Statul a pierdut bani cu creșterea accizei, dar meritul este și al Gabrielei

Moise Guran

Vă mărturisesc cu sinceritate că am bani de benzină și că merg cu metroul deoarece nu mai suport să stau în traficul din București. În ultima lună, în stațiile Unirii și Piața Victoriei (nodurile metroului bucureștean) se creează la anumite ore aglomerații infernale, aglomerații periculoase, nu pentru că oamenii stau (și stau civilizat și până la al cincilea tren, ca să poată urca) ci pentru că o busculadă accidentală într-un astfel de moment de aglomerație i-ar arunca direct pe șine. Ceea ce încerc să vă spun este că deși noi bucureștenii am fi ipocriți să spunem că altceva decât revoluția de trafic a Gabrielei ne-a făcut să ne lăsam în număr tot mai mare mașinile acasă, creșterea accizelor la carburanți, începând din septembrie, este cauza scăderii majore a încasărilor din accize la bugetul de stat.

Am mai trăit-o de vreo zece ori în această viață. La un moment dat vine unu deștept și zice că n-avem drumuri, sau că n-avem bani la sănătate sau că N-avem! pur și simplu, iar apoi crește accizele pe carburanți. Rezultatul e de fiecare dată același – vânzările de benzină și motorină scad. Recuperarea volumului de vânzări se face în perioade lungi de timp, dar una peste alta consumul de carburanți azi, al României capitaliste (și cam unilateral dezvoltate) este comparabil cu cel din 1990, când ieșisem și noi din comunismul multilateral. Economia a crescut, dar populația a scăzut, așa că un consum mediu lunar este pe la 450 de milioane de litri.

Statistica oficială a anunțat că în luna septembrie, cea în care a intrat abia primul val de creștere a accizei, încasările din benzină și motorină au scăzut cu 10%. Totuși, statistica a considerat că există factori sezonieri și că scăderea ponderată a consumului a fost de doar 3% în septembrie față de august. Ciudat lucru, anul trecut în septembrie, același institut de statistică a ponderat lucrurile invers, în creștere pe septembrie față de august.

Dar nu contează. Cert este că din creșterea accizei pe 450 de milioane de litri, statul ar fi trebuit să încaseze în plus în septembrie 72 de milioane de lei și probabil ăsta a fost calculul deștepților de la Finanțe. În loc de asta, statul a pierdut peste 100 de milioane de lei (450X4,5/2) din scăderea vânzărilor, implicit din diminuarea cu 10% a TVA-ului și a accizei, ce fac împreună cam jumătate din prețul pe care îl plătim noi la pompă. Hai, brava!

De fiecare dată e la fel, de fiecare dată cei care guvernează uită experiența predecesorilor. Aici sunt banii dumneavoastră, ne spunea un ministru al transporturilor acum 20 de ani, pentru a justifica creșterea accizelor la carburanți. Aplicăm inflația din România pe acciza calculată în Euro, ne informa un ministru al finanțelor acum doi ani și… azi mulți au uitat, acciza încă este calculată și azi la un curs de 4,73 de lei pentru un euro, un curs ce niciodată n-a fost atins.

Accizele sunt forma cea mai comodă și mai rapidă de a face rost de bani la buget – le colectează petroliștii, deci privații, nu Fiscul, se plătesc din rafinărie sau depozit, deci înainte ca benzina și motorina să ajungă la benzinărie și, cel mai important… omul tot de 100 de lei bagă, cum zicea un clasic în viață. Da… Dar mai depinde și de câte ori bagă. La un moment dat nu mai bagă. Ia transportul în comun.

Mi-ar fi plăcut să pot spune că românii au ales o formă de protest civic, sacrificându-se prin renunțarea la confortul mașinii personale (și la declararea statusului social pe care îl implică aceasta, că na!) ca să sancționeze un guvern care crește taxele pentru a mări salariile bugetarilor, în condițiile în care nu a vorbit nimic în campania electorală despre astfel de lucruri. Cinstit vorbind, poate că nu civismul, ci nevoia ne-a împins la reducerea consumului de carburanți, dar … știți cum e… fiecare pasăre pre limba ei piere. Să-i mulțumim așadar Gabrielei Firea pentru „revoluția” din traficul bucureștean și guvernului Tudose pentru „revoluțiile” din fiscalitatea națională.