20.192 afișări

Scrisoarea „conducătorilor de instanțe” împotriva protestului magistraților – o impostură judiciară!

GUEST POST 

Oliviana Ursuleac

Modul în care președinții și vicepreședinții a 24 de tribunale și 14 curți de apel au indus în eroare opinia publică din România reprezintă un caz de impostură judiciară unic în România. În urmă cu trei săptămâni, aceștia au semnat în calitatea de „conducători de instanțe” două scrisori adresate CSM îndreptate împotriva magistraților protestatari. Avem dovada ca toți aceștia au semnat scrisorile în alte calități decât cele care le-ar permite să vorbească în numele colectivelor de judecători din instanțele pe care le conduc. Sunt Oliviana Ursuleac, jurist din Liverpool, UK, și am verificat faptele, documentele și vi le prezint în rândurile următoare.

În data de 11 martie 2019 au fost trimise către o anumită parte a presei două scrisori provenind din sistemul judiciar. Ele erau adresate Consiliului Superior al Magistraturii și se îndreptau împotriva magistraților care au decis să protesteze ca urmare a adoptării OUG nr. 7/2019. Semnatarii au fost 30 de conducători de tribunale și 31 de conducători ai curților de apel.

Scrisoarea din partea Curților de Apel începe astfel: „Subsemnații, președinți și vicepreședinți ai curților de apel din România, adresăm secției pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prezenta SCRISOARE DESCHISĂ (…)”. Tot astfel, scrisoarea din partea tribunalelor începe astfel: „Subsemnații, în calitate de președinți și  vicepreședinți ai tribunalelor din România, în exercitarea responsabilităților proprii conferite de art. 46 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, (…..) înțelegem să adresăm urmatorul APEL secției pentru judecători din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii”.

Este fără îndoială că opinia publică a receptat cele două scrisori ca emanând de la colectivele de judecători din instanțele condusă de semnatari. De altfel, presa care a preluat aceste scrisori a titrat: „Contraatacul conducerilor Curților de Apel: CSM să ia măsuri pentru restabilirea încrederii în Justiție. Protestele au dus în derizoriu demnitatea profesiei”, „30 de presedinti si vicepresedinti de tribunale cer CSM să opreasca protestele magistratilor”, „Președinții Curților de Apel din România, alături de conducerea Tribunalelor: Protestele nu ne reprezintă!”, „Şefii mai multor curţi de apel au trimis o scrisoare la CSM, în care se delimitează de protestul magistraţilor”, „Desolidarizare de breaslă. 30 de președinți și secunzii lor din tribunale cer CSM să restabilească limitele în care judecătorii se pot manifesta public” „Sefii a 14 din cele 15 curti de apel din Romania se delimiteaza de protestele magistratilor”, „Protestele magistraților continuă, delimitarea de ele începe cu șefimea a 30 de tribunale și curți de apel”. Mai mult, printr-o reacție fără precedent, secția pentru judecători a CSM a și pus pe rol chiar a doua zi respectiva scrisoare, tocmai având în vedere calitatea oficială a semnatarilor.

Pentru a lămuri această chestiune, am solicitat informații de la fiecare dintre semnatari, cerând o copie a hotărârii adunării generale în baza căreia președinții și vicepreședinții instanțelor au semnat cele două scrisori. Răspunsurile au fost care mai de care mai surprinzătoare: „Sesizarea respectivă este asumată în nume propriu de fiecare semnatar în calitate de judecător-preşedinte/vicepreşedinte, astfel încât ea nu reprezintă rezultatul consultărilor şi a poziţiei exprimate de judecătorii instanţei în cadrul Adunării generale a judecătorilor” (CA Alba-Iulia), „nu există o hotărâre a Adunării Generale a Judecătorilor” (CA Bacău, CA Timișoara, CA Iași, Tr. Arad, Tr. Călărași, Tr. Constanța, Tr. Gorj, Tr Mehedinți), „Semnarea scrisorii publice nu s-a realizat în baza unui mandat dat de judecători” (CA Craiova), scrisoarea a fost semnată „în nume personal” (Tr. Bacău), sesizarea către CSM „nu a făcut obiectul aprobării de adunarea generală” (Tr.Dâmbovița), scrisoarea a fost semnată de președinte „în considerarea unei poziții complexe a președintelui instanței” (CA Constanța). Curtea de Apel Brașov a refuzat să comunice informații despre hotărârea adunării generale sau semnătura președintelui, limitându-se să enumere atribuțiile legale ale adunării generale. Curtea de Apel Oradea nu a furnizat hotărârea adunării generale a judecătorilor pe motiv că în scrisoarea președintelui nu se menționează o astfel de hotărâre.

