Adio, domnule Iohannis! Cât ne folosește un președinte paralizat de frică?

Moise Guran

Dacă președintele României se teme atât de mult de amenințările cu suspendarea, încât asta îi paralizează acțiunile de președinte, atunci poate suntem într-adevăr într-o altă situație constituțională în care avem nevoie de un interimar. Nu mai e nevoie să-l suspende nimeni, căci Constituția spune că președintele Senatului devine interimar președintele României și dacă Iohannis nu-și poate exercita temporar funcția. De aia spun, domnu Dragnea sau doamna Olguța se dau la Iohannis, Iohannis se sperie și, paralizat de frică fiind (deci în imposibilitate să-și exercite funcția) trebuie doar să nu zică nimic dacă Tăriceanu se ridică în picioare și se proclamă interimar. E de-nțels, oameni suntem toți, chiar dacă unii ocupă funcții de președinți… Uitați-vă la poza asta! Privirea lui Dragnea spune – Who’s the boss, now? 

Chiar eu v-am spus aici, acum câteva zile, că mi se pare evident planul de suspendare al președintelui, provocarea acestuia, ba chiar poate o premeditare mai veche, mai de prin toamnă, căci prea s-au suprapus niște mișcări de la Budapesta cu acțiunile lui Dragnea și Tăriceanu.

Dar nu mi-am imaginat că președintelui i se va face frică. Chiar așa nevolnică e țara noastră, încât să nu poată contracara provocările unor golani? Sau președintele e atât de prost sfătuit încât își imaginează că lipsa de reacție îl avantajează pentru următoarele alegeri? Sau îl aștepta doamna Carmen cu o plăcintă caldă, la ora 18 și trebuia să facă nominalizarea la fix o oră de la închierea consultărilor? Nu se face să întârzii acasă, ce atâtea discuții?

Să vă spun întâi că am privit cu multă condescendență țopăiala sfioasă pe la Cotroceni a celor de la PNL și USR. S-au dus acolo să ce? Să-i spună președintelui că vor anticipate? Păi dacă doreau anticipate jobul lor era să provoace dezbateri. 60 de zile de dezbateri și cel puțin două încercări! Așa scrie în Constituție! N-au citit-o? Sau au primit și ei un semnal discret să meargă pe burtă, că doamna Carmen face azi plăcinte și președintele n-are chef de ore peste program?

Când am făcut un apel la unitatea Opoziției, numai nu le-am spus cu subiect și predicat (dar am făcut-o azi la România în Direct) să meargă la Cotroceni cu o propunere de guvern de uniune națională, condus de o personalitate publică independentă (și se găseau destule astfel de personalități dacă ar fi scos capul din miopia ogrăzilor înguste de partid).

Era greu de făcut majoritatea, așa este, dar ideea era de a propune pe cineva de o calitate evident superioară doamnei Dăncilă (așa cum chiar PSD a făcut în 2009 cu propunerea lui Iohannis ca premier, o personalitate cu mult peste Emil Boc) și să pună astfel PSD-ul în dificultatea (de a refuza), să obțină rapid o susținere a străzii (pentru anticipate, da, dar în corelație cu perspectiva unei alternative) și să-i ofere și președintelui instrumentele necesare pentru a mai discuta, pentru a mai dezbate, pentru a convoca din nou consultări (să vadă ce zice și PSD despre un guvern de uniune). Acesta ar fi fost singurul joc corect “la Anticipate”. Și singurul care l-a făcut (cu năduf o spun) a fost Traian Băsescu. Băsescu a venit cu două propuneri, una de euro-parlamentar cu merite evidente și incomparabil mai mari decât Dăncilă. Și, da, Iohannis se putea agăța și de propunerea lui Băsescu dacă voia Anticipate. N-a vrut.

Acum, tot acest non-combat politic ne-a aruncat înapoi în decembrie 2016. Dăncilă nu e nici Grindeanu, nici Tudose. E o Sevil Shhaideh dar cu alt coafor. Ne va coafa de nu ne vom vedea cu tot felul de ordonanțe de urgență, în funcție de cum mai merg procesele lui Dragnea, de cum mai e nevoie pe la baroni, prin județe… În altă ordine de idei, Iohannis tocmai și-a dezamăgit crunt propriul electorat. Dacă le spunea să stea acasă la alegerile din 2019 păstra mai mulți votanți. Acum, dacă PSD-ul prinde bine acest val de nemulțumire și-și desemnează rapid și un candidat, are și alegerile prezidențiale pe tavă.