Scapă Dragnea? Eh, a mai scăpat el și altădată… Dar nu de tot!

Moise Guran

Să leșin când m-au anunțat colegii că procesul lui Dragnea se reia de la zero. Adică de la închiderea Camerei Preliminare, eveniment ce a avut loc în 22 noiembrie 2016. Aparent, Dragnea a câștigat 10 luni. Înainte să vedem exact ce a pierdut și ce a câștigat, dați click pe video de mai jos (până nu și-l scoate PSD de pe canalul oficial de youtube) doar ca să urmăriți câteva secunde reacția de flegmă a liderului, după ce află că i se reia procesul.


“Din câte știm, în Justiție nu-s probleme! Adică cum?!” O micțiune directă, împrăștiată zâmbit, din înaltul atotputerniciei sale șăgalnice direct pe Înalta Curte de Casație și Justiție. Altfel, să o recunoaștem. Această pensionare a unuia dintre judecători este încă un cartuș tras bine, care arată nu numai că posibilitățile logistice ale Liderului le depășesc considerabil pe cele ale unui simplu șef de partid (la fel ca și în cazul înregistrărilor de la DNA, nu oricine poate documenta și exploata vulnerabilități ale unuia sau mai multor magistrați), dar și că din punct de vedere tactic, războiul împotriva Justiției nu e dus de un baron local oarecare, ci că forțe mult mai oculte și mai capabile sunt implicate.

Dar câte gloanțe mai are Liviu Dragnea?

Aflăm de la Tăpălagă că judecătoarea pensionată s-a retras intempestiv, înainte ca CSM să-i aprobe retragerea. Fiecare a interpretat în felul său acest gest, dar un lucru rămâne cert – putea rămâne încă două luni, maximum, până când acest proces ar fi ajuns la sentință, sau putea să nu intre într-un proces nou, acum un an, când avea deja vârsta de pensionare. Indiferent care ar fi motivele, retragerea indică faptul că TIMPUL e important. Pentru cine? Păi fie pentru doamna judecătoare, fie pentru Dragnea, evident. Hai să ne aplecăm întâi asupra judecătoarei. Și a Justiției.

Deși problema pensiilor speciale a fost abil vânturată de ministrul Tudorel Toader, strategic, înainte de termenul la care expira anul de prelungire al unuia dintre judecătorii lui Dragnea, modificările aduse legii nu sunt esențiale. Se referă doar la modul de indexare a acestora, ceea ce înseamnă că judecătoarea respectivă nu pierdea nimic dacă mai statea două luni sau încă un an. A făcut poate cererea de pensionare într-un moment în care viitorul pensiei sale devenise incert, dar între timp lucrurile s-au lămurit. De aia există CSM, care dă un aviz, nu numai în funcție de interesul personal al unui judecător de a se pensiona, ci și în funcție de interesele justițiabililor.

Dosarul Dragnea nu este unul greu, așa cum spune Tăpălagă, în încheierea editorialului său. Sau, cel puțin, nu ar trebui să fie. Vorbim de judecători de la Curtea Supremă, nu de politrucii de Curtea Constituțională (care au amânat de cinci ori decizia la întrebarea daca un ministru poate fi infractor condamnat). Lucrurile sunt destul de clare în procesul lui Dragnea, aproape toți inculpații au recunoscut faptele și au cerut procedura simplificată. Că Dragnea e unul dintre inculpați nu schimbă greutatea dosarului. Suntem toți egali în fața legii și un magistrat, mai ales unul de la Înalta Curte (cu competențe speciale), trebuie să-l judece pe Dragnea la fel ca pe orice alt inculpat. Normal ar fi, având în vedere interesele justițiabililor, ca CSM să ia notă de cererea de pensionare a judecătoarei și să îi pună acesteia în vedere finalizarea proceselor sau cel puțin a celor aflate în stare avansată (cazul Dragnea) înainte de pensionare, pentru ca acestea să nu fie inutil tergiversate. Dacă un judecător nu mai vrea să intre în instanță că el a făcut cerere și… hai noroc! apăi acel judecător poate trebuie cumva sancționat, nu credeți? Doar nu i-am plătit niște ani salariul de 16 mii de lei pe lună ca să fugă de răspundere! Să dea doamna judecător înapoi fracție din salariul pe ultimul an, pentru toate dosarele neterminate și care vor trebui reluate! Nu ne jucăm cu lucrurile astea!

Eu cred însă că Liviu Dragnea este cel care, cu adevărat, nu mai are TIMP. E ceva în aer… nu simțiți? Ticăie țara. Crește economia, dar nimeni nu e încurajat de cifrele vânturate de Tudose, cresc salariile, dar ministrul Apărării nu are bani să le plătească, cresc accizele, dar ministrul Muncii vorbește de tăierea indemnizațiilor pentru mame … Liviu Dragnea știe! Scamatoria cu care a câștigat alegerile mai durează puțin. Foarte puțin!

