Misterul pragului pentru abuz, sau cum era să-l scape CSM pe Dragnea

Moise Guran

Onorate instanțe, cu respect vă rog, căscați ochii cât cepele când lucrați cu Florin Iordache! Să nu vă dea pișicherul un cot și să vă trozniți singure cu ciocănelul peste dește! Trebuie că știrea că însuși Consiliul Superior al Magistraturii a propus un prag pentru Abuzul în serviciu, adică exact ceea ce a făcut și infama OUG 13, a trecut ca o undă de șoc peste România. Inclusiv peste cei opt mii de magistrați din țara noastră. S-a dovedit că nu era chiar așa. Dar ceva era totuși, iar acum pot să vă descâlcesc parțial această poveste.

Ceea ce a propus CSM nu este un prag pentru abuzul în serviciu, dar este totuși un prag pentru o infracțiune, chiar dacă ulterior CSM a venit cu un comunicat în care scrie că n-a propus prag pentru nicio infracțiune. Poate documentul prezentat de Iordache este fals, dar el este semnat de președintele CSM, Simona Marcu, și arată puțin altceva:

1. CSM n-a propus un prag pentru abuz, dar a propus un prag pentru infracțiunile comise de angajații firmelor private, fie că e vorba de delapidări, șpăguțe, abuzuri (în sens larg) comise de aceștia în relația cu terți. Formularea a fost însă atât de păcătoasă, încât lui Iordache i-a fost chiar ușor să facă scamatoria de comunicare, pretinzând că CSM a propus un prag pentru abuzul în serviciu.
2. Reprezentanta CSM în Comisia Iordache, judecătoarea Lia Savonea, n-a zis nimic, n-a protestat, n-a rectificat, n-a ridicat mâna, n-a strigat huo, săriți! hoțul! Nimic! E posibil ca doamna judecătoare să nu fi înțeles ce face Iordache? Sigur că da, este posibil orice! Dar eu mă îndoiesc…
3. Și asta pentru că acum nimeni nu mai poate pretinde că e atât de naiv să nu știe că odată introdus un prag pentru orice, el pote fi extins, la votul în Camere, eventual la ultima ședință, sau poate chiar după ce Legea se va fi întors pentru o (previzibilă) reexaminare cerută de Președintele Iohannis.

De aceea, subliniez și îngroșez – Ceea ce a executat CSM a fost o centrare. Iordache a preluat cu grația unui maradonist și urma să o plaseze mai departe, până i se pierdea urma și rămânea că pragul a fost propus de CSM. Pentru ce, nu mai contează! N-au pățit și peneliștii la fel cu închisoare de weekend? Singura întrebare este de ce a făcut CSM acest lucru și, mai ales, cum de a trecut o astfel de propunere de Plenul CSM.

Ajuns cu discuția aici, fac un scurt excurs, ca să vă povestesc un episod de acum doi ani, din vremea guvernului tehnocrat. Noi jurnaliștii am fost convocați la o discuție cu ușile închise, de miniștrii Finanțelor și Justiției (Anca Dragu și Raluca Prună) alături de reprezentanții Parchetului General. Procurorii propuseseră, iar cele două doamne erau gata să accepte, un prag de 50 de mii de lei (nu de euro, de lei, dar uite cum se metamorfozează lucrurile) de nepedepsire pentru fraudele și evaziunile fiscale în care infractorii prinși returnau banii și își recunoșteau vina. De ce asta? Pentru că sunt mii de cazuri ce îngreunează activitatea parchetelor și a instanțelor, au zis procurorii.
A ieșit haos la întâlnirea aia. Eu m-am înfuriat, au mai sărit și alți jurnaliști, ne-am certat între noi… Haos! Am fost cam nepoliticos, le-am întrebat și pe doamnele ministru și pe procurori dacă asta nu stimulează comportamentul infracțional și dacă e normal ca un infractor, astfel scăpat fără cazier, să stea la fel de cinstit la masă cu unul care-și plătește taxele. Nu există, pentru asta, procedura simplificată? Paguba recuperată, infractorul își recunoaște faptele, judecata durează o ședință, pedeapsa e cu suspendare. Nu face pușcărie, dar e infractor nenică! Nu contravenient, ca unul care întârzie plata impozitului, că n-a avut banii la timp, nu că i-a ascuns sau că n-a vrut să-i plătească. Ulterior s-a dovedit că Premierul Cioloș nici nu știa de această inițiativă (sădită și crescută prin cotloanele Ministerului Justiției tot de vreun inteligent care știa cum poate fi extins pragul respectiv, odată instituit, prin modificarea unei propoziții în Codul Penal) iar proiectul a fost abandonat.

Da, propunerea de acum a CSM seamănă suspect de mult cu cea făcută de MJ/PG în 2016 și da, și acum e vorba de o jumătate de rând, ăsta…

Dacă dispar cele cinci cuvinte, “săvârșite în condițiile Aliniatului 1”, atunci pragul de 50 de mii de euro se aplică tuturor infracțiunilor de corupție, inclusiv Abuzului în serviciu (Art 297). Și, dacă în 2016 mulți mă considerau nebunul de serviciu, când spuneam că și CCR și majoritatea parlamentară nu urmăreau altceva decât dezincriminări, dacă Nicolicea mă contrazicea cu tupeu la Digi că nu vrea să-i scape pe corupți, azi suntem totuși într-un alt loc, nu credeți? Azi nimeni, nici CSM, nici opinia publică, nicio altă instituție privată sau a statului nu poate pretinde că nu s-a dovedit cu supramăsură reaua credință a acestei majorități parlamentare, faptul că nu vor altceva decât măcelărirea Codului Penal, ștergerea cu buretele a faptelor celor care au sărăcit această țară, în fapt reintroducerea Ordonanței de Urgență 13, cea care le-a pus atât de clar în lumină intențiile imediat ce au venit la guvernare. Cum să-i acorzi o prezumție de bună credință lui Iordache, lui Dragnea, deputatului mitralieră sau altora ca ei?

Măcelărirea Codului Penal se va produce oricum. Ea poate fi întârziată, dar nu mai poate fi împiedicată decât printr-o eventuală dizolvare a parlamentului, și prin alegeri care ar duce la schimbarea actualei majorități. Propunerile înaintate de Comisia Iordache sunt atât de aberante încât Forumul Judecătorilor s-a retras de la dezbateri, singura atitudine demnă de niște magistrați. Ce mai caută acolo, cu acei șmecheri, reprezentanții CSM? Sute de mii de oameni au ieșit în stradă să vă apere pe voi, Onorate Instanțe! Pe voi și independența aia, garantată de CSM prin Constituție! Nu-i dezamăgiți, stimați magistrați, căci le sunteți datori! Nu-i dezarmați, nu-i demobilizați, mai mult decât sunt deja! Vă rog, cu mult respect, căscați bine ochii și, dacă e cazul, faceți-vă puțin și curat prin curte.