Căsăpirea Justiției, interzicerea protestelor și un referendum… Dragnea se transformă

Moise Guran

Așadar toate cele trei legi ale Justiției au ajuns în vigoare, Procurorul General se roagă public de ministrul de Interne să desecretizeze raportul acțiunilor din 10 august, dar ministrul de Interne îi dă cu flit, ba mai și propune (într-o jalnică șaradă, o punere în scenă evidentă cu președintele comisiei parlamentare) modificarea legii astfel încât Jandarmeria să poată bate fără grețuri pe oricine protestează fără aprobare. Președintele e prin America (la ceva vrăjeală ONU), premierul dă din gură ca peștii în timp ce Conducătorul Statului își face referendum ca să vadă toți câți oameni poate aduce la vot. Să le luăm pe rând!

  1. Legile Justiției. Au intrat în vigoare în cel mai negru scenariu posibil. Procurorii sunt subordonați politic, ministrul e dumnezeu, tinerii vor avea acces mai greu în profesie, iar cei care sunt acum la maturitatea profesională (și judecători și procurori, în special de la DNA, DIICOT, Parchetul General, Înalta Curte și Curțile de Apel) câștigă mai mulți bani dacă ies la pensie decât dacă nu ies. Dacă nu vor să iasă, un parchet special creat pentru ei va avea grijă de asta. Morcovul și bățul. Magistratura actuală se deșartă așadar, lăsând loc altora, poate oameni aduși de partid și recunăscători acestuia. Oricum, criza de magistrați va lungi semnificativ termenele de cercetare și judecată. Modificarea Codurilor Penale sau amnistia sunt binevenite, dar nu mai sunt urgențe. Sunt curios câți dintre cei cinci judecători din completul de apel al unuia care a furat de la copiii sărmani din Teleorman se vor pensiona înainte de sentință, ca să se reia procesul. Căci se reia, pe rând, de fiecare când mai pleacă un judecător. Amnistia va veni totuși curând. Probabil la 1 Decembrie vom aniversa de acum liberarea Bastiliei.
  2. Cred că este destul de clar acum pentru toată lumea că o nouă lege a ordinii publice a fost principalul obiectiv vizat de cei care au provocat violențele din 10 august. “Lovitura de stat eșuată”, un model Erdogan într-o adaptare dâmbovițeană, din fericire fără armată și fără morți… ei bine, scenariul continuă chiar dacă loviluția nu a ieșit chiar cum și-au dorit artizanii ei. Și Cliseru și Carmen Dan au cerut același lucru – interzicerea manifestațiilor fără aprobarea expresă a celor care trebuie să-ți dea aprobarea să protestezi. O contradicție în termeni pe care CCR o va declara curat constituțională. Mitingurile sunt oricum tot mai rare, dar și dacă vor fi, să știm că jandarmii pot bate fără greață. Nu numai la mitinguri. Și nu numai jandarmii. Puțini realizează cu adevărat cât de toxică este o astfel de lege. Clasificarea rapoartelor despre miting are probabil doar sensul de a întârzia punerea sub acuzare a ministrului Carmen Dan, până la modificarea legii respective. Și până după Referendum. Pentru că după Referendum va fi schimbat și procurorul general și… recitiți Punctul 1.
  3. Da, Referendumul din 6-7 octombrie este un fel de miting PSD mai mare. Dragnea n-a putut aduce un milion la București ca să-și relegitimeze puterea, dar avea acest as în mânecă – nu un milion, ci câteva milioane de oameni, nu la București, ci la un vot (oricare), păcăliți că vor vota împotriva interzicerii familiei homosexuale. La fel ca în 2012, când 6,5 milioane au dat un vot împotriva lui Băsescu, iar pesediștii au înțeles că 7,5 milioane au dat un vot pentru ei, după acest referendum Dragnea se va împăuna cu câteva (nu știm câte) milioane de voturi pentru el. Amintiți-vă că în 2012 a reușit să le și convertească în voturi, la alegerile de după referendumul cu Băsescu, manipulând frustrarea. Încă mă întreb dacă acum se va bucura sau nu dacă referendumul nu trece. Apoi va veni și amnistia. Despre legătura dintre amnistie și referendum o să scriu un articol separat, căci corelația e ceva mai complicată și are legătură și cu cel mai votat ministru de externe al României, domnul Klaus Iohannis.

Pare că pe domnul Iohannis îl doare în fundul prezidențial de rahaturile astea de probleme din țărișoara noastră. Dar nu e așa. Sau dacă e, dacă nu-l doare, în curând o să-l usture. Președintele care “n-a avut ce face” va avea o toamnă grea. A pierdut pas cu pas tot și noi odată cu el. Faptul că nici peneliștii, dar nici idealiștii useriști nu au depus încă moțiune de cenzură, arată că Iohannis și-a băgat nasul. Și i-a oprit. Dar nu cum cred ei, pentru un moment ulterior în care Guvernul Dăncilă ar urma să cadă cu ajutorul rebelilor din coaliție, ci pentru un moment în care, dacă guvernul va cădea, România va pierde președinția UE, cu costuri imense pentru Opoziție. Iohannis nu mai vrea căderea guvernului, chiar dacă de acum aceasta este singura modalitate de a-l împiedica pe Dragnea să devină Erdogan. Iohannis greșește din nou, la fel de grav ca și până acum.