22.910 afișări

Cât de reală e creșterea economică? Adevărata întrebare e cât mâncăm azi din ea. Dar mâine?

Moise Guran

Institutul Național pentru Statistică a anunțat o creștere economică mult mai mare decât așteptările analiștilor și, la cum merg lucrurile, există șanse reale ca anul 2017 să bată toate recordurile (cel puțin de după Revoluție) în materie de creștere economică. Alți ani de creștere comparabilă au fost 2004 și 2008. După anul 2004, Adrian Năstase a pierdut alegerile prezidențiale, partidul său a pierdut guvernarea, iar apoi Năstase a pierdut și partidul. Dar economia crescuse pe o explozie a investițiilor (datorată intrării României în NATO), așa că și în anii următori a continuat creșterea. Situația a fost foarte diferită cu creșterea din 2008, alimentată pe un consum guvernamental nebun, dar chiar și așa, Tăriceanu a pierdut guvernarea, PNL-ul se spărsese deja, dar și țara a făcut indigestie, picând apoi într-o criză cruntă. Care da, putea fi evitată, dar n-a fost, exact din cauza risipei de resurse ce produsese creșterea din 2008.

Creșterea economică este reală, să nu vă îndoiți de asta. Că, poate, nu o fi atât de mare precum spune statistica oficială… asta e o speculație, nimeni nu știe cu certitudine… Dar putem spune cu certitudine că un PIB mai mare mărește baza de raportare a deficitului bugetar și permite Guvernului să facă mai multe credite. Căci vai, creșterea economiei se simte foarte puțin în bugetul de stat.

Aceasta ar putea fi doar un mobil al crimei, adică al motivului pentru care, dincolo de efectul politic pozitiv, guvernarea ar dori umflarea statistică a datelor. Este, desigur, contradictorie o astfel de creștere cu scăderea de peste 8% din construcții, este dubioasă și dacă o raportezi la explozia importurilor (care se scad la calculul PIB), dar nu este contradictorie dacă ții cont de faptul că serviciile au crescut cu aproape 12% în primele nouă luni, iar industria are și ea un an bun (inclusiv cea prelucrătoare a crescut cu peste 7%).

Dar, în mod clar, adevărata resursă de creștere o reprezintă salariile. Nu numai salariile bugetarilor, care sunt cu 20% mai mari și care sunt indicatorul folosit direct la calculul PIB ca aport al sectorului public la economie, dar și salariile din economia privată, forțate în sus de o creștere mare și în acest an a salariului minim pe economie. Din păcate, acesta din urmă e proporțional cu scăderea profiturilor firmelor la care lucrează oamenii respectivi, ceea ce ne readuce inevitabil la fondul problemei… Transferul de bunăstare dinspre firme spre angajați are un sens și era chiar previzibilă într-o guvernare socialistă, cu singura și marea condiție ca acest transfer să nu strice echilibrul economic general.

Prin echilibrul economic (sau macro-economic), economiștii se referă la dobânzi, curs, investiții și dezvoltare, căci fără acestea, bunăstarea pur și simplu nu durează mult. E erodată de inflație. Ce vor spune cei cu pensia minimă peste câteva luni, când vor vedea cât de repede se scumpesc alimentele?

Dar, încă o dată vă spun, ceea ce s-a întâmplat în anul de grație 2017 în România e mult, mult mai grav. S-a mers atât de departe încât scumpirile nu mai reprezintă cel mai mare risc. Acum riscul îl reprezintă frânarea bruscă a investițiilor, o criză socială, prăbușirea consumului și intrarea în recesiune. Și parcă tot am mai fi avut o șansă să evităm asta dacă n-ar fi modificările aduse Codului Fiscal. Primiți așadar cu rezerve aceste vești despre creșterea economică. Vaca e friptură, pe masă. Ospățul începe să semene a risipă și nimeni nu se mai întreabă ce brânză mai facem anul viitor.

PS Grafica este corectă. Exportul net nu a scăzut cu 300% față de anul trecut, dar el este negativ și a crescut de trei ori. Săgeata în jos sau în sus indică un vector (nu un plus sau un minus) de influență în PIB.