48.424 afișări

Bun! Ce vor face pe mai departe?

Moise Guran

În realitate, decizia USR și PLUS de a merge pe listă comună la Europarlamentare a fost mai dificilă decât s-a văzut din exterior. Deși cele două partide par din afară că se completează reciproc într-un mod destul de evident, înăuntru inerția a fost destul de mare. Unul are un brand puternic deja dar fără persoalități prea cunoscute. Celălalt, abia înființat, are oameni mai cu notorietate, dar de fapt doar Cioloș, care a fost premier, ajunge până în ceea ce se numește România profundă. Și, dacă are notorietate, nu este în mod necesar popular pe acolo. De acum presiunea va fi și mai mare pe Dacian, căci sondajele îl creditează cu mai puțin decât punctul de aproximativ 20% de la care pornește Alianța USR+. Principala provocare pentru ei de acum este să se comporte ca un partid mare, chiar dacă abia au făcut o alianță.

Diferența dintre un partid mare și unul mic, este că primul este gata oricând de guvernare, pe când al doilea lasă mai des impresia de gălăgie politică. Primul are un program clar, o poziționare ideologică implicită sau explicită și, mai ales, un lider, o figură cu care îl identifică electoratul. Nu, nu un dictator, nu un mesia, dar lumea trebuie să facă asocierea partidului cu un om, dacă nu cu doi sau trei, cum ar fi idealul. Da, știu, și PNL-ul suferă parțial din cauza asta, căci Orban nu e perceput ca lider (de aici și miștourile sau, după caz, iritarea pe care o provoacă de câte ori se mai propune singur de premier). Dar este Iohannis perceput ca lider informal al PNL. Tot parțial. Așa se și explică faptul că Dacian Cioloș are o intenție de vot cam la jumătatea USR+PLUS – un procent consistent de electorat care s-a săturat de PNL, ar vota USR+ și pe Iohannis. Dar asta este o poză a acestui moment și provocarea lui Cioloș în următoarele luni este să-i câștige în primul rând pe cei care vor vota USR+. Altfel, „efectul de bulgăre” al Alianței, despre care vorbește Barna, nu se va produce. Înțeleg că nu vor desemna imediat un candidat la președinție (probabil că e și corect așa) dar Dacian Cioloș trebuie să-și declare această intenție și să se și comporte ca atare (să vorbească despre asta) din simplul motiv că altfel frânează creșterea scorului Alianței USR+ pentru Europarlamentare. Dan Barna chiar are calități reale de manager și de mediator, dar nu liderul formal este important în alegeri ci cel perceput, cel cunoscut. În acest sens, cei doi lideri se completează la fel ca și partidele lor.

În altă ordine de idei, apropierea acestor alegeri este și un avantaj, căci obligă sucursalele celor două partide să lucreze împreună (bine, rău, dar împreună) fără a le lasă prea mult timp pentru cafteli interne. Au timp doar să găsească punctele comune și cred că îi va ajuta și Dragnea în acest sens. Nu ne unește el pe toți, împotriva lui? În același timp, sper eu, cel puțin useriștii vor cheltui mai puțină energie pentru diferitele tensiuni între facțiuni (nicușoriști, progresiști, etc… nici eu nu le știu pe toate și sper ca ele să se dilueze), mai ales că tehnocrații (cioloșiștii) sunt destul de bine integrați printre useriști. La centru sunt prieteni cei mai mulți dintre ei, iar asta îi va ajuta să controleze și prin teritoriu pe unde e de presupus că ar mai putea subzista o perioadă mentalitatea de sectă a unui partid mic.

Explic, ca să nu fiu înțeles greșit, căci punctul ăsta e important și, de fapt, de aia s-au unit. Când te-ai hotărât să schimbi lumea și să intri în politică, prima tentație este să vrei la tine în partid doar oamenii care îți plac. Este natural, dar este greșit, e de casa pionierului. Cu oamenii care îți plac ieși la bere dacă vrei, cu ai din partid trebuie să lucrezi, să schimbi România, indiferent că te simți sau nu bine cu ei. Pe de altă parte, politica are tot felul de efecte urâte asupra oamenilor – rupe prietenii, schimbă mentalități, fiecare începe să gândească mai mult pentru el, pentru grupul lui, pentru avantajul pe care îl poate avea asupra cuiva care îi era tovarăș când puneau țara la cale, înainte de a face acest pas. Are sens să iei în partidul tău pe cineva care nu-ți place, cu care n-ai ieși la o bere, dar despre care știi că îți poate aduce mai multe voturi? Întrebarea e o capcană și mulți cad în ea – are sens să te aliezi cu cineva care nu-ți place, dar nu dacă respectivul îți aduce voturi, ci dacă ar conduce mai bine decât tine comuna, orașul, județul, un minister sau țara, atunci când vei ajunge la putere. Când o iei de la zero cu un partid mic ești convins că important este să ajungi tu la putere. De fapt, important este să știi ce să faci cu puterea atunci când o vei avea, căci dacă nu știi, lumea percepe asta și nu mai ai cum să ajungi la putere. Acesta este cercul vicios al partidelor mici. Nu, nu e suficient că zici că tu ești altfel și că vrei să faci bine, „nu ca ăștia”. Primul test al capacității tale, tinere politician, de a nu fi corupt de beția puterii acesta este – să fii capabil să accepți pe altul mai bun ca tine, conștient că acela îți poate deveni superior ierarhic, poate deveni primar sau ministru când poate voiai pentru tine acest drum. Dacă nu ești capabil, atunci partidul tău va rămâne o sectă. Te poate ajuta o conjunctură, o campanie, te pot ridica prostiile lui Dragnea, dar te trezești mai întâi că nu poți depăși 10% și nu știi de ce, iar apoi că ai început să aluneci ușor în jos. Oamenii trebuie să vadă în tine alternativa la guvernare, nu un alt vocalist, așa cum sunt și ong-iștii sau jurnaliștii. Politicienii trebuie să aibă vocația Puterii, altfel nu sunt politicieni.

