29.887 afișări

Tudose nu a câștigat nimic. Abia de acum Dragnea intră în ofensivă

Moise Guran

Așadar, două colege ale lu’ domnu’ Tudose și-au dat demisia imediat ce procurorii DNA le-au dat în fapt, da’ domnu’ Tudose a reușit să le oprească in extremis, după care a venit la televizor și a zis că el cu penalele alea nu mai poate face guvernare, după care colegele și-au dat demisia strigând, una – nu mai pot, cealaltă (ca o Ecaterină Teodoroiu căzând glorios) – trăiască pesedeu’! Noaptea minții! Prim-ministrul s-a simțit dator să livreze un astfel de borcan cu murături și gogonate, doar pentru a explica de ce, demisionară de la Ministerul Dezvoltării, Shhaideh se va muta în Palatul Victoria, chiar în spatele lu’ domnu’ Tudose, ca să vadă și să confirme prin ea și domnu’ Dragnea ce face de aci încolo premierul. Haideți să refacem puțin altfel filmul zilelelor trecute și, mai ales, pe cel al zilei de ieri.

Să ne amintim în primul rând de la ce s-au luat. De la dosarul Belina, evident! Nu trebuie să pierdem nicio secundă din vedere asta. După izbucnirea acestui scandal, Belina, Liviu Dragnea a făcut presiuni mari pe Tudose pentru ca guvernul să sesizeze CCR în vederea constatării unui conflict cu DNA. Urmărea, evident, obținerea unei decizii CCR din care să rezulte că procurorii nu au voie să investigheze niciun fel de hotărâre de guvern, stopând astfel cazul Belina și reducându-l la niște banale probleme de cadastru. Legile Justiției, al doilea comandament pe care Dragnea îl trasase guvernului, întârziau și ele inexplicabil, așa că domnul Dragnea s-a gândit să pună cumva presiune pe Tudose, să-i arate cât e de nerelevant, de vremelnic, ca o frunză uscată în bătaia atotputernicului vânt de iarnă.

Numai că, așa cum observa Liviu Avram, Tudose nu e un Grindeanu sensibil, iar dacă sondajul lui pește prăjit fusese gândit ca un cuțit ce ar fi trebuit să îl amenințe, nea Terente e și el cuțitaș de la Brăila. L-a apucat brusc, inopinat pe Dragnea de cuțit și i l-a răsucit în pântece. Cam asta a fost mișcarea de luni, de la televizor, când Tudose a spus clar – ori plec eu, ori pleacă Shhaideh și Rovana.

Vă spuneam atunci că Dragnea se afla într-o situație imposibilă. Demiterea lui Tudose nu era o soluție, căci risca să piardă guvernarea, Tăriceanu a râs de el când i-a cerut să sesizeze CCR, iar Dorneanu s-a antepronunțat, făcând pe prostul, pentru a-i transmite lui Dragnea că, cel puțin în Dosarul Belina, dacă nu cumva și în celelalte cazuri de abuz în serviciu, el nu se mai bagă. Înțelept, Dragnea a făcut ceea ce face orice comandant de oști atunci când își dă seama că un necaz nu vine niciodată singur – o retragere strategică, pentru a-și reașeza piesele. Unul ca el nu are nevoie însă decât de puțin timp pentru a-și regrupa armata și pentru a contraataca. Vă mai amintiți poate că Tudose a zis luni seara că tranșează problema, mâine la partid. Dacă marți Tudose ar fi reușit să îl confrunte pe Dragnea, probabil că l-ar fi călcat în picioare.

Din punct de vedere tactic, marți dimineața, situația devenise cam așa – Tudose simțea că nu poate guverna fără partid, deci el trebuia să continue atacul până la preluarea partidului, pentru a păstra în final și guvernul. Dragnea știa că dacă n-are guvernul, riscă să piardă și partidul, căci fără banii guvernului, funcția de șef de partid devine repede nerelevantă. Cei doi nu puteau continua împreună, meciul era care pe care.

Așa că primul lucru vizat de Dragnea a fost să iasă din încercuire. L-a sunat pe Tăriceanu (plecat în Cehia). Până seara, Vosganian anunța (dând astfel un semnal pentru colegii pesediști) că ei îl apără pe penalul lor, Ilie ăla, prins de DNA astă vară cu concursul trucat pentru ocuparea unor posturi. Un semn de bunăvoință pentru Dragnea, dar un semn că Tăriceanu mai avea de negociat lucruri, înainte de a intra în jocul acestuia. Ce anume? Nu știu, dar vom afla curând.

Miercuri, Dragnea s-a ocupat de pesediști. Om cu om, la fel ca și la moțiunea împotriva lui Grindeanu, identificarea potențialilor trădători care vor merge cu Tudose și negocieri cu aceștia. Evoluția negocierilor s-a putut descifra în unele cazuri clar, la televizor.

