Terente, ROBOR-ul și Guvernatorul…

Moise Guran

Nu știu câți dintre dumneavoastră ați văzut scena cu primul ministru Mihai Tudose făcând o analiză “profundă” în legătură cu creșterea dobânzilor. Despre valoarea analizei o să mă pronunț indirect în acest articol, dar până atunci vă recomand să urmăriți zâmbetul mustăcit al lui Liviu Dragnea, aflat de-a dreapta premierului Tudose, în timp ce acesta dădea, în deja stilu-i caracteristic, un atac pur și simplu golănesc la adresa BNR. Este că nu-l văzuserăți pe Dragnea? Pentru că ăsta e jobul lui Tudose – o interfață! Spune ce gândește șăful, protejându-l cumva pe acesta de la responsabilități. Din păcate, cu tot respectul pentru domnul Vasilescu, guvernatorul Mugur Isărescu NU mai trebuie să lase totul pe interfața Vasilescu. Nu e pregătit pentru golanii ăștia și nici nu cred că are vitalitatea necesară pentru a face față acestui atac la stabilitatea monetară. Mai ales că problema nu vine numai din afara BNR.

Slavă Domnului! acum sunt mulți români care știu ce este acela ROBOR. Probabil că totuși puțini dintre ei știu că ROBOR este de fapt o medie a dobânzilor la care se împrumută între ele principalele bănci din România. Așadar valoarea ROBOR depinde de cantitatea de lei de pe piață, dar și de cererea de lei de la un moment dat. O scădere a ROBOR indică faptul că lei băltesc în piață. O creștere a ROBOR indică faptul că aceștia lipsesc din piață. O creștere abruptă a ROBOR se mai numește și criză de finanțare. Acum, poate unii dintre dumneavoastră vă mai amintiți faptul că precedenta criză economică a început cu o criză de finanțare. Atunci situația a fost determinată de un blocaj/lipsă de bani la nivel internațional. Acum, o recunoaște chiar Tudose (burzuluindu-se ca proasta pe sat, că-s banii lui, nu i-a furat, doar i-a luat), criza de lei a fost cauzată de retragerea bruscă a dividendelor pe care marile companii de stat le țineau în bănci, prin mutarea acestora în Trezorerie. Trezoreria este tot un cont bancar, dar pe care îl ține Banca Națională. Desigur, Ministerul de Finanțe va face plăți din contul trezoreriei, deci foarte probabil banii respectivi se vor întoarce prin intermediul cardurilor bugetarilor (căci Tudose nu prea mai plătește altceva decât salarile pe care le-a mărit) înapoi în bănci. Este aceasta o situație de criză financiară? Evident că nu! Nu încă! Este doar o situație de proastă administrare a lichidităților, cauzată de o evidentă ruptură între Ministerul de Finanțe și Banca Națională.

Pentru știința dumneavoastră, astfel de episoade au mai avut loc în trecut. S-a întâmplat de exemplu, la un moment dat, ca într-o vineri, acum mulți ani de zile, să ne trezim cu o cădere rapidă a cursului euro. Cei de la BNR au investigat și au aflat că un deștept de la Ministerul Agriculturii dăduse cu 100 de milioane de euro în piață, pentru că el avea nevoie urgent de lei să facă plățile către agricultori. Dacă arunci cu 100 de milioane într-o piață plictisită, în care câțiva traderi freacă 2-3 milioane, numărând orele până când vor pleca în weekend, asta se întâmplă – o dezechilibrare bruscă. După momentul respectiv, BNR a cerut Guvernului ca ministerele să nu mai facă schimburi valutare direct în piață, ca niște jucători comerciali, ci să schimbe euro în BNR direct din trezorerie. Banca Națională creează lei îi dă imediat ministereului care are nevoie în contul de la Trezorerie, schimbă apoi euro în piață, dar într-o perioadă mai lungă, atunci când are ocazii de lichiditate (în fapt, necesități de sterilizare a lichidității, căci atunci când vinde euro, BNR cumpără lei și, eventual, anulează banii creați inițial pentru MF sau ministerul Agriculturii; dacă nu închide astfel acești bani virtuali, Banca Națională este obligată să îi tipărească, lărgind astfel masa monetară).

Premierul Mihai Tudose a reproșat colegilor de la BNR faptul că erau plecați. Dar haideți să vedem ce poate (putea) face mai concret BNR într-o situație în care apare o criză bruscă de lei. Cea mai simplă și rapidă metodă de a introduce lei în piață este cumpărarea de valută. Numai că, de o lună de zile, euro împunge destul de agresiv nivelul de 4,6 lei, iar dacă Banca Națională ar da un semnal de cumpărare de valută probabil că nu s-ar mai opri cursul nici la 4,7 lei pentru un euro.

