24.382 afișări

Cei mai eficienți „promoteri” ai Referendumului!

Moise Guran

Partidul ALDE nu există, există doar Tăriceanu, ca vas de expansiune pentru alambicul PSD. Când lumea dă în clocot atât de tare pe Dragnea că o ia borhotul pe țeavă, Tăriceanu are jobul de a culege și recupera voturile pesediștilor supărați pe Dragnea, ca să nu explodeze căzănelul. Problema cu acest electorat nu este așadar că-și schimbă opțiunea politică și că ar vota cu adversarii PSD, ci că are tendința să voteze (DA!) la Referendum, crezând astfel că îi fac un rău lui Dragnea, cu care, așa pesediști cum sunt ei, le e rușine. Așa se explică faptul că șeful ALDE a decis să iasă în față și să-și îndemne susținătorii la boicot, cu toate riscurile.

De la o vreme s-o fi prins și Dragnea că mitingurile lui electorale (transmise pe bani grei, în direct, pe toate televiziunile de știri) sunt cel mai bun agent electoral pentru Referendum. Votezi, nu votezi PSD, acum știi, toată lumea știe, că Referendumul pe Justiție are rostul de a-i lua lui Dragnea cele mai periculoase instrumente împotriva societății – amnistia și ordonanțele în domeniul penal. Eu cred că de aia a și anulat mitingul de la București, iar nu pentru că n-ar fi putut să aducă cu autocarele zeci de mii de oameni, cum a făcut și la Craiova, Iași, Galați, enervându-i pe locuitorii orașelor și mobilizându-i astfel la un vot împotriva lui, personal, a lui Dragnea. Până la urmă staff-ul de campanie i-o fi zis – „Bos, efectul e taman pe dos dăcât vrei tălică.”

Spre deosebire de Dragnea, Tăriceanu a stat cuminte, conștient și el că cu cât se duce Dragnea mai jos, cu atât cresc șansele lui de a deveni candidatul unic al PSD-ALDE la președinție. L-am invitat la Europa FM la o dezbatere a șefilor de partide și a refuzat politicos (spre deosebire de Dragnea, care nici nu a răspuns). Atâta doar că domnul Tăriceanu mai are atârnată de coadă o tinichea extrem de urâtă – sesizarea justiției din Austria privind o mită de 800 de mii de euro, din perioada în care era prim-ministru. De șase luni Senatul tot amână dezbaterea pe ridicarea imunității, așteptând probabil prescrierea faptelor (e o lungă discuție aici dacă cererea DNA de ridicare a imunității a întrerupt cursul prescripției, în condițiile în care începerea urmăririi in personam face asta, dar împotriva unui demnitar urmărirea începe numai cu acordul Senatului). Omul Tăriceanu poate scăpa sau nu de dosarul penal (prin prescripție, inclusiv prin scurtarea termenelor în urma modificării Codului Penal), dar candidatul la președinție Tăriceanu are nevoie de o amnistiere a faptei de luare de mită. Adică de o ștergere ca și cum n-ar fi fost. Or exact despre asta este prima întrebare de la Referendum.

Așa se explică faptul că aseară Călin Popescu Tăriceanu și-a îndemnat public susținătorii la boicot. Ca să înțeleagă și ei, neatenții, că oricât l-ar urî pe Dragnea, oricât l-ar iubi pe el, pe Tăriceanu, chestia asta cu Referendumul nu-l ajută ci îl scufundă. Din punctul meu de vedere, Călin Popescu Tăriceanu comite o eroare comparabilă cu mitingurile lui Dragnea – abia avertizează pe toată lumea că cei (probabil) vreo 500 de mii de votanți ALDE vor rotunji pe la vreo 6 milioane numărul votanților la referendum, iar acesta va trece chiar dacă niciun pesedist nu votează. Mașinăria de partid a PSD a transmis deja pe canale mai discrete semnalul de neparticipare la Referendum, dar, neavând aceeași mașinărie, Tăriceanu a fost nevoit să îndemne public la boicot. Posibil ca în ultima săptămână și pesediștii să vină cu un astfel de mesaj public, dar asta va arăta același lucru – că sondajele lor interne le arată intenție mare de vot la Referendum și că sunt disperați. Cât despre votanții lui Tăriceanu, eu nu știu și nici nu pot să estimez câți dintre ei vor da curs acestui apel, dar în mod sigur el îi mobilizează pe cei care poate nu știau despre ce e referendumul, uitaseră de el sau nu erau deciși să meargă. E despre ăștia doi din poză, stimați cetățeni, atât e de simplu. Și e despre noi toți, că n-om fi toți ca ei în țara asta!

Vă reamintesc, deși nu îi poate obliga pe parlamentari să voteze ceva, un referendum național are forța constituțională de a interzice (nulitate absolută) orice reglementare ce contrazice voința popoprului (Decizia CCR 682/2012). Votând DA la referendum nu modificăm Constituția, dar orice text de lege care ar prevedea amnsitierea faptelor de corupție, orice OUG care ar modifica pedepsele sau regimul infracțiunilor, devin neconstituționale și nu mai pot intra în vigoare. Pentru validarea referendumului este nevoie de participarea a 5,47 milioane de cetățeni, dintre care minimum 4,56 milioane să voteze DA. În altă ordine de idei, vă invit azi, la ora 18, în Piața Victoriei din București, la un concert civilizat pentru Europa și pentru susținerea participării la vot. FTW!