38.273 afișări

Și dacă vrea să plece?

Moise Guran

Precizez din capul locului că nu cred să fie mai mult de un zvon, analiza (să-i zicem) lansată vineri seara de cei de la Hotnews. Efectul de balon de încercare este evident. Toți ne-am întrebat… dar dacă Iohannis nu mai candidează la un al doilea mandat? Analizând profilul președintelui, așa cum l-am văzut în acești trei ani de mandat, eu personal am ajuns la concluzia că această ipoteză nu ar trebui exclusă. Nu știu care sunt jocurile la Bruxelles și nu știu ce șanse reale are Klaus Iohannis să devină următorul președinte al Consiliului European. Dar cred că și-ar dori asta și, într-o anumită conjunctură, ar putea alege să-și amâne (poate candida pentru el în 2024) un eventual al doilea mandat. Adevărata întrebare este însă ce s-ar întâmpla cu viața politică din România dacă Iohannis ar anunța undeva la mijlocul anului viitor că nu candidează pentru președinție în 2019? Sigur că ar fi un reset. Total. Ceea ce nu ar fi în mod necesar de bine. Așa că hai să facem acest exercițiu de imaginație. De ce nu?

Alegerile prezidențiale sunt, înainte de toate, cea mai importantă oportunitate de a-ți face reclamă pentru parlamentare. Dacă nu ai candidat la prezidențiale ești mort. Nu exiști. Nu ai un lider-tractor, iar românii votează oameni, mai rar programe. Uneori votează fără să cunoască omul, doar pe bază de proiecții personale, dar, ca peste tot în lume, președintele în exercițiu are prima șansă tocmai pentru că oamenii s-au obișnuit cu el și cam știu la ce să aștepte de la el.

În mod evident, o eventuală absență a domnului Iohannis de la alegerile din 2019 ar bulversa în primul rând cele două partide mari – PNL și PSD. PNL, pentru că deși relațiile actualei conduceri a partidului cu președintele Republicii nu sunt cele mai bune, nu-și permite să nu-l susțină pe Iohannis dacă acesta candidează. Și, deci, nu are pregătit un alt candidat. PSD, pentru că s-a obișnuit să piardă alegerile prezidențiale (ultima dată le-a câștigat acum 18 ani). Și pentru că orice calcule și-ar fi făcut până acum, va fi tentat să le schimbe. Ambele partide mari ar putea risca să alunece (alunecă deja) spre extremism. E la modă acum poporanismul conservator, autoritarist și antieuropean, chiar mimetic-fascist.

Înainte să apară ipoteza asta cu plecarea lui Iohannis la Bruxelles, PSD dădea semne că vrea să golească de conținut funcția prezidențială, lăsându-l, eventual pe Tăriceanu candidat unic. Nici Dragnea, nici Firea, nici ăla nebărbierit, de la Sputnik, nici alt candidat PSD nu au șanse reale împotriva lui Iohannis, iar ei știu asta.

Am emis aici ipoteza unui târg între Dragnea și Tăriceanu (o ipoteză bazată pe succesiunea evenimentelor, nu pe info) astfel încât Tăriceanu să-l determine pe Tudorel Toader să declanșeze procedura revocării doamnei Kovesi, pentru a primi la schimb candidatura unică, din partea Alianței PSD-ALDE (la congresul PSD surpriză). Dacă e așa, Tăriceanu și-a făcut treaba, dar mă întreb dacă și Dragnea va mai merge pe acest plan. O eventuală plecare a lui Iohannis la Bruxelles schimbă toată arhitectura și, consecutiv, mă întreb acum dacă acest zvon n-a fost lansat tocmai pentru a strica ploile, între Dragnea și Tăriceanu.

De reținut este însă că, în situația plecării lui Iohannis, ideea de a fi președinte le va înfierbânta mințile pesediștilor, lui  Dragnea în special, mai ales că el nu își permite ca altcineva din partid să devină mai puternic (așa s-ar și explica înclinarea lui spre Tăriceanu, candidat unic).

La PNL, situația este chiar mai complicată. La congresul trecut Iohannis l-a preferat pe Bușoi în detrimentul lui Orban, acesta din urmă a devenit președintele partidului și, deși nimeni nu pare să îl ia pe Orban foarte în serios, nu există în acest moment o forță în PNL care să susțină un alt candidat la președinție decât Iohannis. Cel mai probabil, PNL ar merge pe susținerea unei personalități publice, un om de afaceri sau ceva de acest fel, încercând să coalizeze Opoziția în jurul său. Dar, dacă aveau cât de cât o șansă cu Iohannis, singura personalitate în jurul căreia pot coaliza este Cioloș. Care era, este și, din ce în ce mai probabil, va rămâne, incompatibil cu Partidul Național Liberal. În această situație, PNL va fi tentat să facă ce a mai făcut și la localele din 2016, cu Marian Munteanu. Să se poziționeze adică din ce în ce mai puțin liberal, din ce în ce mai mult tradiționalist, populist, poporanist, să intre adică pe felia pe care o să vedeți din ce în ce mai mult PSD-ul începând cu… următoarele zile.

USR a anunțat că va avea un candidat propriu la președinție, a doua zi după ce Iohannis a nominalizat-o pe Dăncilă pentru funcția de premier. Îi ardeau palmele, în așteptarea unei ocazii, conștienți că fără un candidat propriu în 2019 riscă să nu mai intre în parlament în 2020? Sau a fost doar un gest imatur, grăbit? Probabil câte puțin din fiecare. USR tânjește după Cioloș, căci lansarea unui partid propriu de către acesta le va lua oricum din susținători. Atâta doar că, cel mai probabil, Cioloș nu ar candida împotriva lui Klaus Iohannis. Dar, o eventuală absență a lui Iohannis de la alegerile din 2019, l-ar face pe Cioloș, cel mai probabil, candidatul comun al USR și al Partidului România 100, sau cum se va numi și, eventual, unirea acestor partide. Cu ce șanse? Habar-n-am. Și nici nu analizez acum. O eventuală plecare a lui Iohannis poate precipita lucrurile și altfel, căci foarte probabil USR și Cioloș, cu acces doar la electoratul urban, s-ar confrunta cu o barieră mediatică ce le-ar forța să fuzioneze și să meargă pe un candidat comun chiar dacă acela nu ar fi Cioloș. Paradoxal, o alunecare a PNL spre extremismul de dreapta ar da unui astfel de candidat (să-i spunem progresist) șansa de a intra în turul II al alegerilor prezidențiale. Împotriva candidatului PSD, evident.

Desigur, această analiză este acum mult prea timpurie. Posibilitățile sunt infinite, lucrurile se pot schimba mult până atunci, în funcție de evoluția guvernării și de multe altele. Așa cum vă spuneam la început, am încercat doar un exercițiu de imaginație. Nu la asta ne-a provocat articolul de pe Hotnews? Iar, dacă alegerile din 2019 s-ar complica, în absența lui Iohannis, imaginați-vă ce va fi la parlamentarele din 2020! Pe de altă parte, sigur că prezența unui român în fruntea Consiliului European ar ajuta imens România, în realitățile europene complexe de după 2020, cu o singură și mare condiție… să nu alunecăm într-un extremism antieuropean de tip polonez și unguresc. Uitați-vă la polonezi! Îi ajută cumva prezența lui Tusk acolo, cînd ei par că vor să plece din Europa?