Sigur că da! Un alt judecător va trebui să reaudieze inculpații (poate și o parte a martorilor) în procesul respectiv. Acesta nu a durat 10 luni, cât a trecut de la închiderea Camerei Preliminare.

Procesul propriu-zis, judecarea fondului, a început pe 15 ianuarie, cu o amânare. Pe 18 ianuarie, președintele Iohannis descindea la ședința în care Guvernul Grindeanu ar fi trebuit să dea ordonanța care l-ar fi putut scuti pe Dragnea de proces, prin dezincriminarea faptei. Pentru că arogantul Lider ar fi vrut să nici nu ajungă în fața instanței! A doua tentativă, cunoscută sub numele de Ordonanța 13, nu a reușit să ajungă în vigoare, așa că procesul a început pe 14 februarie, cu încă o semi-amânare (șase inculpați au cerut procedura simplificată, dar doi dintre ei nu s-au putut prezenta personal, așa cum cere procedura). Deci procesul a durat trei luni și jumătate, până la vacanța judecătorească, și, cel mai probabil, ar fi putut fi finalizat undeva la mijlocul lunii octombrie, cu o pronunțare în noiembrie.

Până pe 3 octombrie, noul judecător intrat în complet trebuie să se lămurească ce audieri dorește să reia. Este de așteptat ca avocații să ceară și ei reaudieri suplimentare și sigur toți inculpații vor fi reaudiați. Dar, desigur, asta nu împiedică instanța să dea termene mai scurte. Doar este în interesul justițiabilului Liviu Dragnea, care s-a declarat nevinovat, ca Instanța să-i facă dreptate cu celeritate.

Reluând și agregând datele, situația e cam așa… Liviu Dragnea NU a obținut zece luni de amânare. A obținut cel puțin două luni, asta e clar. Dar, poate obține, desigur, o tergiversare și de zece luni, și de zece ani, și de cât vrea el, cu condiția să obțină o victorie pe alt front. Pe care l-a anticipat și pe care a deschis deja o ofensivă – frontul Tudorel.

E cert acum doar faptul că Dragnea nu va avea o sentință până la finalul anului. În acest timp trebuie să rezolve niște probleme. Una e să decapiteze cumva DNA-ul și Parchetul General. Apoi, să pună mâna pe CSM și, mai apoi, cu ajutorul CSM, pe Curtea Supremă. Decapitarea parchetelor ar avea un rol de intimidare destul de important pentru acest al doilea demers, fără de care Dragnea tot nu poate să scape. În acest timp, Tudorel Toader a făcut câțiva pași importanți pentru a stârni judecătorii împotriva procurorilor (dar a greșit vai! cu Inspecția Judiciară, în care s-a dovedit că avea oricum niște pârghii importante, trecerea sa în subordinea ministrului nici nu era o urgență) și se străduiește din răsputeri să lase impresia că Justiția e praf, nicidecum unită împotriva unor infractori care încearcă să o violeze.

Mai rămân încă două hopuri – Strada și partenerii străini.

Strada au ignorat-o și data trecută, chiar dacă astfel au făcut-o și mai puternică. Strategia pozițională are rostul de a nu da oamenilor un motiv clar și concret, cert, indubitabil, ușor de înțeles, așa cum a fost la Ordonanța 13, de a ieși în stradă. Esențial este ca tot castelul de cărți numit program electoral să nu se prăbușească prea devreme, căci ce s-ar întâmpla cu Strada dacă PSD-ul nu mai poate plăti salariile și pensiile cu care a încercat să cumpere indiferența electoratului la aceste manevre insidioase?

Cât despre partenerii străini, vedeți că s-au apucat deja să-i ia la întors (vezi atacurile la ambasadorul american), ba chiar s-ar putea ca în subteran să mai existe și alte manevre. Sau credeți că ministrul Apărării a rămas degeaba să aleagă între banii de salarii și cei de achiziții de tehnică americană?

Și poate că acest război pozițional, în trepte, mult mai deștept așezat ca data trecută, ar fi avut o șansă dacă Liviu Dragnea s-ar fi putut abține să nu facă pipi pe Justiție, azi, când aceasta a lăsat impresia că l-a scăpat. A zâmbit pe sub mustață și le-a zis-o! Pune-te în locul oricărui magistrat din țara asta, Liviule! Mai dă o dată click pe înregistrarea cu tine și încearcă să ghicești ce simt cei care te vor judeca!