25.246 afișări

Și dacă Viorica a fost trimisă ca sămânță de scandal?

Moise Guran

Vin. Ordonanțele vin. Fără dubiu. Au fost deja trimise CSM. Magistrații au reacționat printr-un comunicat, dar interesant este faptul că un alt comunicat, venit de la Reprezentanța Comisiei Europene, cu două zile înainte ca Ministerul Justiției să trimită la CSM proiectele de OUG pentru Justiție, ne informa că discuțiile tehnice dintre Comisia Europeană și autoritățile române progresează și că activitatea privind implementarea recomandărilor din raportul MCV și a solicitărilor suplimentare este accelerată, existând perspectiva unor rezultate concrete în curând.” Și-apoi zbang! Două proiecte de OUG care, în esență, sunt OUG 13/2017, descompusă pe componente și recompusă cu aceleași efecte juridice, dar într-un mod ceva mai greu de înțeles de către publicul larg.

Sunt aproape sigur că dacă guvernul României aprobă cele două ordonanțe Comisia Europeană va cere activarea Articolului 7. Pare de neconceput ca asta să se întâmple împotriva țării care deține președinția Consiliului UE, dar haideți să presupunem că acest lucru se va întâmpla, să analizăm ce s-ar întâmpla după aceea, ca să vedem dacă asta corespunde sau nu pașilor concreți deja făcuți de guvern.

În plan extern, cererea de activare a Articolului 7 în perioada în care România deține președinția ar pune într-o situație de oarecare neîncredere două instituții fundamentale – Comisia (executivul UE) și Consiliul (parte din decidentul legislativ, alături de Parlament). În realitate, din aprilie, odată cu plecarea europarlamentarilor în campania electorală, președinția României se cam termină. Formal va continua, dar mare lucru nu se mai întâmplă. Mai rămâne doar summitul de la Sibiu din mai, iar acela da, ar putea fi destul de urât disturbat de o eventuală activare a Articolului 7.

În plan intern însă, efectele unei astfel de acțiuni ar fi muuult mai importante. În primul rând că România nu e Ungaria, iar perspectiva tăierii fondurilor europene ar trimite un șoc pe piețele de bani, pe cea valutară și pe cea monetară. Acestea sunt oricum tensionate de situația bugetului de stat, activarea ar fi doar un declick. În plan politic lucrurile ar lua o amploare și mai mare, căci o astfel de acțiune a Comisiei Europene ar ajunge până în România profundă, la votantul PSD, probabil convingându-l pe acesta că PSD este un partid antieuropean, poate chiar unul care vrea să ne scoată din UE.

Cum contracarezi așa ceva, din punct de vedere al comunicării politice? E foarte greu, dacă nu cumva imposibil. De principiu trebuie să dai vina pe Comisie, să spui că străinii ne fac și ne dreg, că noi (PSD) vrem neatârnarea nației, dar masonii, oculta și soroș… Și tot nu e suficient. Pentru a contracara mai cu succes, din punct de vedere al comunicării politice, trebuie să stârnești anterior un scandal pe o altă temă, astfel încât activarea Articolului 7 din rațiuni de Justiție și subminarera statului de drept (prin ordonanțele de care Dragnea are nevoie urgentă și neapărată) să pară o răzbunare a Comisiei Europene.

Ei, vă gândiți la ce mă gândesc și eu? Este că parcă altfel înțelegem acum tot scandalul cu mutarea ambasadei la Ierusalim? Viorica Dăncilă a fost trimisă practic să zgândăre Comisia Europeană, să provoace un scandal (în contextul unor tensiuni și între UE și Casa Albă pe această temă). Și l-a provocat atât cât a putut și ea. Sau poate ea doar l-a început, urmând a fi escaladat în zilele următoare, poate cu complicitatea statului Israel, cine știe… Cert este că israelienii încearcă să joace aceste tensiuni dintre americani și europeni, iar guvernul României e doar o marionetă blondă. Sunt sigur că urmează și alte tensiuni, pe termen scurt. Mai ales că în zilele următoare sunt negocierile pentru postul de procuror-șef european.

Revenind la ordonanțele de urgență pregătite, nu mă liniștește deloc faptul că domnul Dragnea zice că trebuie “să mai dăm timp” să înțeleagă cei de la Bruxelles ce e cu ele. Din contră. În realitate, declarația lui arată exact contrariul, și anume că s-a înțeles cu Tudorel. Redeschiderea subiectului ambasadei din Israel, în contextul recunoașterii de către SUA a suveranității Israelului asupra Înălțimilor Golan, poate fi o modalitate de subminare utilă a UE, de provocare a unui scandal care ar trebui să justifice o retorică anti-europeană (singura strategie de campanie a PSD) după eventuale măsuri punitive pe care le-ar lua Comisia după aprobarea acestor ordonanțe.