57.441 afișări

Cu tupeu, Înainte!

Moise Guran

Incredibilă lipsa de empatie a doamnei ministrului Carmen Dan. Nu oricine e în stare să facă niște scuze să sune ca o înjurătură. Aspectul “plâns” al domniei sale nu mai păcălește pe nimeni încă din iarnă, de la scandalul cu pedofilul-polițist. Doar pe mine mă mai surprinde, am impresia. De un cinism fără limite, amestecând cu tupeu verde-n ochi informații (cu imagini de la ora 16, a argumentat faptul că grupul violent era format dintr-o mie de oameni, când tot ea spusese că huliganii au venit în piață la 18.48) acest soldat fanatic al lui Liviu Dragnea marchează de fapt reluarea unui scenariu eșuat. N-a ieșit în 10 august ce le trebuia, dar ei se vor preface că a fost altceva decât a văzut toată lumea. Îi presează timpul dar, cu atât mai mult, merg înainte.

A trecut o săptămână de la evenimentele extraordinare din 10 august. Au stat pitulați și au executat același tip de retragere strategică pe care Dragnea o face de câte ori simte că pierde situația din mână (vezi cazurile Grindeanu și Tudose, cu o lună înainte să îi schimbe). Dar de data asta nu s-a mai calmat nimic. Din contră. Presiunea opiniei publice crește, ba acum pare să se mai adauge și o presiune externă, devreme ce publicații de largă circulație internațională (Der Spiegel, Washington Post, etc) acuză Bruxelles-ul și Washington-ul de lașitate în raport cu Guvernul Dăncilă. Vasilica săraca are acum coșmaruri și ziua, nu numai noaptea, iar căderea guvernului său este probabil o chestiune de zile, poate săptămâni.

Dragnea simte toate astea și nu prea mai are ce să facă, mai ales că fereastra de timp (îngustă și aceea din cauza cacealmalei bugetare jucate cu măririle de pensii și salarii) a devenit și mai strâmtă. Dar nu o poate lăsa pe Vasilica să demisioneze, pentru că nu și-a rezolvat problemele penale. N-a dat ordonanțele alea, iar pe procedura parlamentară mai are de așteptat minimum patru-cinci luni.

Visul său de Erdogan balcanic s-a spulberat pe 11 august seara. Nu pe 10, pe 11, când lumea a ieșit din nou în stradă în număr mare, arătându-i că nu s-a speriat de duritatea represiunii, ba din contră. A știut atunci, a doua zi după evenimentele ce ar fi trebuit să-i permită instituirea unui regim de forță, că a eșuat iremediabil. Acum face managementul înfrângerii (și îl face totuși destul de bine) căci atunci când simți că pierzi este esențial să arăți că tu, de fapt, câștigi.

Ca un golan adevărat, Dragnea vrea să dea impresia că luptă până la capăt. E conștient de faptul că primul său semn de slăbiciune va fi și ultimul, dar nu asta contează acum cu adevărat. Mai contează doar două lucruri: 1. Să-și obțină cumva amnistia înainte să pice Guvernul Dăncilă, căci nu are nicio garanție că va mai putea obține ceva după aceea; și 2. Să salveze niște aparențe electoraliste, lăsând impresia că a fost dat la o parte (de Iohannis, de Soros, de mama, nu știu) într-un moment în care economia mergea excepțional, iar el tocmai se pregătea să mai dea niște bani bugetarilor și pensionarilor. Victimizarea e esențială, de aceea nici nu va pleca fără luptă. Ce zic eu victimizare… e în stare să-și pună în scenă o adevărată crucificare politică și va mima o rezistență îndârjită la guvernare.

De aici și tupeul lui Carmen Dan, care cred că e abia prima din canonadă. Urmează, cel mai probabil, Olguța Vasilescu, posibil și Firea, poate și alții.  Dar cel care contează cu adevărat este Tudorel Toader, căci el este turnesolul lui Tăriceanu. Teoretic, Toader poate executa un atac la Procurorul General, pe modelul după care a executat-o deja pe Kovesi. Dar nu mai e timp pentru asta, iar în contextul anchetei evenimentelor din 10 august chiar ar ieși tămbălău dacă s-ar apuca să îl schimbe pe Augustin Lazăr. Respirația lui Tudorel va indica doar dacă Tăriceanu îl susține pe Dragnea până la capăt sau dacă va prefera să se debaraseze de acesta, într-un moment în care îi poate smulge o parte consistentă din electoratul PSD (plus un bonus de câțiva peneliști, din ăia de trag la putere ca muștele la… bec). Toamna e aproape.