Despre poluare și taxe, fără politică și fără eco-ipocrizie

Moise Guran

În perpelirea generală privind reintroducerea unei taxe auto, constructorii au făcut o observație de bun simț – așa cum a fost anunțată de ministrul Mediului, această taxă nu e cu nimic diferită de timbrul de mediu, desființat anul trecut. Acum, dincolo de jignirea adusă memoriei votanților, cred că reprezentanții partidului de guvernământ mai fac o eroare, una gravă – timbrul de mediu era oricum ilegal, el a creat în sarcina statului riscul unor despăgubiri de aproape un miliard de euro, iar introducerea unei taxe, la fel de ilegale, nici n-ar reduce riscul, dar nici poluarea nu ar reduce-o. Ceea ce o să vă spun acum nu o să vă placă, nu îmi place nici mie, dar dacă plecăm de la premise greșite, nici n-avem cum să ajungem la soluții de durată.

Dacă e să renunțăm la orice urmă de ipocrizie, vom descoperi lesne că guvernanților nu le-a păsat niciodată de cine și cât poluează în România. O mașină, indiferent de norma ei de poluare, nu produce noxe când stă, ci doar atunci când merge. Ceea ce înseamnă că o mașină Euro 1 care stă, produce mai puțină poluare decât una Euro 6, care circulă.

Așa că, prima întrebare la care noi ca societate ar trebui să răspundem este asta – vrem să taxăm în mod concret poluarea, sau să invocăm potențialul de a polua, în alte scopuri, așa cum ar fi ambuteiajele din marile orașe?

Vrem să taxăm importul de mașini mai vechi, folosind doar un pretext fals ecologist?

Sau vrem, în disperare de cauză, să mai facem rost de niște bani la buget că, uite, se închid primăriile din lipsă de bani pentru salarii?

Să le luăm pe rând, dar în ordine inversă… Introducerea unei taxe de poluare, pentru a plăti salariile bugetarilor, este o măgărie pură și simplă. Nu o mai comentez, că ar însemna să vă ocup inutil timpul și atenția.

Introducerea unei taxe auto pentru limitarea importului de mașini vechi este și ilegală, și discriminatorie, și imorală. Știu, mașinile vechi induc riscuri pe șosele, ne reduc și respectul de sine al nației (devreme ce ne bucurăm la rebuturile altora), ne subminează producția națională de dacii și forduri… daaar, să mă iertați, dacă unii români și-au dorit să devină europeni ca să-și poată aduce un bmw cumpărat de la o bunicuță din Germania, e dreptul lor de europeni să facă asta. Apoi, să nu uităm, încă avem în circulație sute de mii de dacii vechi, cielo sau alte daewoo, non-euro, ba chiar și logane cu normă de poluare mai mică de euro 4 și ar fi discriminatoriu ca românul cu bmw de la bunicuță să plătească mai mult decât mine, cetățean cu cielo, fabricat acum aproape 20 de ani, dar la Craiova. Această inacceptabilă discriminare nu am scos-o eu acum din șapcă, ea a fost statuată de Curtea Europeană. De aia vă și spun că reintroducerea unei taxe cum a mai fost, e o bombă cu ceas pentru mai încolo.

În fine, ultima variantă, cea în care chiar vrem să taxăm poluarea la modul sincer, ar presupune, în mod inevitabil, introducerea cel puțin parțială a unei taxe în prețul benzinei. (V-am zis eu că nu o să vă placă ce vă spun…) Dar adevărul corect este că o mașină care rulează 100 de kilometri arde 7-8-10 litri de carburant, adică poluează cu exact 7-8-10 litri mai mult decât o mașină care stă și care, deci, nu poluează deloc, chiar dacă e veche.

Chiar dacă mașinile mai puțin poluante au un consum mai redus, această metodă de taxare, prin prețul benzinei, nu rezolvă totuși diferența de poluare dintre motoarele euro 2 și cele euro 6, de exemplu, ceea ce înseamnă că o metodă corectă, sinceră și eficientă de taxare a poluării ar trebui să combine o taxare prin consumul de carburant cu una pe norma de poluare. Se poate face asta? Da, desigur, prin legarea parțială a impozitului anual pe care îl plătesc proprietarii de mașini de norma de poluare a mașinii.

Să recapitulăm… Presupunem că tata trăiește la Severin, are, să zicem, o dacie non-euro, dar face un plin la trei luni. Eu trăiesc la București și am, să zicem, un bmw euro 6 (deenjdămii de euro valoare) dar fac două plinuri pe lună. Normal, plătind la litrul de benzină poluarea, eu voi plăti mai mult decât tata, așa e decent. Acuma însă, mașina lui e mai poluantă într-un oraș nepoluat, decât a mea într-un oraș aglomerat, ceea ce înseamnă că la calculul impozitului pe proprietate el poate să aibă, să zicem, un supliment de 50 de lei pe an, eu doar 5 lei supliment, că am normă de poluare progresistă și ecologistă. Însă această ultimă componentă trebuie aplicată diferit, în funcție de problemele de poluare ale localității.

N-am satisface însă decât foamea de bani a statului hrăpăreț, dacă destinația banilor, încasați parțial prin prețul benzinei și, eventual, parțial prin impozitarea anuală a proprietarilor, n-ar fi una precisă, reglementată, care să reducă în mod concret poluarea – de la subvenționarea de mașini ecologice, până la cea de instalații solare, sau mijloace de transport în comun nepoluante… destinația banilor pe care tu stat îi ceri pentru poluare nu poate fi decât reducerea acesteia. Ceea ce ne readuce, în mod inevitabil, la impozitul pe proprietate, care poate fi împăunat cu un supliment pe poluare la București, dar nu prea are sens la Severin, unde trăiește tata, că nici n-ar ști primăria ce să facă cu banii respectivi. De aceea, sugerez că această a doua componentă ar trebui lăsată la latitudinea autorităților locale, dacă o aplică sau nu, desigur în limite stabilite de lege (nu că i se pune pata Gabrielei să interzică centrul Capitalei cu o taxă prea mare pentru cei din cartiere) și, la fel, cu destinație strictă pentru finanțarea depoluării.

Să fim bine înțeleși…. Indiferent de efectele mai bune sau mai proaste pe care le-a avut asupra țării noastre, taxa aia auto, rebranduită în taxă de poluare, iar apoi în timbru de mediu, a fost una dintre cele mai mari și mai ilegale gogomănii gândite de guvernanții noștri. A durat 10 ani, a fost scoasă electoralist de Dragnea, care acum vrea să o reintroducă la fel de prost cum a fost. Dacă dorim reducerea poluării, dacă vorbim la modul serios de aerul pe care îl respirăm noi și copiii noștri, un prim pas pe care trebuie să îl facem cu toții este să fim sinceri și corecți cu noi înșine în această privință, indiferent de flitul pe care vrem să i-l dăm lui Dragnea. Introducerea unei taxe de poluare în benzină și motorină nu presupune în mod necesar creșterea prețurilor. E suficient să zică Dragnea – băi Moise, iartă-mă, am greșit cu acciza aia majorată, din cauza căreia mergi tu cu metroul; uite, o facem taxă de poluare și dăm toți banii de pe ea la fondul de mediu, prețurile rămân cum sunt și hai noroc!