36.552 afișări

Barna-Iohannis, game on!

Moise Guran

Da, este corect, vom avea probabil primele alegeri prezidențiale în care vom putea alege fără presiunea “răului mai mic.” Îi doresc pesedeului să aibă cât mai mulți candidați la președinție ( 😀 ), dar pesedeul este oricum istorie, iar eu, ca alegător, nu mai vreau să-mi fie deturnată opțiunea de vot de o astfel de spaimă, a pesedeului care se va întoarce. Pentru că asta nu mai depinde de ei, depinde de fapt de cei doi candidați de dreapta (și de partidele lor). Dacă oferta lor electorală va fi una bună și atractivă, asta va scoate lumea la vot și nicio spaimă televizată nu mai poate face nimic. Din același registru, al spaimelor depășite, fac parte și zicerile de tipul “opoziția trebuia să aibă candidat unic pe Iohannis”, sau “pluseriștii sunt niște fasciști (cu varianta sexo-marxiști) care vor răsturnarea ordinii constituționale”. Îhî?! Să muriți voi? Nu o ajunge măi, trei ani în care ați ținut populația într-o bulă a cabalelor tehnocrato-securistice, creând senzația unei realități ficționale, paralele, sau cum mama dracu i-ați mai zis? Nu vă e jenă, nici acum, după ce tot acest construct a fost spart ca o bulă de săpun la alegerile din 26 mai, să o țineți langa cu același refren al securiștilor? Votul neinformat nu este un vot liber și nici votul speriat nu este liber. În calitate de cetățean indecis deocamdată între Barna și Iohannis, vreau un concurs pe bune între cei doi (și între partidele lor), căci nu, nu e adevărată nici aia cu PNL și PSD sunt aceeași mizerie. Nu mai sunt. Au luat oameni (filiala București e un exemplu) pe care useriștii i-au refuzat, iar aceste sloganuri sunt desuete.

Nu va fi vorba doar de președintele țării, căci alegerile prezidențiale sunt vitrina parlamentarelor, iar ambii candidați (dar în special Barna, căci Iohannis e mai lemnos de felul lui) vor resimți presiuni din partea partidelor aflate în spatele lor. Cel care va ceda ambițiilor de prin aparatul propriu în detrimentul reformelor de care are nevoie România, va pierde votul meu. Altfel spus, oferta candidatului la președinție în privința acestor reforme trebuie să fie clară, lipsită de ambiguități și de limite apropiate de infinit, așa cum este, de exemplu, inițiativa “România educată”. 

În calitatea mea de cetățean care își va forma opțiunea electorală în lunile următoare, aștept de la candidatul la prezidențiale următorul lucru:

1. Civilizație și civilitate. Făceți-mă să uit că Traian Băsescu a fost vreodată Președintele României, dar,

2. Nu-mi spuneți că Președintele României nu are atribuții și că un președinte implicat este musai un traian băsescu. Președintele are atribuții, nu sunt multe, dar sunt executive în primul rând (și abia în al doilea de reprezentare) chiar dacă unele trebuie clarificate. De altfel, mă aștept ca, în calitatea sa de subiect al inițierii modificării Constituției, viitorul președinte să își facă campanie cu o propunere foarte concretă de revizuire a acesteia. Îl voi vota pe cel care va include în aceasta depolitizarea CCR, alegeri în două tururi înscrise în Constituție, responsabilitatea președintelui în nominalizarea premierului (prin demiterea automată a parlamentului în caz de demitere eșuată a președintelui, eliminarea numirilor politice în Justiție (prin precizarea rolului CSM), precum și eliminarea reglementării prin OUG.

3. Ca parte din executiv, Președintele României trebuie să urmărească și să asigure coerența națională în obiectivele mari, prin consultări permanente cu întreaga clasă politică. Prin obiective mari înțeleg de la stabilitatea fiscală și până la o reformă a muncii care să-i convingă (nu să-i oblige) pe tineri să rămână în țară, înțeleg de la adoptarea Euro și până la reforma Educației. Pentru că nu poți să inițiezi nici autostrăzi, nici schimbări de taxe sau de instituții împotriva societății sau a opoziției, iar acestea să fie schimbate după doi-trei ani. Atât e durata medie de viață a unui guvern, în timp ce președintele poate avea un mandat de zece ani, ceea ce-i conferă tocmai posibilitatea (și responsabilitatea) asigurării coerenței. Coerența înseamnă perspectivă, iar perspectiva este cea care ne lipsește nouă românilor cel mai mult. Nu-mi spuneți așadar că președintele n-are treabă cu autostrăzi, reforma muncii, reformă fiscală, sau educațională, spuneți-mi concret și cu termene ce veți face voi.

4. Tot el, Președintele României, este responsabil de evitarea apariției unor grupări extremiste. Iliberalismul, populismul și extremismul sunt fenomene cauzate de incoerența clasei politice precum și de eșecurile sau absența unor obiective naționale (Punctul 3.). Acestea duc la o așa-numită “oboseală a democrației” manifestată prin participare slabă a populației la vot, sau prin creșterea în popularitate a unor lideri politici radicali. Trebuie să înțelegem că nouă ne-a trecut glonțul pe la ureche, din acest punct de vedere, iar clasa politică pe ansamblu, dar în primul rând președintele, trebuie să găsească soluții pentru a evita pe viitor ceea ce am trăit în ultimii trei ani.

Pentru cele două partide, USR+ și PNL, alegerile prezidențiale vor avea o miză de care nu sunt sigur că ele își dau seama. Cu Viorica Dăncilă candidat la președinție (plus poate alți unu sau doi candidați de stânga) mai prin toamnă vom vedea probabil cu toții  perspectiva unei alunecări atât de rapide a PSD în derizoriu, încât există chiar riscul ca USR+ și PNL să-și facă planuri separate de guvernare. Nu, nu mă interesează ca unul dintre aceste două partide să guverneze cu Ponta sau cu UDMR, căci tocmai am explicat de ce eu, ca cetățean al acestei țări implicat activ în viața publică, am nevoie de o serie de reforme ce presupun majorități guvernamentale largi.

Îi sfătuiesc pe cei doi candidați să facă un joc onest, să-și potolească extremiștii din propriile partide și să accepte cât mai multe dezbateri directe. În același timp, un concurs de proiecte ar trebui să ducă la evitarea unui concurs de frumusețe. Indiferent ce vă spun consultanții (inclusiv cei de ocazie de pe la televizor) despre emoție și alte frizerii, amintiți-vă că televizorul e mort (nu există) pentru generația care va stabili învingătorul, iar acei consultanți chiar nu înțeleg această nouă generație care a provocat energia uriașă și valul ce mătură acum PSD-ul. Eu mă reprezint doar pe mine, dar aceste rânduri reprezintă modul în care eu înțeleg așteptările oamenilor acestei noi generații politice. Vă sfătuiesc să nu-i luați de proști ci să îi luați în serios!