Pe mine de criza economică mă doare, nu de cea politică. Iar soluții există… CC Klaus Iohannis.

Moise Guran

Recesiunea bate la ușă. Pentru cine are răbdare să citească, aici argumentele lui Lucian Croitoru, care explică de ce 2019 este pentru noi identic cu 2008, pe fondul recesiunii germane, în special. Păi și, în condițiile astea, noi stăm să discutăm de ce trebuie înlocuit urgent guvernul Dăncilă? Stăm să analizăm cine are beneficii electorale dintr-o inevitabilă creștere abruptă a cursului de schimb și a inflației, urmate probabil de falimente și șomaj? Fix așa, și în 2008, politicienii s-au prefăcut că nu văd, că ei aveau alegeri, iar acest lucru a transformat recesiunea inevitabilă într-o ditamai depresie, între 2009 și 2012. Soluții politice există întotdeuna, doar liderii politici le refuză, că nu se suprapun peste agendele lor meschine, iar susținătorii lor sunt, de cele mai multe ori, prea absorbiți de pasiunea stearpă pentru o politică ce nu e politică, dacă nu se face în intereserul cetățenilor. În rândurile următoare descriu o soluție politică, așa cum o văd eu.

Alegeri anticipate, concomitent cu locale, în iunie 2020

Plec de la premisa că alegerile anticipate sunt o necesitate obiectivă și inevitabilă, dar ele nu pot fi declanșate înainte de prezidențiale. Ăi care au scris Constituția nu au fost tâmpiți, alegerile anticipate trebuie să se declanșeze mai greu, prin acordul general al clasei politice, că noi nu suntem Franța sau Marea Britanie, iar dacă s-ar declanșa ușor am avea alegeri anticipate din șase în șase luni, ca Republica Moldova. Nu așteptați ca președintele să vorbească de alegeri anticipate, căci probabil nu o va face. Constituția îi dă dreptul să le declanșeze, dar numai după două luni și două încercări nereușite de a face o majoritate. Obligația sa este, așadar, aceea de a căuta majoritate, în pământ și-n iarbă verde. Ceea ce nu îl împiedică pe președinte să se consulte cu partidele, să constate că există o majoritate parlamentară care ar vrea anticipate (dacă există), iar apoi să acționeze pe cale de consecință. Calea asta este însă acum complicată de două lucruri – interdicția de a dizolva parlamentul în ultimele șase luni ale mandatului, una, și combinația rezultată dintr-un buget praf, o situație economică haotică și o recesiune probabilă a economiilor partenere, a doua.

Suplimentar, opoziția ar putea să nu dorească alegeri generale înaintea celor locale (primarii joacă un rol important la generale, iar actualii primari sunt în majoritate ai PSD și vor trece stelth la ALDE-ProRomânia). Pe partea ailaltă, parlamentarii defunctei puteri actuale, mulți dintre ei conștienți că nu vor mai intra în parlament, ar putea să nu dorească să își scurteze mandatul cu aproape un an, dar ar putea accepta să și-l scurteze cu câteva luni. Soluția este așadar dizolvarea parlamentului la începutul lunii aprilie 2020 și convocarea de alegeri anticipate concomitent cu localele, la începutul lunii iunie 2020. Dincolo de asta, mi se pare că e oricum un deziderat să muți alegerile mai prin mai-iunie, că vine mai multă lume la vot decât în noiembrie-decembrie. Cum ajungem acolo? Simplu…

Guvern tehnocrat, nu guvern de tehnocrați

Nu, noi n-am avut un guvern tehnocrat pe vremea lui Cioloș, am avut un guvern politic minoritar. Era cauționat de Iohannis și de PNL, pentru că ei au sperat tot timpul să-l facă pe Cioloș să intre în PNL, dar a fost susținut de PSD din rațiuni electorale dar și pentru că Cioloș nu s-a atins (până prin aprilie 2016) de  anumiți secretari de stat, prefecți și alte cozi de topor ale lui Dragnea. Un guvern tehnocrat este prin definiție un guvern de tranziție, cu o durată limitată în timp și cu un mandat precis – de exemplu, echilibrarea bugetului și gestionarea economiei. Sau întocmirea unui proiect de revizuire a constituției. Sau întocmirea unui proiect de lege pentru reformarea Educației. Sau întocmirea unui proiect de lege pentru modificarea Codului Penal, în vederea creșterii pedepselor pentru viol, trafic de persoane și răpire. Sau un proiect de lege pentru reforma administrativă. Sau toate acestea, dar limitativ enumerate. Proiecte de lege, nu ordonanțe de urgență. Poate fi mandatat și să dea o anume ordonanță de urgență, desigur, dar nu cred că e cazul. În general nu cred că e cazul și nu cred că a fost cazul nici pe vremea lui Cioloș, aceasta fiind marea greșeală a tehnocraților de atunci. Proiectele de lege vin în parlament. Da, în actualul parlament, unde lumea e în campanie electorală și nu vrea să audă de guvernare. Dar ce campanie mai bună utilă pentru cetățeni decât să votezi sau să refuzi să votezi astfel de teme importante? Nu, un guvern tehnocrat nu poate majora TVA-ul sau alte taxe prin OUG (nici un guvern nu poate face asta, de fapt) dar un guvern tehnocrat poate face și un proiect de modificare a Codului Fiscal, pe care să îl trimită parlamentului, dacă are mandat explicit în acest sens. Scoateți-vă din cap faptul că guvernul Băsescu/Boc a făcut ce trebuie în 2010. A tăiat salariile și a mărit taxele pentru că n-a avut curaj să împuțineze politrucii de prin structurile bugetare, că erau politrucii lor, atâta tot. Măsuri anticriză adevărate au fost adoptate abia în 2011.

Revenind, în situația de acum, președintele trebuie așadar să obțină acordul clasei politice pentru un guvern nepolitic, cu un mandat de șapte luni, la finalul cărora guvernul va demisiona (dar rămâne interimar) pentru a permite derularea procedurii pentru declanșarea antipatelor în iunie, concomitent cu localele. Acest guvern de tranziție, format din oameni fără ambiții politice, trebuie să facă ceea ce niște politicieni aflați în campanie electorală nu au curajul să facă – o serie limitată de reforme, inclusiv relansarea investițiilor în infrastructură (probabil pe un deficit mai mare) concomitent cu restructurarea bugetarilor. Ar fi trebuit să facă asta după alegerile din 26 mai (am și scris această soluție atunci, dar ei sunt orbi) iar mandatul unui guvern tehnocrat reformist ar fi fost de zece luni. Ar fi fost în interesul României să nu pierdem această vară cu fițele de divă apusă ale Vioricăi Dăncilă, când toată lumea știa că tot aici se va ajunge. Nu-mi spuneți că electoratul e prost și trebuie să se convingă de ce a făcut PSD, căci electoratul tocmai a demonstrat contrariul. E rândul politicienilor să demonstreze. Nu că-s deștepți, că asta e mai greu, dar măcar că nu-s iresponsabili.