O altă modalitate de a introduce bani în piață este aceea de a stimula efectiv crearea lor (lărgirea masei monetare). Simpla tipărire a banilor nu îi face pe aceștia să ajungă în piață (în fapt, așa cum v-am explicat mai sus, banii sunt creați fizic prin tipărire abia după ce există ca titlu de creanță). Pentru a crea masă monetară, Banca Națională poate face fie o intervenție de tip REPO (adică să cheme băncile și să le dea lei cu împrumut), fie poate stimula băncile să creeze masă monetară (tipărită ulterior de BNR) prin acordarea de credite către populație și firme.

Încă o scurtă paranteză aici, pentru aceia dintre dumneavoastră care s-au uitat prea mult la filme despre teorii ale conspirației. Crearea de bani prin intermediul creditului este o modalitate firească de echilibrare a economiei. Aceasta nu stă pe loc. Dacă o bancă creează masă monetară, adică bani, prin acordarea unui credit, asta nu înseamnă că banii respectivi nu există. Nu există la momentul respectiv, dar creditul este anticiparea valorii din economie (a muncii) pe care creditatul o va face în anii în care va plăti creditul. Banca Națională are rolul de a ține un echilibru, astfel încât masa monetară creată de bănci și valoarea economică adusă de clienții acestora să nu balanseze prea mult într-o parte sau alta. De aceea sunt perioade în care Banca Națională retrage bani de pe piață și perioade în care este obligată să crească masa monetară, stimulând astfel economia. Dacă sunt prea mulți bani, iar economia nu a creat suficientă valoare adăugată (munca celor creditați a rămas în urmă), banii se devalorizează dacă nu sunt retrași din piață (prin sterilizare) de către BNR. Cei mai buni indicatori ai nivelului masei monetare sunt stabilitatea cursului de schimb, inflația și nivelul dobânzilor. Închid paranteza tehnică și revin la analiza situației actuale.

Putea Banca Națională să stimuleze băncile să acorde mai mult credit pentru a rezolva mini criza de finanțare indusă de retragerea rapidă a banilor de către statul român? În niciun caz într-un interval atât de scurt! Pentru a stimula băncile sa dea credite, Banca Națională ar fi trebuit să scadă dobânzile (Lombardul și dobânda de referință). Dar, vai! suntem într-un moment de explozie a creditului, în care Banca Națională este mai degrabă nevoită să crească dobânzile, pentru a domoli creșterea prețurilor. Care creștere a prețurilor, vedeți și dumneavoastră, vine în special de la măsurile Guvernului Tudose – creșterea accizelor, creșterea tarifelor la energie și gaze, creșterea salariilor bugetarilor (presiune directă pe prețurile tuturor produselor). Dacă Banca Națională scade acum dobânzile, vom avea probabil inflație de 10% în următorul an. Chiar și dacă le crește, tot există riscul ca inflația să ajungă pe la 4-5%.

Putea Banca Națională să facă o operațiune de tip REPO, adică să cheme băncile și să le dea bani? Bineînțeles, și eu cred că asta va și face, probabil chiar mâine… Atâta doar că nici nu-mi mai amintesc când am văzut ultima dată o operațiune de tip REPO. Practic, BNR nu mai face astfel de operațiuni din perioada de criză. Semnalul este unul foarte prost! O adevărată goarnă pentru speculatori.

Observați că, oricum ai da-o, tot se destabilizează ceva. Firesc! Corporatiști sau bugetari, agricultori sau muncitori, toți plătim fie prin devalorizarea leului, prin scumpirea produselor, fie direct, prin creșterea dobânzilor, faptul că guvernul a mărit salariile și pensiile fără să aibă banii respectivi.

Acum, hai să nu ocolim partea politică a problemei, vreți? În fond, această criză de finanțare, vizibilă prin creșterea bruscă a ROBOR, nici nu e un episod trecător (e mai degrabă unul acut ce indică boala ce vine), nici nu a apărut din senin. Dobânzile cresc de la începutul anului, iar problema politică nu e numai la PSD, ci și la BNR, unde PSD-ul își tot depune de ani de zile icrele. Doar devalorizarea mai poate echilibra nenorocirea numită Programul din Scoarță-n Scoarță. Make no mistake! Fără inflație, nu crește PIB-ul nominal suficient de repede, astfel încât domnul Dragnea să-și mituiască electoratul. Conceptul nu e nou, el a fost inventat de vice-guvernatorul de azi, Florin Georgescu, fost ministru de Finanțe în Guvernul Văcăroiu, fost vicepremier în Guvernul Ponta. Marți are loc ședința de politică monetară în care Banca Națională ar fi trebuit să decidă CREȘTEREA dobânzilor. NU SCĂDEREA lor, cum ar impune-o criza de finanțare. De aceea vă spuneam la început că însuși guvernatorul Isărescu, iar nu domnul Adrian Vasilescu trebuie să dea această bătălie, inclusiv public. Are de ales între stabilitatea economiei (atâta câtă mai poate fi) și păcăleala numită Programul de guvernare al PSD, dar este și momentul în care un brutus plasat chiar lângă el îi va da probabil lovitura fatală.