Dăncilă greșește. Dacă nu obține votul de încredere, este demisă automat pe data de 11 octombrie

Moise Guran

Săracul cetățean român, trebuie că până acum a ajuns la o desconsiderare totală a Constituției României, pe care probabil că o crede vreo tâmpită ce mai rău încurcă guvernarea țării decât o clarifică. În realitate, tâmpiți sunt politicienii care, așa cum spuneam anterior, parcă înadins duc Constituția în cele mai obscure zone cu putință, pentru a o supune la cele mai crunte perversiuni. Bunăoară, doamna Dăncilă zice acum că vine în Parlament să ceară vot de încredere, dar, dacă nu-l primește, nu se pune că ar cădea cumva guvernul. Asta după ce chiar ea a ținut o ședință de guvern, despre care spunea cu o săptămână înainte că nu se mai poate ține. Așa este, nu se mai poate ține!

Întâi de toate, haideți să clarificăm câteva lucruri, chestii de anul I la facultatea de Drept, fără de care nu iei nici nota cinci la disciplina Drept Constituțional, fără a intra, pe cât posibil, în controverse constituționale.

Guvernul pe ansamblul său, iar nu premierul, este unul dintre cele două organe executive ale României (celălalt este Președintele). Premierul nu este șeful Executivului, ci doar șeful unui organ colectiv, în care decizia este consensuală, iar toți membrii răspund solidar pentru aceasta. Doctrina recunoaște o dublă calitate a miniștrilor – cea de conducători de minister și cea de membri ai Guvernului. Altfel spus, guvernul nu poate funcționa fără toți membrii, pentru că el ar rămâne astfel fără răspundere politică (Art 109). Asta în ciuda faptului că o hotărâre sau o ordonanță nu este semnată de toți miniștrii, ci doar de cei de resort și de premier.

Constituția nu definește ședințele de guvern, ci doar pe cele la care participă președintele. La aceste ședințe participă toți membrii guvernului, direct sau prin reprezentare. Dacă un membru al guvernului nu participă și nici nu este reprezentat, deciziile (hotărâri sau ordonanțe) sunt totuși valide dacă respectivul nu demisionează, declarându-și astfel nesusținerea pentru decizia respectivă. El își asumă astfel împreună cu ceilalți membrii ai guvernului solidaritatea față de actul respectiv, la a cărui discutare și decizie nu a participat. 

Ședințele de guvern se pot ține la Palatul Victoria sau la berăria din colț, nu contează atâta timp cât Guvernul este legal constituit din toți membrii prevăzuți de lege. Invers, faptul că un guvern nu-i mai are pe toți membrii săi, nu dă legalitate deciziilor, chiar dacă ședința se ține la Palatul Victoria. Are fix valoare unei reuniuni la berărie, în care mai mulți amici decid ce vor ei, se îmbată și a doua zi nu-și mai amintesc nimic. Altfel spus, orice act (HG, OUG, nu contează) adoptat în perioada în care guvernul nu este complet, legal, este anulabilă, chiar dacă apare în monitorul oficial. Absența unui ministru pune guvernul în situația de a nu-și mai putea exercita atribuții (așa cum chiar Dăncilă a spus-o), implicit și în situația ca prim-ministrul să nu-și mai poată exercita atribuțiile

În lumina celor de mai sus, aș zice așa:

1. După demisia miniștrilor ALDE guvernul NU mai funcționează legal și nu poate adopta deci nicio decizie, nicio hotărâre, nicio ordonanță.

2. Președintele trebuia să numească imediat interimari, căci termenul de 45 de zile de interimat curge de la data demisiei foștilor miniștri, indiferent că sunt sau nu numiți alți membri pe posturi de interimari.

3. Faptul că președintele nu a făcut-o, nu dă legitimitate funcționării guvernului. În continuare actele adoptate sunt anulabile, căci acesta nu poate lua decizii cu o solidaritate incompletă, chiar dacă e vina președintelui că nu a numit interimari.

4. Indiferent că cere în parlament restructurarea guvernului, indiferent că cere aprobarea de remaniere cu schimbare a compoziției politice, Guvernul Dăncilă oricum nu poate funcționa dacă nu o obține.