Dacă ai priceput asta, ai ieșit din mentalitatea de sectă, nu te mai încurci nici în votul util, care a fost până acum principala ta frână – electoratul preferă să voteze partide mai mari din simplul motiv că sunt mai mari șanse să și ajungă să pună în aplicare idei. Chiar dacă un partid mic poate veni cu oameni și idei mai mișto, o parte importantă a electoratului simte că își irosește votul (de multe ori și absetează) dacă acel partid nu are perspectiva guvernării, dacă nu are vocația puterii.

Bun, acum că aveți perspectiva guvernării, asta vă aduce natural mai mulți votanți, mai mulți oameni vorbesc despre un partid decât ar putea vorbi de două, notorietatea crește perspectiva, iar perspectiva crește notorietatea (efectul de bulgăre). Dar tot nu e suficient. De acum trebuie să te adresezi în primul rând nehotărâților. Spune-le ce ai de gând cu ajutoarele sociale, cu pensiile speciale, cum vei reporni economia împotmolită de PSD… Sunt alegeri europarlamentare? Așa, și? Tu zi-le de astea, că astea îi interesează, nu dacă intră de la tine 4, 5 sau 6 oameni în Parlamentul European. Alea-s griji de sectă, scapă de ele! Acum ești partid mare (alianță, ok, dar fă-ne să te vedem ca pe un partid), arată-ne că vrei să guvernezi și că știi și cum. Vino în realitățile noastre de zi cu zi, spune-mi cum reconstruim instituțiile distruse de pesediști – CCR, DNA, Avocatul Poporului, dar chiar și Președinția României. Apropo, integrarea anului 2020 în brandingul alianței e o greșeală de comunicare, iar semnarea la ora 20.20 e o copilărie. Noi nu știm sigur dacă nu cumva Dragnea nu-și dă OUG săptămâna viitoare, arată-ne că știi ce avem de făcut săptămâna viitoare. 2020 o fi aproape pentru tine, dar pentru noi e la dracu-n praznic.

Nu ataca PNL! Nu te ajută. Te ajută destul faptul că PNL face din când în când greșeala de a te ataca pe tine. În afară de asta, chiar mai găsești și oameni ca lumea în PNL, oameni cu care va trebui să guvernezi. Arată-ne că vrei să faci tu ceea ce PNL nu poate, sau nu vrea! Nu te comporta ca și cum ai fi un partid mai mic decât PNL! Dacă vrei să-l depășești comportă-te ca și cum deja l-ai fi depășit! Până atunci, observă faptul că cea mai bună tactică a PNL și PSD este să se valideze reciproc ca adversari (valabil și pentru Dragnea-Iohannis), atacându-se între ei și ignorându-te pe tine. Asta te exclude și te dezavantajează – apari mai puțin la televizor și în media, căci publicul, dar și jurnaliștii preferă conflictul. Și-apoi cred că ai de spart un baraj mediatic, făcut deja de televiziunile de știri. În săptămânile următoare va deveni mai ferm și mai evident acest baraj – rostul lui este să te întoarcă la relevanța de 10%, la o sectă politică de băieți care fac politică de cafenea, „la bere” cum ziceam.

Concentrează-te pe PSD! Fă dezbateri deschise pe program, pe candidat la președinție, pe orice, dar să vadă lumea ce idei ai și de ce te votează. Democrația internă e sublimă, de ce să o ții în Poiana lui Iocan, sau pe forumuri închise? Nu te ascunde, că nu te ajută! Ai doar grijă să nu mai calci pe tot felul de mine, accidentale sau lăsate intenționat în calea ta. Ai grijă să nu te (mai) radicalizezi, să nu-ți explodeze orgoliile prin filiale, să nu-ți fi strecurat deja oameni compromiși care se vor autodetona. Arată-ne că ești într-adevăr altfel, arată-ne și ce înseamnă să faci politică “altfel”! Evită populismele, arată-ne curajul de a spune sincer ce gândești despre orice și comunică mai mult cu țara decât cu oamenii din interior. Amințește-ți că tu nu pentru ei faci politică, ci și tu și ei ați intrat în politică pentru România.