14.410 afișări

Polițiști și cetățeni… Păcatele lor, păcatele noastre

Moise Guran

Vedeți, în tot tămbălăul ăsta, să nu uitați de pedofilul-polițist! N-avem voie să uităm. Folosirea lui într-un caft politic Tudose-Dragnea (chiar și prin proxy Carmen Dan) e o nerușinare, un păcat în sine. Un altul, îndelung exersat, este demiterea fără urmări. Nație emoțională, a noastră vrea capul unui Moțoc (urgent, de fiecare dată) iar capul cade, furia se dezumflă, problema rămâne. După Colectiv, după Hexipharma, după toate revelațiile șoc din ultimii ani, au căzut poate capete politice (miniștri, da, și eu nu zic că n-ar fi trebuit să cadă), dar problemele societății noastre au rămas cam aceleași. Nu, nu dați vina pe politicieni. Ei doar răspund unor stimuli veniți dinspre societate. Iar societatea noastră, când mai dă din când în când cu capul de o creangă, rupe creanga sau taie copacul. Pur și simplu nu e capabilă să vadă pădurea.

În esență, raportul șefului Poliției Române către Premierul Tudose arată că România este patria unor golani. Nu toți sunt violatori, șpăgari sau criminali. În Poliție sunt mai des doar golani. Șeful Poliției a descoperit în primul rând că, deși figurau că sunt la serviciu, sâmbătă 7 ianuarie, șefii nu erau. A mai descoperit că pur și simplu agenților de la circulație, colegi cu Stan ăla, nu li s-a făcut instructajul cu persoanele căutate, deși în acte scria că li s-a făcut. Sistemul de căutare a infractorilor periculoși e o formă fără fond, așadar – persoane căutate de cine, dacă nu de polițiști? De cetățeni? Căutarea infractorilor e o chestie benevolă, ca să fie, cam ca și controlul judiciar în cazul unui Mazăre (controlat doar dacă nu vrea să fugă).

Dar stați, nu este asta singura formă fără fond din sistemul de ordine publică. În fapt, chiar raportul șefului Poliției Române începe cu o minciună – Poliția a alertat massmedia, vineri 5 ianuarie, la ora 21.23. Haida, de! Comunicarea Poliției din seara respectivă începea așa … “În legătură cu imaginile unui suspect de pedofilie transmise de o televiziune, confirmăm faptul că…” În realitate, deși în sistemul de căutare menționat alerta fusese transmisă la 17.57, trei ore și jumătate mai târziu, Poliția abia confirma aceste informații, în urma difuzării lor (pe surse și în exclusivitate) la Digi24. Ar fi apelat polițiștii la massmedia? Probabil că da, o fac de fiecare dată, dar, pe bune, vineri seara? Puteau să-l prindă și luni, ce atâta urgență?

Deranjul creat de difuzarea imaginilor nu a fost anticipat de șefii poliției, căci uite, a doua zi, șefii chiuleau de la serviciu, dar nici agenții de la Rutieră n-au primit pozele, deși înțeleg că li se face obligatoriu acest instructaj la intrarea în tură. Vax! Pozele erau deja de 12 ore pe toate televizoarele, pe internet, peste tot (Aplicația Biziday a transmis o notificare “Alertă, pedofil!” vineri seara la ora 21.33, unui număr de 53 de mii de abonați din București și Ilfov.) Sâmbătă, știrea era deja una națională, pe toate televiziunile și, de fapt, abia această anvergură i-a făcut pe polițiști să se miște și ei mai cu talent. Adică să-i cheme pe cei de la Secția Omoruri în ajutor. 24 de ore mai târziu, suspectul era identificat, dar asta datorită vâlvei făcute de media.

În fapt, incidentul de vineri fusese tratat cu atâta indiferență, încât agenții nici nu securizaseră locul faptei (liftul, scara blocului) pentru prelevarea amprentelor și a probelor biologice. Este posibil ca asta să fi fost constatată sâmbătă de cei de la Omoruri. Pentru ceilalți – un sărit de pe fix pupase niște copii în lift… ce mare chestie?

