neclare în Constituție:

1. De la ce dată curge interimatul? De la retragerea ALDE de la guvernare sau de la emiterea decretului de numire a miniștrilor interimari de către președinte? În primul caz el s-ar fi terminat pe 11 octombrie, în al doilea, din momentul în care va fi terminat de studiat motivarea dl Iohannis, plus 45 de zile.

2. Ce se întâmplă la expirarea interimatului dacă premierul NU cere votul de încredere (indiferent că o moțiune de cenzură n-ar reuși să strângă voturile)? E demis de jure guvernul sau nu?

3. Dacă cere votul și nu-l obține, premierul mai poate face alte propuneri, sau se consideră demis? Ce înseamnă să ceri un vot de încredere? Constituția vorbește doar despre acordarea încrederii unui guvern nou și despre retragerea încrederii, definită clar ca fiind moțiunea de cenzură.

4. Sunt sau nu valabile deciziile unui guvern care funcționează fără toți membrii săi? Așa cum am explicat anterior, guvernul este organ de decizie colectivă, iar fiecare membru e solidar responsabil pentru toate deciziile, chiar dacă nu e fizic prezent atunci când se iau. Dar aceasta este o definiție dată în doctrina constituțională, Constituția nu spune clar care este regimul juridic al unei decizii luate de un guvern care nu mai are toți membrii. Pentru că părinții Constituției n-au putut imagina o astfel de situație. Ei au prevăzut că dacă un ministru nu mai e, președintele numește imediat un interimar dintre miniștrii rămași. Nu și-au pus nici problema că premierul ar putea face ședințe de guvern cu un guvern incomplet. De aceea am numit această situație ca fiind de inconstituționalitate (un cuvânt care nu există, într-adevăr), dar în această perioadă guvernul nu e nici neconstituțional, nici constituțional.

Conflictul dintre Dăncilă și Iohannis, dar și răspunsul CCR sunt precum bancurile cu Radio Erevan. Întrebări absurde, răspunsuri despre altceva: E adevărat că Iohannis și Viorica țopăie strigând “Victorie!”, dar e la fel de adevărat că prețul energiei în România e dublu față de cel din Germania. E adevărat că Viorica Dăncilă trebuie să meargă în Parlament, dar e la fel de adevărat că ea a înțeles că trebuie să meargă în SUA. E adevărat că OUG 114 a alungat Exxon din Marea Neagră, dar e la fel de adevărat că ea speră să semneze acorduri energetice în SUA. IDIOCRAȚIE!