Bucuriile cam solitare ale domnului Orban și mecanismele de apărare ale societății

Moise Guran

Bucuria domnul Ludovic Orban cu moțiunea de cenzură a fost precum clipa de glorie a unui adolescent adormit. Prea devreme, prea scurtă și, categoric, mult prea solitară. S-a bucurat, adică, doar el, orchestrându-și un moment de marketing politic cu care n-a obținut decât risipirea unui glonț de argint – altă moțiune nu mai poate iniția în această sesiune și poate că peste o săptămână sau două, Opoziția și chiar virilul domn Orban se vor scuza că nu mai pot face nimic.

Ca să fim bine înțeleși de la început, dintre politicieni, doar pesediștii îl pot opri pe Liviu Dragnea, iar aceștia nu dau semne în acest sens. Nu încă. Dar, știm cu toții (iar premierul Tudose clipește și el din ochi), conflictul dintre Dragnea și Tudose nu putea fi tranșat în favoarea lui Tudose printr-o eventuală cădere a guvernului. Poate că ar fi zdruncinat încrederea unora că Dragnea poate ține o majoritate în Parlament, sau poate ar fi deschis, cel mult, drumul unui al treilea hegemon în PSD, putem să-i zicem Gabi Firea (în umbra căreia ghici cine e?) sau altfel, dar fără ca asta să schimbe cumva majoritatea anti-Justiție din Parlament.

Imediat după ce moțiunea a picat, în timp ce Liviu Dragnea se roțăia la reporteri pe holuri, l-am redescoperit pe Terente luând la mișto statul paralel, de parcă nu tot el votase acum nici o săptămână declarația-delir de la Herculane, de parcă nu tot el stătuse cu o mină imbecilă, fără să zică nimic, lângă Dragnea, cât Neacșu recitase inchizitorial-dogmatic proclamarea inamicului public invizibil și ușor paranoid.

Scăpat neatins din visul erotico-policianist al domnului Ludovic Orban, Tudose a dat așadar semnalul că Dragnea e din ce în ce mai paralel, reiterând, cu cuvinte puțin diferite, o declarație în care, cu puține ore înainte, chiar președintele Klaus Iohannis râsese de Dragnea.

Apoi a venit anunțul Curții Constituționale privind respingerea acțiunii lui Tăriceanu împotriva investigației DNA în dosarul Belina, ce întâmplare!, dosarul Belina fiind cel de la care au și pornit tensiunile dintre Dragnea și Tudose, căci premierul a refuzat să sesizeze el Curtea.

Așadar, Liviu Dragnea chiar devine din ce în ce mai slăbit, dar în interiorul partidului, nu în exterior. Orban nu îl putea atinge (și de fapt el nici n-a încercat) cu spectacolul de un gust îndoielnic, dirijând un lanț de partid în jurul Parlamentului, în timp ce înăuntru un alt penelist agita de la tribună o sticlă de ulei ca pe una de șampanie.

Duminica asta sunt proteste. Probabil vor fi mari și probabil vor fi peste tot, căci pentru prima dată de la Revoluție, marile centrale sindicale alătură miza economică a Codului Fiscal unor proteste politice, înțelegând că bătălia pentru Justiție trece dincolo de interesul unui partid sau altul. Nu vă luați după pesediștii care se dau impasibili la televizor, la protestele ample din februarie n-au mai dormit noaptea. Unii dintre ei au cedat în puseuri de conștiință, chiar de rușine, alții s-au enervat și au amenințat cu mitraliere, au fost oricum, numai impasibili nu. Nimic nu-i sperie mai mult decât asta, mai ales că ei nici nu înțeleg mobilul unor oameni care ies masiv în stradă pentru principii. Unii dintre pesediști preferă chiar să creadă poveștile cu Soros sau cu statul paralel fie și doar ca un mecanism de sănătate mintală, ca să nu o ia razna. Uite, Terente le zice că nu înțelege conceptul Statului Paralel, ceea ce înseamnă bullshiiit! în limba foarte îndrăgită de Dragnea.

Sigur că nici Ludovic Orban, nici penelistul ăla care a adus ulei și ouă în Parlament nu înțeleg astfel de mulțimi, pașnice, insistente, principialiste. Și nici ei n-ar putea pricepe că nici chiar după ziua de duminică, indiferent câți oameni va fi adus în stradă aceasta, nu va fi fost încă timpul unei moțiuni de cenzură.

Avem în față, cel mai probabil, o nouă perioadă de demonstrații maraton, poate chiar de cimentare a unității noastre, a spiritului național, a maturității și a capacității de a înțelege direcția României. La capătul acestei perioade se pot întâmpla două lucruri. Doar două! Fie pesediștii își dau singuri jos infractorul pe care ni l-au cocoțat în fruntea țării și opresc hăcuirea legilor Justiției, fie vom avea o cădere națională, o rupere, o dezlănțuire, un breakdown național, cum ar zice domnul Dragnea. Da, exact, unul așa cum a mai fost acum 28 de ani. Acum suntem însă în democrație, nu ne mai permitem, nici nu ne dorim evenimente violente și pentru astfel de situații avem mecanisme democratice. Se numesc Alegeri Anticipate și exact pentru asta sunt prevăzute în Constituție. Sper să nu ajungem acolo (eu chiar vreau să guverneze pesediștii, să plătească ce au promis), dar dizolvarea parlamentului este singura alternativă în situația în care Dragnea violează Constituția, separația puterilor în stat, schimbarea cursului european și în final democrația. Ei bine, domnule Orban și stimați și inteligenți peneliști, mecanismul declanșării alegerilor anticipate este acționat de o cădere de guvern. De aceea era bine să nu risipiți o moțiune de cenzură, pentru un show individual, meschin, pentru câteva minute la televizor, nici măcar în prime-time.