Scrisoarea ipocriților

Moise Guran

Bătălia din PSD pare departe de a fi tranșată, iar modelul istoric al confruntărilor în care liderul nu se predă ne arată că rezultatul logic și imediat al confruntării dintre Dragnea și Firea&co este… excluderea lui Geoană. Cum Geoană nu mai este disponibil pentru a încasa pălmi din toate părțile, cel mai probabil sacrificiu pe termen mediu (câteva săptămâni) este Viorica Dăncilă. După referendumul vieții și indiferent de rezultatul acestuia, plecarea de la guvernare este o necesitate obiectivă pentru PSD. Și pentru România dar, din alt motiv. Singura întrebare de acum mai rămâne dacă, înainte de asta, pesediștii își vor da amnistia prin OUG. Pentru ei și pentru Dragnea. Asta este singura negociere de vinerea asta.

Redactată probabil chiar de Gabriela Firea, scrisoarea rebelilor are câte o critică subsidiară pentru Dăncilă, aproape la fiecare punct. Și nici n-avea cum să nu aibă, căci Dăncilă este marioneta lui Dragnea, rezultatul desemnării fără consultări (punctul 1), în conflict deschis cu președintele (punctul 2), protagonista unor filme mute sau a unora cu sunet și cu multe greșeli gramaticale (comunicare deficitară, punctul 3). Se mai vorbește de carențe profesionale la punctul 6 și de neîncrederea externă la punctul 7.

Așadar, presupunând că a și înțeles ceva citind scrisoarea, doamna Dăncilă trebuie că a simțit câte o înțepătură în inimă la cinci dintre cele nouă puncte critice. Faptul că scrisoarea vorbește despre susținerea guvernului reprezintă o vrăjeală ipocrită, de vreme ce, mai pe seară la televizor, Firea însăși i-a sugert lui Dragnea să fie bărbat (doh! când ai o vârstă dar te cuplezi cu nepoate trebuie să suporți și astfel de miștouri) să se retragă de la șefia partidului și, eventual, să candideze la președinție dar “să nu dea foc țării”. Aceasta din urmă este o amenințare implicită de doborâre a guvernului Dăncilă, despre care tot ea, Firea, scrisese ipocrit în scrisoarea aia că trebuie susținut.

Dar nu vă luați după ce zic, aceștia sunt pași de negociere. Nu înseamnă că puciștii vor face tot ce scrie acolo, în scrisoarea aia, ci doar că se poziționează cerând mai mult, ca să aibă la ce renunța.

Ceea ce și Firea și Dragnea știu este că:

  1. păstrarea Guvernului Dăncilă în timpul președinției consiliilor UE este o imposibilitate logică, ceva de neimaginat;
  2. bugetul statului e pe sponci. Momentul decontului cacealmalei programului din scoarță-n scoarță a venit dar n-a trecut, Orlando a băgat adânc mâna în rezerve ca să plătească pensiile și salariile, un împrumut extern este iminent, investițiile-s la pământ, deficitul depășit inevitabil. Nici șpăgi nu prea mai ai de unde promite baronilor, în mod credibil;
  3. nu se pune problema dacă, ci când va cădea guvernul – înainte sau după colapsul bugetar. Căderea după intrarea în colaps ar distruge probabil definitiv PSD-ul. Căderea înainte, ar oferi șansa de a da vina pe alții;

Restul scrisorii celor trei (autostrăzi, pensii, stabilitate) este un veritabil program electoral pentru prezidențiale. Amintiți-vă că v-am spus că Firea a intrat în campanie electorală, foarte corect din punct de vedere strategic, la 1 septembrie. Competiția este deocamdată una internă, mascată, loviturile se dau cu peretele.

Pentru Firea, căsăpirea lui Dragnea este un bun driver electoral, în vederea recuperării electoratului propriu (care nu, în continuare nu este în București), dar și a unui electorat nehotărât, feminin, creștin, 55+, vulnerabil social, dar derutat de golănia lui Dragnea. Firea îl va avea și dacă (sau mai ales dacă) va candida independent, cu sprijinul mascat al PSD. Acesta este planul ei de backup pentru situația că nu scapă de Dragnea nici chiar în situația căderii Guvernului Dăncilă.

Pentru Dragnea, atacul are un singur mare neajuns – nu vine nici de la SRI, nici de la Iohannis, nici de la Opoziție. Ar lăsa bucuros din brațe guvernul cu trei mari condiții – 1. să-i fie asigurată amnistia; 2. să-l dea jos alții iar el să se poată victimiza și să păstreze partidul; 3. criza politică să mascheze și să justifice (fals) colapsul bugetar inevitabil. Așadar demisia lui Dragnea vinerea asta este improbabilă, chiar și în situația în care azi guvernul i-ar da amnistia aia. Dacă stau bine și mă gândesc este improbabilă în toate situațiile în care omul nu mai are mai mult de un bilet doar dus spre Brazilia.

Observați că cele două tabere din PSD au mai multe linii de intersecție a intereselor (în căderea guvernului) decât dezacorduri. Apoi mai este și referendumul ăla, care va deschide Cutia Pandorei – câteva milioane de voturi (citiți aici interviul sociologului Barbu Mateescu despre asta) ce vor fi revendicate de o nouă forță politică (puteți să-i ziceți CpF, Noua Dreaptă, PRM, nu contează) și pe care ambele tabere din PSD vor dori să o captureze. În următoarele săptămâni probabil Sfânta Firea va da cu tămâie după homosexuali prin tot Bucureștiul, în vreme ce lui Dragnea îi va crește numărul de atentatori soroșiști imaginari care vor să-i spurce virginitatea naționalistă sau să-i facă ceva nasol, în tot cazul. Nu prea mai e loc de război intern, dar acesta nici nu poate fi tranșat chiar acum.

De aceea și cred că rezultatul cel mai probabil al confruntării de vineri va fi un armistițiu, o încetare temporară și negociată a focului. Nu în CEx, mai probabil înaintea lui, taberele se vor întâlni într-o informală de cinci-șase persoane, vor negocia încărcarea Dăncilei cu responsabilități într-o primă fază și debarcarea acesteia într-o a doua, probabil după referendum, sau puțin înainte de acesta. Vor conveni că e mai util ca aceasta să pice la o moțiune de cenzură inițiată de Opoziție (care își va pierde răbdarea) cu ajutorul discret al puciștilor sau al aliaților ALDE și UDMR. După care vor relua mai mult sau mai puțin simulat războiul, nici nu contează, căci modelul istoric al bătăliilor interne din PSD (APR, PRM, UNPR) arată că aceste tabere se reunesc după alegeri.