5. Nefuncționabilitatea guvernului este o situație imposibilă, inacceptabilă constituțional și nedemocratică. Ea este totuși prevăzută de Constituție, cumva indirect – dacă prim-ministrul (implicit și guvernul său) nu își poate îndeplini atribuțiile timp de 45 de zile, atunci guvernul este demis. Dar la fel este și situația de funcționare a unui guvern fără votul de încredere al Parlamentului. Un astfel de guvern (dacă ar fi complet) este, prin definiție, cel mult un guvern interimar (nu poate reglementa nimic, nu poate da nici chiar HG-uri decât de administrare, nu și de reglementare). Fiind incomplet, nu este nici măcar un guvern interimar, din motivele arătate mai sus. Deci poate funcționa 45 de zile.

Bun. De aici începe partea cu care probabil nu va fi toată lumea de acord.

1. De câte voturi în parlament este nevoie pentru aprobarea unei remanieri cu schimbarea compoziției politice? 

Aici avem un conflict direct între Constituție și Regulamentul Camerelor. Constituția spune că o astfel de remaniere se face numai cu APROBAREA parlamentului. Fiind o aprobare politică, unii vor spune că aceasta se face (potrivit Art. 51 al.8 din Regulamentul ședințelor comune) cu aprobarea majorității senatorilor și deputaților prezenți. Greșit, în opinia mea! Constituția ne spune (la Art 103) că votul de încredere se obține cu majoritate din numărul total al senatorilor și deputaților, indiferent câți vin să dea votul. Este evident faptul că doamna Dăncilă mizează pe faptul că dacă nu-i va convinge pe unii (de la ALDE, UDMR, Minorități) să-i dea votul, i-ar putea convinge să nu vină la ședință, astfel încât să-i treacă remanierea cu mai puțin de 233 de voturi. Dar ar fi greșit și nedemocratic, pentru că asta ar duce în final la funcționarea unui guvern fără majoritatea deputaților și senatorilor și ar fi o încălcare a literei Constituției.

2. Pe de altă parte tot ea, Constituția, se referă la “votul de încredere”. Ce spunea fostul președinte CCR, Augustin Zegrean, că nu ar exista această instituție „a cererii unui vot de încredere”, este aberant. Se vorbește în șase locuri despre “încredere”. În patru situații este vorba de acordarea încrederii și, este foarte adevărat, în toate patru este vorba de votul inițial de învestitură a guvernului. În două locuri, tot ea, Constituția, vorbește despre retragerea încrederii. La ultima, definește retragerea încrederii ca fiind moțiunea de cenzură. Altfel spus, neobținerea încrederii prin cererea ei și neobținerea votului necesar (233 de voturi pentru), NU echivalează cu o moțiune de cenzură. Ceea ce nu înseamnă că un guvern poate funcționa fără încrederea parlamentului.

3. Așa cum arătam mai sus, tot Constituția ne arată că guvernul este demis dacă prim-ministrul NU își poate îndeplini atribuțiile timp de 45 de zile. Păi dacă ședințele de guvern au valoarea unor întâlniri la bere între prieteni, neputând fi adoptate acte normative, e limpede cred că cele 45 de zile curg de la demisia miniștrilor ALDE, adică de pe 27 august, iar situația de nefuncționare a guvernului se extinde printr-o imposibilitate a prim-ministrului de a nu-și mai putea exercita atribuțiile. 

Concluzii:

1. Dacă nu obține votul de încredere în parlament, guvernul este demis automat, dar abia la data de 11 octombrie.

2. Viorica Dăncilă trebuie să obțină în parlament minimum 233 de voturi, nu mai puține, pentru aprobarea remanierii. Totuși, dacă nu le obține, poate face o nouă încercare până la 11 octombrie. O demisie după prima încercare ar fi de bun simț și ar evita împingerea Constituției într-o zonă controversată. Dar probabil că aceasta nu va veni. În acest sens, Opoziția trebuie să continue demersurile pentru moțiunea de cenzură, care de asemenea ne-ar scoate din zona asta de crepuscul constituțional, dacă premierul nu obține nici votul de încredere și nici nu demisionează.

3. Orice act al guvernului emis în acestă perioadă este anulabil, dacă nu va fi confirmat ulterior de un guvern valid.

4. Gestul președintelui de a nu numi miniștrii interimari este unul electoralist și gratuit, de vreme ce efectele sale tot la o demitere a guvernului după 45 de zile vor conduce. Singurul efect este unul de marketing politic – Klaus Iohannis și Viorica Dăncilă se validează astfel reciproc ca adversari, construind împreună imaginea de singuri protagoniști ai campaniei electorale. Suplimentar, gestul domnului Iohannis lasă fără posibilitate de funcționare dincolo de cele 45 de zile nu numai guvernul, dar și unele ministere, acum.