De exemplu, joi dimineața Voiculescu pusese artileria grea pe Dragnea. Voiculescu mizează pe Firea pentru momentul în care Dragnea va fi primit lovitura finală. Nu e prima dată când mai încearcă apele. Totuși, seara, la CEX, Firea a avut o atitudine anti-Tudose. Aparent, aceste lucruri sunt în contradicție. Ele trebuie judecate însă dinamic, tocmai pentru a le putea înțelege. Dragnea chiar era încolțit și a trebuit să negocieze cu fiecare lup în parte. Mi-e și groază să mă gândesc cam ce putea negocia cu Voiculescu, dar de la atacul Antenelor la atitudinea Gabrielei, au fost câteva ore în care asta s-a întâmplat.

Oricum, joi, deja piesele erau, în mare, aranjate. Nu toate. N-a avut timp pentru toate, iar pentru cele aranjate, oricum, Dragnea lăsase probabil tot felul de gajuri ce nu-l întăreau, ci îl slăbeau. Golanii ăștia nu au încredere unii în alții, în astfel de momente. De aceea au nevoie de garanții. De exemplu, negocierea cu Tăriceanu nu era (probabil nici acum nu este) încheiată. De aceea deschiderea jocului s-a și făcut oarecum ambiguu, cu Tăriceanu declarând că ei îl susțin în continuare pe penalul lor, dar fără să precizeze ce va face dacă Tudose forțează totuși demiterea acestuia.

Apoi a început ședința PSD. Schema de atac a lui Dragnea (descrisă cândva de Mihai Chirica) a fost puțin modificată. De data asta nu voia să obțină demisia lui Tudose, trebuia cumva să îl preia, fără a-i da partidul.

Este probabil ca la începutul ședinței PSD, și Dragnea, și Shhaideh (poate și Rovana) știau că aceasta se va termina cu demisiile celor două doamne penale. Ceea ce a urmat a fost totuși un atac la Tudose, menit să coalizeze partidul în jurul celor două. Asta i-a redus spațiul de manevră premierului. Altfel spus, tot șoul cu pusul demisiilor pe masă de către Shhaideh și Rovana, urmat de votul pentru menținerea acestora, a fost un fel de frăgezire a lui Tudose pentru negociere. După care ședința s-a întrerupt, Tudose și Dragnea s-au retras pentru vreo oră și acolo s-a purtat adevărata negociere… Nu s-au înțeles. Se vedea pe meclele lor de la final că nu s-au înțeles. Doi lupi, cu sânge pe bot, obosiți de încleștare, conștienți că nu pot avea încredere unul în celălalt, că loc de pace nu mai există și că bătălia va continua.

Singurul lucru pe care s-au înțeles, a fost acela ca Sevil Shhaideh, unica în care Dragnea are încredere deplină, să-l secondeze pe Tudose de aici încolo, oferindu-i astfel lui Dragnea un soi de garanție că va avea control pe ce face guvernul. În această  cheie trebuie înțeleasă demisia melodramatică a doamnei Shhaideh, urmată de anunțul preluării sale în administrația guvernamentală, probabil chiar la cancelaria primului ministru.

Pe ce nu cred că s-au înțeles este rolul guvernului în bătălia împotriva Justiției. Asta e marea durere a lui Dragnea, dar și a lui Tăriceanu, Voiculescu, Olguța Vasilescu – capul Codruței Kovesi. Însă dacă radicalii din jurul său nu mai au răbdare, vor o decapitare a DNA fără menajamente, ba chiar ostentativă, ca să dea și de exemplu cui o mai îndrăzni, posibil chiar mergând la suspendarea lui Iohannis dacă se va opune, ca să-i dea și aceluia o lecție, paradoxal, Dragnea este ceva mai soft, mai temător, mai calculat (după povestea cu OUG 13, desigur) sau poate el crede că are alte deal-uri, pe care ceilalți nu le au, genul acela de aranjamente care pensionează judecătorii, înainte de sentință.

După sângeroasa seară din PSD, după ce Liviu Dragnea a dat un mesaj de armistițiu, făcându-și chiar autocritica, dar încercând să radieze autoritate, atâta cât mai poate, urmează însă altceva. Atacul lui Tăriceanu abia urmează. Nu la Dragnea, la Tudose. Lui n-are cum să-i ia Tudose partidul, așa că va merge la rupere cu ministrul său penal, înjosindu-l pe premier, făcându-l să accepte, să recunoască faptul că asta cu penalii n-a fost decât un joc de putere, un bluf, pentru a-l cuminți și pentru a-l face să se lase preluat de Dragnea prin Shhaideh.

Dar acum, momentul forței s-a întors, iar Dragnea știe că nu trebuie să se oprească, ci să-l folosească. Atacul asupra DNA trebuie reluat rapid. Dragnea nu va face greșeala de a da adversarului timp pentru o retragere strategică, de genul celei făcute de el marți, după atacul lui Tudose. Nu numai că, probabil, cam în asta au constat și negocierile cu ceilalți, care l-au ajutat și îl ajută să respingă atacul lui Tudose, dar e și o chestie de bioritm. Aparent, Tudose a obținut ceea ce a vrut – demisia unor miniștri. În realitate, nu numai că azi e mai slab decât luni, dar a reușit să coalizeze haita de lupi în jurul lui Dragnea, să o întărâte și chiar să o reorganizeze.