Raportul Șefului Poliției Române se ocupă apoi de cazul lui Stan ăsta. Era un polițist de la Brigada Rutieră doar cu numele și, mai ales, pe hârtie. În realitate, el era un fel de argat al unui șefuț de la Rutieră. Deși în scripte făcea ture, în realitate muncea doar când muncea și șeful lui. Câți or fi din ăștia? Și de la ce rang, în poliție, ai mașină cu șofer, baroane? Sau poți ajunge șefuț la Rutieră fără să ai permis? Întreb pentru același comandant al Poliției Române care, în raportul către Tudose, zice că schema națională e cu 20% din posturile de polițiști neocupate. Aham! Dar câți dintre cei încadrați ca polițiști sunt argați pe la diferiți șefuți din Poliție?

Apoi, Despescu îi raportează lui Tudose că ancheta din 2017 a fost în mod vădit una superficială și că dosarul a fost plimbat aiurea, asta pentru că (și aici Șeful Poliției nici măcar nu identifică corect cauza) astfel de dosare pot fi cercetate “și de” Secția 18 de Poliție. Hai, brava! Asta da flexibilitate! Ai pile, ești cercetat doar disciplinar, cum s-a întâmplat în cazul lui Stan ăsta. După patru luni de când fusese prins în flagrant, Secția 18 propune neînceperea urmăririi penale, procurorul observă că e vorba de un polițist, cere trimiterea cazului la Structura Interna a Poliției, dar trei luni mai târziu dosarul abia ajunge la Brigada Rutieră (pe bune?) care de atunci se chinuie să afle dacă agentul Stan a avut sau nu un comportament necorespunzător în societate, trăgând o femeie cu forța într-o scară de bloc. Ce a făcut dom’le? A pipăit și el o gagică, dar e șoferul șefului unor sectoare rutiere. Să râdem de el și să-i zicem violatoru – Hă, hă! Ce polițiști suntem!   

“Corupția ucide!” a fost prima formă de a conștientiza Pădurea – fondul unei probleme, de care societatea se lovise. Nu Ponta i-a ucis pe tinerii aflați în seara de 30 octombrie în Clubul Colectiv. I-a ucis sistemul de autorizare pe șpăgi. O birocrație stufoasă și sulfuorasă, pe care toată lumea (poliție locală, primărie, pompieri, etc) o folosește pentru a aduna mită. Dacă ați ridicat o sprânceană citind numele Ponta, sunteți pe o cale greșită – aveți tendința de a politiza o crimă. Demisia lui Ponta, atunci, a oferit satisfacție unora (inclusiv mie), care doreau un vinovat, dar a produs frustrare altora, care nu înțelegeau legătura dintre un premier incapabil să reformeze sistemul birocratic corupt și moartea unor tineri într-un loc public, autorizat precar sau neglijent de către statul pe care Ponta îl conducea. Dragnea a profitat de moment și l-a căsăpit pe Ponta. Paradoxal, noi cei care atunci îi ceream capul lui Ponta, îl vrem acum pe cel al lui Dragnea. Invers, Dragnea a capitalizat exact frustrările celor care nu au înțeles atunci responsabilitatea Guvernului Ponta în dezastrul de la Colectiv. Aceia sunt astăzi susținătorii lui Dragnea. Cam astea sunt efectele unor reacții emoționale… Lumea vrea vinovați, vinovații sunt scoși în față, demiși, inevitabil, conflictul este folosit în rezolvarea unor cafturi politice preexistente. Problemele societății rămân.

La jumătate de an după Colectiv, spitalele încă mai foloseau dezinfectanți Hexifarma, deși 13 din cei 64 de morți fuseseră uciși de bacterii, nu de foc. Azi, la doi ani de la Colectiv, infecțiile intraspitalicești sunt o amenințare încă insuficient mapată.