O situație imposibil de imaginat este cea de la Tribunalul Argeș, unde nu există nicio formă de protest împotriva modificărilor legislative, dar conducerea acestei instanțe a semnat scrisoarea președinților împotriva protestatarilor! O situație de-a dreptul stupefiantă este la Tribunalul Bihor, unde în răspunsul oferit, ni se arată că scrisoarea a fost semnată în calitatea de judecător, deși funcția de președinte este afișată în mod explicit atât la debutul scrisorii, cât și în lista de semnături nominale de la sfârșitul lor; nu același lucru răspunde conducerea Tribunalului Bistrița-Năsăud, care susține că cei care au semnat alături de cei de la Bihor au făcut-o în calitatea de președinte și vicepreședinte ai instanței. Tribunalul  Teleorman arată că semnatarul și-a arătat „poziția publică în calitate de președinte al instanței”.

La Tribunalele Botoșani, Buzău, Giurgiu, Iași, Olt, Timiș și Vrancea chiar președinții susțin în răspuns că au semnat scrisoarea „ca judecător în temeiul Legii 317/2004”, deși în scrisoare au semnat ca președinte, respectiv în temeiul unei cu totul alt act normativ, Legea nr. 304/2004. Mai mult, la Tribunalul Caraș-Severin președintele arată că a semnat scrisoarea „în nume propriu în virtutea dreptului la liberă exprimare”, ca și cum ar exista un drept rezervat președinților de instanțe să dea comunicate publice împotriva unor magistrați!

În mod explicit, unele instanțe arată că scrisoarea a fost semnată „de președintele în nume propriu, și nu în numele adunării generale (CA Iași, CA Suceava), al colectivului de judecători (Tr. Ilfov) sau ca reprezentant al instanței (Tr. Galați)”.  În unele cazuri repondentul a ținut să precizeze că adunarea generală nu are atribuții legale de a aviza scrisorile/adresele președinților (CA Brașov, CA Iași, CA Pitești).

Două săptămâni i-a luat Curții de Apel București să scrie într-o frază redată pe cinci rânduri că o astfel de hotărâre a adunării generale a judecătorilor nu există.

Având în vedere aceste răspunsuri, concluzionăm că semnatarii au semnat cele două scrisori fără ca acest lucru să aibă legătură cu funcția de conducere deținută de fiecare.

Ceea ce este grav e că răspunsurile oferite dovedesc faptul că pentru președinții și vicepreședinții de instanțe nu este clară calitatea în care au semnat și temeiul juridic al acțiunii lor: unii susțin că au semnat ca președinți, alții ca judecători, iar alții în nume personal. Este inadmisibil ca aceeași acțiune să fie justificată în mod diferit și indicându-se temeiuri juridice total deosebite. Este dezamăgitor că semnatarii fac confuzii grave între funcția de judecător implicat în înfăptuirea justiției și calitatea de președinte, ca funcție de reprezentare instituțională. Mai mult, ca temei al scrisorii, unii președinți indică legea de organizare judiciară, alții indică legea CSM (cu mențiunea că toți cei care indică în mod greșit aceste temei au întocmit răspunsuri identice la scrisoarea noastră). Oricum ar fi, este de neacceptat faptul că cei care au semnat aceste scrisori le-au adresat publicului într-un fel de „scrisoare deschisă” prin care, de fapt, atacă într-un mod contrar deontologiei acțiuni și caractere referitoare la sute, poate chiar mii de judecători și procurori protestari, incluzând magistrați de la instanțe care nu intră în jurisdicția intanțelor conduse de semnatari.

Față de cele relatate, considerăm că prin inducerea în eroare a opiniei publice, acțiunea președinților reprezintă un caz nemaiîntâlnit de uzurpare a funcției lor administrative: fiecare a semnat un document adresat CSM în nume personal  disimulând însă acțiunea prin invocarea funcției de conducere. Mai mult, publicarea cele două scrisori, chiar mai înainte de a fi înregistrate la CSM, prin care semnatarii își exprimă opinia cu privire la probitatea morală și profesională a magistraților, este un caz de afectare a reputației profesionale a celor vizați, pentru care CSM are obligația de a se sesiza chiar din oficiu.

Astfel, potrivit articolului 90 alin. (1) din Legea nr. 303/2004, „Judecătorii și procurorii sunt datori să se abțină de la orice acte sau fapte de natura să compromită demnitatea lor în profesie și în societate. (2) Relațiile judecătorilor și procurorilor la locul de muncă și în societate se bazează pe respect și buna-credință”. De asemenea, potrivit articolului 18 alin. (2) din Codul deontologic al judecătorilor și procurorilor aprobat prin Hotărârea nr. 328/2005 a CSM, „Judecătorii şi procurorii nu îşi pot exprima părerea cu privire la probitatea profesională şi morală a colegilor lor”.

NOTA Moise: Corespondez de mai mult timp pe facebook cu Oliviana Ursuleac, din Liverpool. Este o româncă emigrată în 2007, cu studiile juridice făcute în UK, după ce în România a absolvit Academia de Studii Economice. Are avansate cunoștiințe de drept european, iar eu o consult des în privința deciziilor Curții Europene de Justiție și ale CEDO. Urmărește cu atenție evenimentele din România și este implicată în mișcarea civică de rezistență împotriva asaltului la care este supusă Justiția din țara noastră. A mea, a ta și a ei.