Hostage situation… Dragnea l-a executat demonstrativ pe Lazăr

Moise Guran

Regulile negocierii spun că trebuie să fii pregătit pentru ea, să-ți construiești adică poziția de negociere anterior momentului. Mai există o regulă care spune că nu se negociază cu teroriștii și încă una, a situației cu ostatici, în care trebuie să te prefaci că negociezi până reușești să te pui în poziția intervenției în forță, până echilibrezi adică situația construită de terorist prin luarea de ostatici. Situația de ieri: Președintele (autoritatea) a încercat să arate că vrea să negocieze, iar Dragnea (teroristul) a executat primul ostatic, pentru a-i demonstra președitelui că trebuie luat în serios.

Paradoxul situației este că deși Iohannis a chemat acum la negocieri, de fapt Dragnea încearcă de mai bine de un an să-și negocieze cu Iohannis influența în Justiție și o scăpare pe care el o crede posibilă cu ajutorul serviciilor secrete. Pentru că Iohannis pare că a refuzat să negocieze asta, Dragnea și-a construit pas cu pas viitoarea poziție de negociere. Care da, în final seamănă cu o luare de ostatici. Să vă explic…

Este Guvernul României ostaticul său? Este. Dar Parlamentul, este? Este. Curtea Constituțională? Bifat! Avocatul Poporului? Evident! Justiția? Aici a fost ceva mai dificil dar, pas cu pas, noile legi ce o subordonează de facto au intrat deja în vigoare, Kovesi (singura care a înțeles cu adevărat pericolul) a fost eliminată, în CSM majoritatea a fost schimbată, iar asta va determina în final și supunerea (sau schimbarea) conducerii Curții Supreme… Chiar și la Parchetul General aerul se schimbase deja, iar domnul Augustin Lazăr, cu tot respectul, era deja blocat devreme ce o parte din procurorii săi sunt deja timorați, așteptând să vadă cine va câștiga acest război. Știu, nu e o notă bună pentru ei, dar uitați-vă cât întârzie ancheta din 10 august și imaginați-vă ce au înțeles toți ceilalți procurori din desantul Inspecției Judiciare, ce a deschis acțiune împotriva tuturor procurorilor din acest caz.

Dar nu, nu numai instituțiile fundamentale ale statului au fost luate prizoniere, țara întreagă este ostatică, devreme ce am ajuns pe punctul de fi activat Articolul 7. Doar perspectiva președinției rotative și faptul că europenii și-au pus speranța în Iohannis (ca de altfel și mulți dintre noi) au evitat activarea Art 7. Dar asta n-a rezolvat ci a agravat criza României-ostatică.

Ajuns în această situație (în care s-a închis singur prin inacțiune și pasivitate) Președintele Iohannis a chemat partidele la negocieri. Evident, acțiunea lui avea menirea de a câștiga timp, pe de o parte, și de a lăsa impresia, atât în fața UE dar și a propriului electorat, că face și el ceva, după raportul Comisiei de la Veneția. Însă Dragnea chiar vrea negocieri, le-a pregătit minuțios, are toate atuurile, toate pârghiile necesare și pentru a demonstra că este un “terorist” serios a și executat primul ostatic.

Să ne amintim că Toader și-a dat chiar el termen pentru “ievaluarea” lui Lazăr sfârșitul lunii septembrie. La cum arată însăilarea aia prezentată ieri, a terminat-o probabil într-o săptămână, iar nu în două luni, câte au trecut de la momentul declanșării ievaluării. Pur și simplu aceasta era o armă încărcată, iar când Iohannis a anunțat negocieri cu partidele între orele 15 și 18, Tudorel a anunțat ostentativ ora 18 pentru execuția “de bonitate” a primului ostatic.

Execuția fără emoții a Procurorului General nu marchează așadar finalul acestei crize a ostaticilor ci intrarea ei în faza critică. Deși seamănă cu eliminarea doamnei Kovesi, nu este același lucru. Kovesi era piatra dură (singura) de care s-a lovit Dragnea, Lazăr era asset de negociere, un alt ostatic pe care să-l sacrifici pentru a demonstra că ești hotărât.

De partea cealaltă, situația lui Iohannis este și mai proastă, căci un alt procuror general poate deschide procedura punerii sub acuzare a președintelui, situație în care acesta poate fi suspendat fără referendum (Art 96 din Constituție, nu art 95 pe care a fost suspendat de două ori Băsescu). Dacă negociază (și el asta spune că ar vrea), probabil Dragnea va accepta unele reveniri pe legile Justiției, cu condiția includerii căilor extraordinare de atac ce l-ar scăpa pe el de pușcărie. Pe de altă parte, consultările (cam de operetă) de ieri pot fi pasul precedent lansării referendumului pe justiție. Pe care președintele l-a deschis în martie 2017 și l-a lăsat așa. Iar eu am obosit să-l mai cer.

Îmi amintesc de avertismentul Codruței Kovesi, privind îngenuncherea statului român. Mă uit consternat în jurul meu la tot ce am ajuns, noi ca națiune. Ca jurnalist am tot scris, am tot avertizat și eu, ca și alții. Planul lui Dragnea nu a fost deloc unul strălucit sau greu de anticipat. Este cinic, e brutal, dar nu este deloc subtil. Fie înțelepciunea prezidențială este mult peste puterea mea de a înțelege, fie statul român căruia îi plătim taxe și impozite este cumplit de jos.