Revoluția Fiscală, o scamatorie pentru creșterea taxării muncii!

Moise Guran

Scandalul suspendării viramentelor la Pilonul II de Pensii are câteva implicații extrem de interesante. Dincolo de faptul că nu știu (n-am auzit în viața vieții mele și nici acum nu cred că e real) ca vreo propunere legislativă, mai ales de politică fiscală, să vină de la Comisia Națională de Prognoză, presa a trecut nepermis de senină peste dubla propunere de creștere a contribuțiilor. Era scrisă în același pătrățel cu suspendarea viramentelor, dar cred că n-au verificat prea mulți jurnaliști documentul de pe site-ul guvernului. Eu l-am salvat, așa că iată-l! Concentrați-vă pe partea subliniată!

Doamna Olguța, care s-a dat imediat după cireș, n-a comentat nimic despre asta, că nici nu o întreabă nimeni pe unde alege domnia sa să vorbească… Ce facem dom’le? De ce mărim contribuțiile? Sau tot vreun portar de la CNSP, vreun acar păun, ceva, a propus-o și pe asta?

Așadar statul vrea să introducă contribuții suplimentare. Una pe angajat și una pe patron. Speculând puțin aici, cred că vor să meargă către sistemul polonez despre care ați auzit poate la Verificat Europa FM, acum o lună – dacă optezi pentru această contribuție, statul îți dă voie să nu mai contribui la Pilonul II. Îl desființează, dar implicit, nu explicit.

Cât despre introducerea unei contribuții pe angajator, plătită adică de firmă, la nici jumătate de an după ce contribuțiile firmei au fost mutate pe angajat… asta este chiar o mișelie. Deci statul n-a putut să spună anul trecut – frate, mărim contribuțiile așa cum sunt! Nu! Le-a mutat golănește pe toate pe angajat, iar acum vine cu altele pe patron. Teoretic, pe angajat nu-l interesează. Practic, costurile cu forța de muncă cresc semnificativ, mai ales pentru firmele noi care nu au profit și nu au din ce să deducă aceste contribuții… Ce zic eu, nici firmele profitabile nu își vor putea deduce toate contribuțiile. Depinde de mărimea lor. Cât să ai profitul față de costurile salariale?

Recapitulăm și conchidem așa – marea revoluție fiscală, prin care s-au trecut contribuțiile de pe firmă pe angajat, a fost în realitate un plan, premeditat în opinia mea, de creștere a contribuțiilor. În doi timpi și ca să nu priceapă lumea. Episodul 1 a fost la începutul anului. Episodul 2 urmează. Nu știm când, dar urmează. Și a fost devoalat acum de guvern – contribuțiile pe angajat rămân la nivelul majorat, dar se înființează altele noi și suplimentare, plătite de angajat și de firmă. Nu știm exact care va fi nivelul lor, dar știm cu certitudine că ele vor împovăra și mai mult munca, adică cea mai descurajată și mai urâtă activitate din România. Urâtă de guvernanți. Și de o bună parte din poporul nostru, care parcă ar vrea să trăiască mai bine, dar, cumva, fără muncă. Mai rămâne să aflăm și cum se poate asta?