Miza Kovesi, între Legile Justiției și suspendarea președintelui

Moise Guran

De acum gata, armatele sunt față în față, războiul începe. Pentru a înțelege desfășurarea lui, voi încerca să vă explic pe acest site fiecare mutare și ce urmează, sau ce cred eu că ar fi logic să urmeze, pe măsură ce evenimentele se defășoară. Fac acest lucru tocmai pentru că, așa cum spuneam aici, va fi o bătălie epică, cu foc, cu glonți, cu șpăngi și fum… Dar mai ales cu fum! Mult fum, de nu se va mai vedea om cu persoană. Înainte de asta, să vă spun o chestie care poate fi coincidență… Am aproape 5000 de prieteni pe facebook și 1000 pe twitter. Asta înseamnă că văd multe postări, de la mulți oameni, foarte diverși, pe care nu-i cunosc. De vreo două săptămâni se sharuiesc în draci, din nou, tot felul de siteuri ciudate, apărute recent, chestii cu leacuri miraculoase, vindecări de cancer și alte clickbait-uri, care mai de care mai mintoase. O fi o chestie sezonieră, nu știu, dar exact așa s-a întâmplat și toamna trecută.

Două lucruri par iminente, dacă analizezi retorica publică a pesediștilor – cererea de revocare a Codruței Kovesi, dar și adoptarea la foc automat a Legilor Justiției. Dacă te iei după Opoziție, al treilea eveniment iminent ar fi suspendarea Președintelui Iohannis. Haideți să le analizăm, pe rând.

Consacrat politic, oficial, aproape ca doctrină a coaliției de guvernare, Statul Paralel este o construcție conceptuală veche, inventată nu de Liviu Dragnea, nici de dulăii lui Voiculescu, ci de cercul Elenei Udrea. Sigur, asta poate arăta interesele convergente ale diverselor grupări infracționale din România, dar eu prefer să văd, în primul rând, cât de contradictorie este în sine această construcție semantică – dacă Binomul, Statul Paralel, sau cum i s-ar spune, chiar există, el este format din niște nătângi care n-au fost în stare să împiedice preluarea statului real, neparalel, de către niște infractori.

Dar ce se urmărește cu aceste construcții, inoculate obsesiv, deja de ani de zile, în capetele românilor?

Păi, e simplu, cred că știm cu toții – aducerea opiniei publice într-un punct în care nu ar mai reacționa la hăcuirea Justiției. Trecerea Statului Paralel în registrul doctrinar, proclamarea lui ca inamic public al coaliției de guvernare, prin Declarația de la Herculane, indică faptul că ne apropiem de apogeul acestei construcții manipulative. Ne apropiem de scopul pentru care a fost atât amar de vreme pregătit.

Acesta poate fi unul singur – revocarea Codruței Kovesi de la DNA și/sau suspendarea Președintelui Iohannis. Pentru asta au fost create comisii de anchetă, pentru asta s-au cerut de la CCR conflicte între puterile statului și, nu în ultimul rând, pentru asta a fost inițiat și pachetul ăla de modificare a Legilor Justiției. Ăsta e sensul, ceea ce nu înseamnă, în mod automat,  că tot arsenalul va fi folosit, sau că va fi folosit dintr-odată. De exemplu, eu nu cred în posibilitatea suspendării Președintelui Iohannis. Dar nici nu o exclud.

Ceea ce se observă cu ochiul liber, deocamdată e așa – Comisia lu’ Pește a cerut ministrului Justiției sancționarea șefei DNA, dar acesta nu are alte instrumente legale de sancționare decât cererea de revocare, adresată Președintelui. Asta s-a întâmplat ieri, luni. Azi, marți, CSM dezbate raportul Inspecției Judiciare după controlul la DNA, cerut de Tudorel Toader. Joi, Curtea Constituțională se pronunță (dacă nu amână iar) pe conflictul de puteri între DNA și Guvern, ca urmare a cercetării în dosarul Belina.

Toate semnalele converg către o cerere a revocării procurorului șef al DNA undeva pe finalul acestei săptămâni sau la începutul săptămânii următoare.

Nu-mi cereți calendare exacte că nu am inside info și nici nu sunt Mama Omida. Eu doar analizez informațiile din spațiul public și, de exemplu, mă derutează cele patru zile libere de 1 Decembrie, anunțate din timp, astfel încât corporatiștii și studenții (care fac grosul demonstrațiilor anticorupție) să-și poată cumpăra vacanțe și să plece din marile orașe. Poate fi însă o coincidență.

Până atunci, Dragnea și Tăriceanu au tras deja câteva salve către Klaus Iohannis, identificându-l pe acesta ca fiind Statul Paralel. Atacul la Iohannis se va intensifica, va declina apoi în amenințări cu suspendarea, pentru a se suprapune atât cu cererea de revocare a doamnei Kovesi de la DNA, cât și, foarte probabil, cu adoptarea Legilor Justiției.

Este, în primul rând, un joc la intimidare, căci schimbarea Codruței Kovesi de la DNA și numirea acolo a unui om care poate prelungi la infinit dosarele aflate în lucru rezolvă unele probleme, dar nu pe toate. Sau, mai bine zis, nu imediat pe toate.

Poate fi obligat Președintele Iohannis să accepte revocarea Codruței? Eu zic că nu, dar ăsta a fost sensul diabolizării acesteia, în ani de zile, deja, pe toate televiziunile pesediste, parțial și acesta a fost sensul deciziilor CCR împotriva DNA și, în cazul ultimei, a doamnei Kovesi, personal (ceea ce este un abuz în sine, căci Constituția spune că CCR se pronunță doar pe legi sau pe conflicte între instituții, în niciun caz pe persoane fizice), aș îndrăzni să spun chiar că și retorica anti-americană, anti-NATO, hărțuiala cu achiziția de rachete, precum și semnalele repetate trimise de Dragnea către Cotroceni că vrea să discute (negocieze), toate au fost construcții de convergență, menite adică să se întâlnească în punctul în care lui Iohannis i se va fi cerut revocarea Codruței Kovesi, astfel încât asupra acestuia să existe o presiune să o și accepte.

Eu cred că Iohannis nu va face acest pas, nici chiar în cazul în care ar fi pus în situația de a alege între Legile Justiției (sau rachetele Patriot) și Kovesi.

Următoarea întrebare este dacă va merge Dragnea la suspendarea președintelui? Deși am mari dubii că Parlamentul ar vota suspendarea, nu trebuie exclusă nici această posibilitate. Mai ales că UDMR joacă dubios. Dar suspendarea președintelui ne duce deja în altă zonă, pe care e posibil ca imbecilii ce ar iniția-o să nici nu o priceapă foarte bine. Nu o detaliez acum foarte mult, vă spun doar atât – nu este exclus ca ceea ce trăim acum să fie parte a unui război hybrid, aflat în faza de intoxicare, manipulare, învrăjbire, amorsare a unui conflict intern. 

Suspendarea președintelui poate elibera energii înfiorătoare și intrarea în joc a unor alte forțe. Încă nu suntem acolo și sper că nici nu vom fi. Nu uitați însă, un îndemn pe care îl voi repeta obsesiv, este esențial ca în această perioadă să rămânem uniți. Vor fi multe diversiuni, menite să ne separe, unitatea noastră națională în aceste momente este o forță greu de învins. Ne va fi testată.