38.832 afișări

Victoria este una de etapă. Returul se anunță periculos.

Moise Guran

Întâlnirea din fața CSM a celor doi a fost tensionată, în ciuda aerului de relaxare al domnului Tudorel Toader, care, în repetate rânduri, l-a atins cordial pe mână pe Augustin Lazăr, Procurorul General. Domnul Lazăr nu a protestat, dar, norocul lui Tudorel, Codruța Kovesi se așezase la câțiva metri distanță, punând două mese și un zid de sobrietate între ei. Glumesc! Dar nu e chiar de glumă, căci meciul continuă.

Ceea ce am văzut au fost însă prestații foarte diferite, pentru audiență diferită. Kovesi a venit cu un contra-raport (îl găsiți pe siteul DNA) în care a răspuns punct cu punct, celor 20 de capete de acuzare ale lui Toader. Da, este un raport tehnic, făcut pentru CSM (care este în acest caz o instanță), la fiecare punct găsiți trimiteri către texte de lege, regulamente și decizii, pe care magistrații le știu, publicul larg nu prea. Tudorel Toader, a și spus, venise acolo să vorbească cu camerele de luat vederi, fără a fi deranjat cu întrebări de la un Tolontan sau de alți jurnaliști. Conștient că ședința se transmite în direct, ministrul s-a proiectat în șourile de seară ale televiziunilor prietene, a dat ignore membrilor CSM, pe care i-a și flituit din start cu un… știu de pe acum scorul votului. Firesc, scorul a fost 6-0, 6-1 dacă punem la socoteală și autogolul ministrului. Da, la această procedură are și ministrul un vot, dar asta pentru că se presupune că CSM-ul inițiază procedura revocării unui procuror șef, iar nu Guvernul, prin ministrul Justiției. Este prima dată când ministrul, un personaj politic, face uz de acest drept pe care legea i-l conferă.

Spre seară a venit și motivarea Deciziei Curții Constituționale privind viitorul Statut al Magistraților. N-a schimbat scorul în meciul pentru revocarea doamnei Kovesi, dar a dat indicii depre un retur periculos, împotriva Justiției de data asta. Ia, fiți atenți la sublinierile astea, de pe decizia Curții. (Poate le-ați văzut și la televizor, imediat ce decizia a fost publicată. Are 120 de pagini, dar probabil unii au avut-o mai devreme.)

Soluția Curții Constituționale e, ca de obicei, rabinică. Executivul bicefal (Președintele și Guvernul) trebuie să conlucreze la numirea unui procuror-șef, dar rolul ministrului Justiției este “central”, “Preşedintelui conferindu-i-se atribuţia de numire în considerarea solemnităţii actului şi a necesităţii existenţei unei conlucrări şi consultări permanente în cadrul executivului bicefal.” Deci președintele are atribuții solemne, după ce a conlucrat cu Guvernul și s-au consultat permanent.

Vă place cum am subliniat cu roșu, pe decizie? E mișto, e un exercițiu de comunicare ce te face să pierzi din vedere niște lucruri. Revin imediat asupra lor, deocamdată o precizare despre acest text (punctul 165 din decizia CCR).

Aici e vorba de numire, nu de revocare, procedura putând fi simetrică, sau nu. De principiu este simetrică (adică așa cum se face numirea, așa se face și revocarea) dacă legea nu prevede altfel. Cum noul statut, votat în decembrie de Parlament, are ca noutate la Articolul 54 doar faptul că Președintele poate refuza o singură dată și motivat numirea, se poate argumenta și că la revocarea unui procuror șef, președintele poate refuza tot o dată și tot motivat revocarea.

Bun. Și acum hai să subliniem cu roșu, dar altfel textul Curții.

Aici este schepsisul. Este că în prima poză, cum s-au tot învârtit ieri sublinierile pe la televizor, ați pierdut contextul? Motivația Curții arată că atribuțiile “solemne șamd” ale președintelui decurg din rolul restrâns pe care noua lege i le atribuie. Altfel spus, pe actuala lege, în care președintele poate refuza de câte ori vrea numirea, în continuare va putea refuza de câte ori vrea revocarea unui procuror șef. Curtea precizează că aceste atribute ale președintelui nu izvorăsc din Constituție, ci din Lege. Din noua Lege. Pe actuala lege, rolul președintelui nu este unul solemn. Nu încă.

Deci, deocamdată, nu există un temei pentru nimic (nici conflict de natură constituțională, nici suspendarea președintelui), indiferent ce decizie ia Klaus Iohannis în legătură cu șefia DNA.

Desigur, nori negri se strâng deasupra Justiției, pe noile legi, dar ce, nu știam cu toții asta? Ba da, știam. Pe noile legi, Președintele României devine un personaj tot mai… ceremonial, să-i spunem. Adică atribuțiile sale executive devin mai degrabă solemne, conlucrarea se reduce la consultare și, dacă nu va face nimic, Klaus Iohannis va deveni personajul politic cu cele mai multe voturi de la cetățeni, dar cu cele mai puține lucruri de spus prin România. Un fel de consultant al guvernului (redus deja la partidul de guvernământ, aka Liviu Dragnea) care stropește solemn cu șampanie, deciziile politice ale acestuia, inclusiv în domeniul Justiției.

UPDATE: Judecătorul Cristi Dănileț explică de ce Principiul Simetriei nu se aplică în Dreptul Public. Și aduce drept argument nu una ci două decizii mai vechi ale Curții Constituționale. Mă întreb dacă actuala Curte știa de ele. 🙂