Scandalul polițistului-pedofil riscă aceeași traiectorie ca și Colectiv. Ceea ce părea inițial un accident, o eroare a testărilor psihologice din poliție, se dovedește cu fiecare zi, tot mai mult, un efect al corupției, incompetenței și/sau neglijenței din sistemul de ordine publică. Corupția nu doar ucide, uite, mai și violează. Cel mai des, copii. Să ne revoltăm! …vreo trei zile… fix cam cât îi trebuie unui politician ca să preia și să manipuleze furia noastră în scop personal.

Acum, la o săptămână de la identificarea polițistului-pedofil, opinia publică este concentrată pe meciul dintre Tudose și Carmen Dan. Că a vrut sau n-a vrut chestorul cutărică să preia șefia, că s-a folosit sau nu Tudose de acest caz ca să îi taie lui Dragnea principalul pilon din guvern… Măi, suntem nebuni? Când e atât de evident că violatorul n-ar fi fost prins nici de această dată dacă televiziunile (și presa în general) n-ar fi insistat? Când e atât de evident că nici poliția, nici justiția nu funcționează cu adevărat? Nu vă faceți iluzii, eficiența Serviciului Omoruri de la Poliția Capitalei este la fel de excepție cum este și DNA-ul printre parchete. În fond, în cazul hărțuirii din 2016, procurorii s-au plâns că polițiștii n-au scris în referatul cauzei că Stan era polițist, iar polițiștii s-au apărat menționând că declarația lui, inclusiv profesia, erau la dosar. Și unii, și alții au tratat cu nepermisă superficialitate (vom vedea dacă nu chiar complicitate) o infracțiune minoră (da, minoră – o tentativă de agresiune sexuală se pedepsește de la un an, la trei și jumătate; dacă e vorba de copii, limitele pentru tentativă sunt de la un an și jumătate la cinci ani).

Până la preluarea cazului de către Secția Omoruri, nimeni nu s-a gândit să verifice probele biologice, să vadă dacă ele mai sunt prin alte dosare cu autor necunoscut. Colegii au făcut mișto – Violatorul. Dar violatorul e protejat de un șef și dosarul nu ajunge unde trebuie. De ce? Pentru că legea permite “și o altfel de investigație”. Un monstru scapă pentru că …neglijență, incompetență, birocrație, corupție? Una sau mai multe dintre acestea. Dacă nu ieșea tărăboi, cazul a doi copii pupați în lift de un dement probabil nici n-ar fi ajuns la Secția Omoruri.

Propunerile șefului Poliției către Tudose au grijă să ocolească adevărata problemă – Despescu cere resurse suplimentare, dar omite să recunoască o chestiune evidentă. Anume că promiscuitatea morală în Poliție este totuși regula. Că, la fel ca în toate sistemele publice, meritocrația nu există, iar cei care totuși au merite supraviețuiesc accidental. Nu că sunt toți polițiștii pedofili, nici vorbă! Dar că o mică parte dintre ei au coloana profesionistului, au linii roșii peste care nu trec niciodată, indiferent cine e sau ce zice șeful…

Ați pus mâna pe piatră să dați în polițiști? Ia vedeți, la profesori care e situația? Dar la medici, la funcționari sau chiar la corporatiști? Da, la corporatiști, acolo unde sistemele meritocratice sunt cât de cât mai exersate! La jurnaliști… ce să mai vorbim, că pe noi ne vede toată lumea și ne judecă, la fel ca pe politicieni. Indiferent ce profesie ai (poate cu excepția IT-iștilor sau a celor care au perspectiva de a se descurca imediat, chiar și în cazul unei concedieri), în România toată societatea e într-un înfiorător derizoriu moral. Ne înfuriem repede, dar numai pe alții și uităm rapid, căci dacă n-am uita, am putea provoca schimbări de care cei mai mulți dintre noi se tem.

În aceste zile în care politicienii se sfâșie între ei cu cinism, amintiți-vă totuși că miza politică (diferența dintre Tudose și Dragnea) e prea mică pentru a putea lăsa nereformat un sistem care a acoperit violarea unor copii. E un păcat prea mare ca să-l putem lua noi, toată societatea, asupra noastră. Schimbarea clasei politice este iluzorie în absența unor schimbări majore din societate.