Cine ce decide în ședințele de guvern, ce poate și ce nu poate președintele, atunci când participă la acestea?

Moise Guran 

Pentru că președintele și-a anunțat intenția de a participa la ședințele de guvern, iar premierul i-a răspuns că e așteptat doar când va fi invitat, fac pentru dvs câteva precizări mai mult de ordin tehnic, despre modul de desfășurare și decizie în ședințele de guvern, precum și despre posibilitatea, tot tehnică, a președintelui României de a opri o ordonanță de amnistie.

Primul lucru pe care trebuie să îl știm este că președintele nu poate participa la orice ședință de guvern, dacă nu e invitat de prim-ministru. Poate participa însă, chiar și neinvitat, la ședințele în care se dezbat problemele de interes național privind asigurarea ordinii publice, politica extrenă și apărare. Este o ordonanță de amnistie sau una de modificare a Codului Penal o chestiune referitoare la asigurarea ordinii publice? Din punctul meu de vedere da, categoric da, căci vorbim despre eliberarea concomitentă pe străzi a probabil câtorva mii de infractori (nimeni nu știe exact câți).

Notificarea trimisă de Iohannis Vioricăi Dăncilă, privind comunicarea ordinii de zi a ședințelor de guvern, poate fi un avertisment dar și o viitoare probă într-o anchetă penală, căci potrivit legii răspunderii ministeriale (Art 8 b) prezentarea, cu rea-credință, de date inexacte Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, pentru a ascunde săvârșirea unor fapte de natură să aducă atingere intereselor statului,  dacă fapta este săvârșită de un membru al guvernului constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 12 ani.

Orice om îi este frică… mai țineți minte? Nici premierul Dăncilă, nici secretarul general al guvernului, responsabil cu ordinea de zi a ședințelor de guvern nu au imunitate parlamentară ci doar imunitate ministerială, pe care ghici cine o poate ridica? Chiar președintele României.

Bun, acum, ceea ce trebuie să mai știți este că în mod frecvent ordinea de zi a ședințelor de guvern este completată cu o ordine suplimentară, pe care intră, teoretic, acte normative care nu au primit toate avizele și care primesc semnăturile miniștrilor de resort chiar în ședința de guvern. În realitate, mai des se întâmplă ca pe ordinea de zi suplimentară să fie lăsate în mod intenționat hotărâri și ordonanțe pe care guvernul le ține, din diferite motive, ascunse de opinia publică. Așa a fost și OUG 13 – pe lista suplimentară. Deci, cum poate participa președintele României la o ședință de guvern la care amnistia nu este pe ordinea de zi, dar apare mai târziu, după începerea ședinței, pe ordinea suplimentară? Teoretic nu poate, dar dacă asta se întâmplă, nimic nu-l împiedică pe președintele României să sesizeze parchetul, căci el a anunțat-o în scris pe doamna Dăncilă că vrea să participe la ședințele la care Constituția îi dă acest drept, iar dacă nu a fost informat, sau, cum zice legea, a primit date inexacte, parchetul trebuie să investigheze dacă asta s-a făcut cu rea-credință. Păi, după ce a cerut în scris, reaua credință, dacă nu e informat, este vădită, evidentă.

Dar sesizarea Parchetului ar fi fost totuși o tactică reactivă, de după ce ordonanța de amnistie ar fi fost aprobată. Așa că juriștii Administrației Prezidențiale par a se fi gândit la o strategie pro-activă, căci în scrisoarea către doamna Dăncilă, Klaus Iohannis i-a cerut să includă pe ordinea de zi a ședinței de azi (joi) o problemă de politică externă, cea a situației românilor din Anglia, în situația complicării Brexitului. Să ne amintim, problemele de politică externă și cele de apărare sunt, alături de ordinea publică, situații în care președintele poate decide să participe la ședințele de guvern, fără a-l putea împiedica nimeni. Este de presupus că în săptămânile următoare Administrația Prezidențială va bombarda guvernul cu cereri de includere pe ordinea de zi a unor discuții din cele trei categorii (apărare, ordine publică, externe) pentru a permite astfel prezența permanentă a președintelui Iohannis la toate ședințele.

Acum, să presupunem că președintele Iohannis reușește să meargă la următoarele ședințe de guvern, ceea ce înseamnă că le va și prezida, potrivit Constituției. Ajunși cu discuția aici, trebuie să mai știți că deciziile în guvern se iau pe bază de consens între miniștri. Nu există un vot, pur și simplu discută până se înțeleg între ei, iar dacă nu se înțeleg decide prim-ministrul. Participarea președintelui Iohannis la ședințele de guvern îi dă acestuia dreptul de a le prezida, însă nu rezultă de niciunde că președintele ar avea și un drept de decizie asupra conținutului hotărârilor de guvern sau al ordonanțelor.

Următoarea întrebare este dacă, prezidând o ședință pe a cărei ordine de zi se află o Ordonanță de amnistie, cum poate președintele să evite aprobarea acesteia. Poate evita punerea în discuție a ordonanței respective? Probabil la asta se gândește domnul Iohannis și, ce să zic, e un plan. Nu e ideal, dar e mai mult decât nimic. Data trecută, la OUG 13, a lăsat televiziunile să transmită în direct, iar populația a fost astfel alertată de pericol. Acesta este rolul președintelui, incontestabil. Dar, iarăși, nu scrie niciunde că ordonanțele de urgență se aprobă numai în ședințele de guvern. Teoretic, dacă domnul Iohannis nu se cazează în Palatul Victoria pe o perioadă nedeterminată, ordonanța poate fi dată după ce președintele părăsește palatul, în ședință sau in afara acesteia.

În concluzie, demersul președintelui Iohannis de a participa la ședințele de guvern este mai degrabă un mod de a pune presiune publică pe guvern și pe doamna Dăncilă să NU dea o ordonanță de amnistie. E ceva mai mult decât nimic și eu personal mă bucur că domnul Iohannis a ieșit din pasivitate. Nu sunt sigur că președintele este convins asupra forței juridice a unui referendum consultativ de a împiedica orice legislație potrivnică, dar mă bucur că domnul Iohannis a redeschis această discuție (probabil în urma miilor de mesaje cu care a fost bombardat pe facebook de către cetățeni). Da, aceea este calea, dar să nu subestimăm rolul în sine al convocării la referndum. Și acesta este, înainte de a fi un instrument juridic, tot un mod de a face presiune asupra guvernului să se abțină de la amnistie. Urmărim cu atenție și îngrijorare ceea ce se întâmplă, că o mai fi venit și rândul domnului Iohannis să facă mai mult decât asta.

PS Dacă ați reușit să ajungeți la finalul unui text atât de lung, e posibil să uitați să-l sharuiți. Cred că e esențial ca doamna Dăncilă să cunoască aceste riscuri. Sunt aproape sigur că oamenii lui Dragnea, de care este înconjurată, îi vor ascunde această perspectivă.