Domnule Isărescu, nu cumva sunteți prea bine plătit ca să fiți și popular?

Moise Guran

Nu mi-am ascuns niciodată admirația pentru Mugur Isărescu, fără dubiu, unul dintre puținii erudiți ai neamului ajunși într-o funcție cu adevărat importantă. Când, săptămâna trecută, Terente a sărit la gâtul său, sub privirile mustăcite ale lui Dragnea, am înțeles că mișcarea avea drept scop împiedicarea BNR de a majora dobânda de referință. E un truc aici, pe care vi-l voi explica în multe cuvinte, despre cine plătește oalele sparte ale PSD-ului. Din rațiuni de tactică politică, probabil, Isărescu a ales varianta PSD – le vom plăti toți. Domnul Isărescu își face iluzii. Nimic nu-l mai poate salva. Și-a ratat ultima șansă a marilor bărbați de stat.

Ceea ce trebuie să înțelegem cu toții este că, în economie, răul deja a fost făcut. De acum mai trebuie doar de văzut cine plătește. Guvernul a angajat cheltuieli pe care nu le putea face, n-a dus banii în investiții ci în consum și, firesc, o spune raportul BNR de azi, nu o spun eu, am intrat într-o perioadă de urcare a prețurilor, iar creșterea economică este o iluzie alimentată în totalitate de consum. Adică de creșterea salariilor din sectorul bugetar, dar și de explozia creditului.

Primul dezechilibru vizibil într-o situație de acest fel este presiunea pe curs. Ea a fost mascată până acum de intrările speculative, chemate cu goarna de statul român care s-a împrumutat din ce în ce mai scump. Firesc, randamentele dublate pe titlurile de stat au atras speculatori străini, aceștia au adus valută pe care au schimbat-o în lei, iar în prima parte a anului, valuta intrată a ținut cursul în echilibru în ciuda creșterii explozive a importurilor, determinate de consumul stimulat de salarii și credite. Până aici, lucrurile s-au desfășurat fix ca în 2007-2008. Intrările s-au cam terminat pe la Paște, cursul s-a mutat rapid de la 4,5 la 4,6, iar de atunci e ținut de BNR pe loc, prin vânzări de valută. Ghinion! Vânzările de valută trag leii din piață! Revin imediat asupra cursului.

Al doilea dezechilibru vizibil este creșterea prețurilor. Numai că noi venim după doi ani de reducere a TVA-ului, care a mascat creșterea prețurilor. Însă a dezechilibrat finanțarea statului care (cerc vicios, observați!) s-a împrumutat mai mult, provocând creșterea dobânzilor și (normal, din nou) o nevoie și mai mare de lei în piață.

Într-o astfel de situație, o bancă centrală sănătoasă la cap vine cu o măsură monetară anticiclică – scumpește banii, pentru a încetini viteza acestora de circulație. Nu numai că BNR n-a făcut asta, dar după ce banii s-au scumpit natural din cererea prea mare provocată, pe de o parte de foamea statului român, pe de alta de consumul tot mai agresiv, Banca Națională a ales să intervină pe curs (a recunoscut-o Isărescu azi, aproape explicit) pentru a-l ține în mod artificial, doar pe referință sub 4,6 lei pentru un Euro. Momentul este evident unul politic – prizonier în BNR, Mugur Isărescu, leul de altădată care certa prostiile guvernelor, a executat un plan de protejare a imaginii Guvernului Dragnea. În clocoteala amestecată curs/dobânzi s-au acumulat până la urmă tensiuni care au ridicat capacul – a explodat ROBOR-ul.

Nu BNR stabilește nivelul ROBOR (cum tot aud pe la televizor, Dumnezeule câtă incompetență televizată! și nu numai la Tudose), acesta se duce în sus sau în jos în funcție de cererea de bani. Ce face BNR într-o astfel de situație? Injecție de bani! Cea mai mare din februarie 2013 încoace (după data respectivă, BNR a mai făcut operațiuni REPO mai mult simbolice și le-a oprit cu totul în 2015)!

Imediat s-a și simțit presiunea pe curs, dar, pentru moment, situația a fost salvată. Adică, vreți bani? Luați! Tipărim! Care-i problema? Ba, mai mult, în loc să mărească dobânda de referință (care poate influența nivelul ROBOR, dar, pentru Dumnezeu! acela este oricum mult peste, s-a desprins de referința BNR, firesc), Isărescu a decis azi să dea băncilor bani și prin facilitatea de depozit și prin cea de credit. Da! Da! Dobânzile oferite de BNR la depozite au crescut, cele cerute de BNR la credite au scăzut! Deci, care-i, totuși, problema?

Păi problema este că poate să vândă BNR toată rezerva valutară, poate să tipărească bani să-și pună Tudose și în cap, măsurile sunt prociclice, adică pun și mai rău gaz pe foc. Undeva, cazanul sub presiune tot crapă și n-a mai rămas decât un singur loc – prețurile.

Dacă alegea să lase cursul să crească, plăteam mai mult pe ratele la credite în monedă străină, pe chirii, pe telefoane, pe mașini și pe ce mai importăm. Dacă ar lăsa dobânzile să crească, ar plăti mai mult cei cu credite în lei, e adevărat, s-ar finanța mai greu companiile, e adevărat și asta, ar plăti statul mai mult pe dobânzi (dar oricum plătește, că e fomistul satului), dar păstra o brumă de stabilitate.

Inflația (care da, acum e mică, dar va crește exploziv în lunile și anii următori căci, odată pornită, e mult mai greu de oprit) este doar modalitatea generală de sărăcire, prin prețuri.

De ce sunt dezamăgit de Isărescu? Pentru că inflația e asumată implicit în programul de guvernare al PSD. Orice economist îți poate spune asta, fie doar observând că acolo sunt promisiuni nominale, iar nu reale. Devalorizarea este exact diferența dintre salariu și bunăstare. Îți cumpără Dragnea votul promițându-ți un salariu mai mare? I-l dai doar dacă ești atât de redus încât să nu înțelegi că-ți ia banii pe partea ailaltă, că nu vei fi mai bogat cu salariul tău mărit, ci mai sărac, căci vei cumpăra mai puține cu el! Iar Isărescu știe asta și a ales să facă acest joc.

Cândva, demult, într-o altă viață, în care un guvern iresponsabil făcea fix ce face ăsta de acum, Mugur Isărescu a produs maxima din titlu. A zis exact așa – Aici, la BNR, suntem prea bine plătiți ca să ne permitem să mai fim și populari. Erau adică plătiți să spună adevărul, iar în ochii mei de jurnalist tânăr, acel Isărescu a crescut exponențial. A devenit o insulă de adevăr, într-o lume dominată de minciună, de populism sterp, de impotență politică. Acel Isărescu nu mai există. Nici nu mai contează dacă va rezista la conducerea BNR până în 2019, când i se termină mandatul, sau va pleca la viile lui, lăsând locul adevăratului guvernator, tatăl și mamăl creșterii inflaționiste, pesedistul Florin Georgescu.