Referendumul pare inevitabil. Să vedem dacă va fi unul de demitere sau unul de reformare politică

Moise Guran

Președintele s-a trezit… Applause, vă rog! Daaa, Președintele este reprezentantul statului român, ăla îngenuncheat de niște infractori… A început să vorbească de referendum, dar deși mesajul său a fost incredibil de coerent, Iohannis este tot ezitant. Îl decodificăm imediat. Până atunci să mai observăm că în tabăra PSD ideea unui referendum este atât de înspăimântătoare, încât a fost resuscitată ideea unei suspendări “cu retragere” (cred că lui Nicolicea îi aparține, la origine). Adică a suspendării președintelui, pe o perioadă scurtă, în care un președinte interimar (Tăriceanu) să promulge tot ce au ei nevoie, iar apoi să fie retrasă suspendarea, ca să nu se ajungă la un referendum de demitere a președintelui. Noaptea minții, știu. Acum să ne întoarcem însă la ideea referendumului de reformare despre care Klaus Iohannis abia îndrăznește să zică una-alta.

Așadar, domnul Klaus Iohannis a folosit încă o dată una dintre principalele prerogative cu care a mai rămas, aceea de a transmite mesaje:

  • Că a citit decizia CCR, dar că o mai citește până o va înțelege. Acest mesaj oferă o perspectivă de timp… va face ceva, dar nu foarte curând, de exemplu nu neapărat săptămâna asta, însă într-un termen rezonabil (nu până în decembrie, a fost formularea KJ). Eu am sentimentul că ceva, ceva va face poate săptămâna viitoare, sau poate, până la finalul lunii. Observ și eu o coincidență – Înalta Curte are și ea un termen săptămâna viitoare, într-un dosar prin care drepturile unor copii din Teleorman au fost abuzate ani la rând de niște jnapani locali.
  • Al doilea mesaj este că președintele a constatat și el faptul că CCR a superpotențat un ministru al Justiției până n-a mai rămas nimic nici din atribuțiile președintelui, nici din independența procurorilor, dar nici din rolul CSM de garant al Justiției… Această ultimă constatare, referitoare la CSM, este cea cu adevărat interesantă. Sugerează două posibile linii de acțiune – una juridică ce ar putea subroga CSM în locul președintelui în conflictul cu ministrul Justiției (cele două opinii concurente de la CCR, asta susțin, ceea ce le face mai degrabă opinii separate prin motivare; or astfel n-am mai avea nicio decizie CCR). O linie politică de atac ar fi cea în care președintele ar putea accepta reducerea rolului său în procedura numirii procurorilor șefi, cu condiția eliminării și a ministrului Justiției, pentru a face loc Consiliului Superior al Magistraturii. Abordarea este interesantă, dar ea presupune modificarea Constituției. Formularea lui Iohannis a făcut referire, da, la revizuirea Constituției.
  • Atacul direct la Dragnea e mai mult decât pare – se trezește un politician care mai este și infractor să atace magistrații, după ce a convocat un miting mediocru anti-Justiție… Da, Președintele îl pune la punct pe Dragnea, dar în subtext mai este un mesaj pentru o dezbatere deja deschisă în societate – campania de strângere de semnături pentru interzicerea infractorilor în funcțiile publice. Este posibil ca Iohannis să își caute aliați.
  • Președintele n-a vorbit explicit despre depolitizarea CCR, dar a făcut o paralelă între intențiile PSD și decizia CCR. Încă nu e coaptă această temă pentru ca Iohannis să o articuleze cu subiect și predicat? Ba este, dar ar fi fost nefericit să pună problema acum, când chiar el, președintele, este în șah de la CCR.

Trăgând linie și adunând ne rezultă trei teme importante, care pot fi, bineînțeles și trei întrebări la Referendum:

  1. Cine decide în privința revocării procurorilor? Ați fi de acord cu excluderea totală a politicului (inclusiv a ministrului Justiției) pentru a lăsa întreaga sarcină a numirii și revocării procurorilor șefi la CSM?
  2. Ar trebui excluse sau nu persoanele condamnate de la accesul în funcțiile publice?
  3. Ar trebui sau nu depolitizată și profesionalizată Curtea Constituțională?

Toate cele trei presupun revizuirea Constituției, deci și o procedură de vot popular, dar la capătul unui vot calificat (de două treimi) în Parlament. Pentru că din Parlament poate ieși o aberație, este de preferat un referendum anterior inițierii revizuirii Constituției. Acesta nu că n-ar obliga, din punct de vedere juridic Parlamentul la nimic, dar dacă totuși Parlamentul NU pune în aplicare o decizie a unui Referendum, el tot are forța constituțională de a împiedica intrarea în vigoare (sau de a abroga pe cale de excepție) a unor legi care ar contraveni. Nu o spun eu, a spus-o Curtea Constituțională în 2012.

În acest sens, fac un apel și la politicienii și la ziariștii de bună credință să studieze această decizie și să NU mai susțină că un referendum e cam degeaba. Inoculează poporului o percepție greșită în legătură cu forța sa suverană.

Suntem pe drumul cel bun, zic, deși președintele a formulat lucrurile într-un mod care mă face să cred că ar prefera mai degrabă un referendum la toamnă. Ceea ce ar fi o greșeală, ca timing. Poate se va răzgândi. Poate vrea să-și păcălească adversarii sau poate vrea să îi provoace să încerce o suspendare ce l-ar victimiza, sau, mai e și varianta asta, poate vrea să tragă un eventual referendum mai spre alegerile de anul viitor. Eu cred că această poză, a zilei de azi, e importantă, dar ea e doar o poză. Realitatea e mult mai fluidă și se va schimba în câteva zile.