Splitul de TVA – bomboana de pe coliva creșterii economice

Moise Guran

Nu cred, la modul sincer, că split TVA-ul va intra în vigoare, chiar dacă e deja ordonanță aprobată. Nici măcar mintea crudă și creață a ministrului Ionuț Mișa nu putea gândi așa ceva, deși mi-e clar că nici el, nici geniul din spatele lui (pe care nu-l numesc, chiar dacă îl intuiesc), n-au habar de efectele acestei măsuri. În ciuda derapajului grav al bugetului de stat, eram convins că nici anul 2018 nu va fi unul de recesiune, fie doar și luând în calcul intrarea în producție a noului vehicul Ford, la Craiova. Acum vă spun că indiferent cât crește producția industrială (da, e adevărat, și anul ăsta crește bine), o criză financiară este pe cât de probabilă, pe atât de imprevizibilă. E modelul românesc, dacă vreți… Trăim periculos, ne sinucidem inopinat și spectaculos!

În esență, splitul de TVA nu afectează nicicum evaziunea fiscală. Cine face evaziune, nu lucrează prin bănci, lucrează cu cash, precum premierul Tudose. Prăbușirea încasărilor la TVA (-1,4 mld în primele șapte luni), în ciuda creșterii economice, arată amploarea luată de evaziune în această perioadă. S-a dus dracu tot efortul pozitiv de prin 2014-2016, Antifrauda a fost pusă pe burtă, legislația punitivă relaxată, bon fiscal nu mai dă nimeni, ba chiar, prin creșterea în marș forțat a salariului minim pe economie, firmele cu marje mici (buticurile în special) au fost conduse ca oile exact spre evaziune fiscală. În plus, creșterea dobânzilor este iminentă, în special din cauza împrumuturilor făcute de statul român pentru acoperirea cheltuielilor proprii.

Acesta este contextul în care vine splitul ăsta de TVA, forțând firmele care nu fac evaziune la costuri, cheltuieli, birocrație, cash-flow blocat. Micul patron care cumpără marfă pe persoană fizică (ce credeți că e un cetățean cu un cărucior plin de sticle de ulei) de la Kaufland și o vinde fără să o treacă pe casa de marcat, nu va avea însă nicio problemă. Altul, mic, mare, nu contează, dar care chiar lucrează corect, cu facturi, cu termene, cu salarii pe cartea de muncă, ăla își va blestema zilele. Firesc, nu?

NU! Nu e firesc, dar așa își trage România un glonte în picior, de regulă înainte de startul unui maraton.

Confiscarea cashului (asta înseamnă splitul de TVA) și subordonarea lui unui funcționar de la Fisc (care devine un soi de Dumnezeu al firmei private… sesizați, sper, potențialul de șpagă!) va împinge firmele plătitoare de TVA în brațele băncilor. Care abia le așteaptă, bineînțeles, cu linii de credit pregătite, că acuma există finanțare peste tot. Situația asta se poate schimba peste noapte, la fel cum s-a schimbat în 2008.

Fac o scurtă paranteză, că mi-am amintit acum… Prin 2008, aveam un amic care opera un service auto. Mă trezesc cu el într-o zi că mă întreabă în ce ar trebui să bage el 100 de mii de euro. Păi, zic, ce întrebare e asta? Păi uite, a venit de la cutare bancă la mine la ușa service-ului și m-a rugat cu o linie de credit de 100 de mii de euro. Bă băiete, zic! Stai pe fundul matale! Ești dus? Vrei să împrumuți bani ca să cumperi un teren sau un apartament? Ce te faci când o exploda euro sau îți vor crește dobânzile? Păi, dacă mă roagă cu bani? Cum să refuz?

Era evident, atunci în 2008, că vine uraganul peste noi. Numai orbii nu știau. Că zicea Băsescu, că zicea Tăriceanu nu știu ce… Nu, frate! Problema era în capetele noastre! Parcă avem o genă care ne împinge să ne lăcomim când e mai periculos.

OK, acum e alta situația! Acum e ieftină finanțarea! Oare? Chiar ieftină fiind, cât de repede se poate schimba asta dacă, să zicem, SUA atacă Coreea de Nord sau dacă e suspendat președintele Americii, sau dacă, dacă, dacă? O grămadă de dacă! Câte firme din astea de le împinge acum guvernul inconștient să-și deschidă linii de creditare (nu ca să se dezvolte și să angajeze mai mulți oameni, ci ca să facă split TVA, adică să administreze birocrația statului român) vor supraviețui? Eu pariez că s-ar închide cel puțin 100 de mii de firme în câteva luni.

Vi se pare un scenariu nerealist? Păi, să vă spun ceva… nici nu e nevoie de o furtună externă. O micuță recesiune mondială sau o criză de finanțare de câteva luni sunt suficiente pentru ca noi să intrăm în depresie. Nu în recesiune, în depresie! Într-o cădere de aia de 5-7% a PIB-ului, câțiva ani consecutivi, cu salarii tăiate și șomaj exploziv. Uitați-vă în istoria noastră recentă… 1979, 1997, 2008… Ne-am prăbușit de fiecare dată, pentru că fiecare criză de finanțare ne-a găsit șchiopi. Și, cu excepția 1979, ne-a găsit expuși nu pe dezvoltare, ci pe consum. Împrumutăm bani aiurea, doar ca să-i spargem, sau ca să administrăm privat birocrația infernală a statului român, iar apoi, când dăm de greu, cădem pe burtă și dăm vina pe condițiile mondiale severe. De fapt, ne împușcasem singuri, cu puțin înainte.

Nu cred că split TVA-ul va intra în vigoare. Cumva, cineva, la un moment dat, se va trezi și ne va spune – Nu faceți asta! E o nebunie! Poate guvernatorul BNR, Mugur Isărescu, poate cei de la Comisia Europeană, nu știu. Eu cred că vom intra oricum în recesiune, în cazul în care această măsură intră în vigoare la 1 ianuarie, indiferent că se produce sau nu o criză externă. Cam peste un an, spre final de 2018. Memoria scurtă a poporului nostru (în fapt, lipsa de educație economică) ne va împiedica poate să înțelegem atunci de unde a pornit totul. La fel ca data trecută, statul își exportă problemele în economia privată, sufocând-o.