22.975 afișări

Scăderi de contribuții, scăderi de impozit pe salariu… Atenție că decolăm!

Moise Guran

Ascultându-l pe Ionuț Mișa, ministrul de Finanțe, într-un interviu la Digi, am trecut pe rând prin mai multe stări, care mai de care mai ciudate… Mai întâi aveam o oarecare speranță, apoi mi-a venit să râd și de ministru și de speranța mea inițială, pentru ca în final să mi se facă frică de-a dreptul. Am conchis că Mișa este bine intenționat, dar rupt complet nu numai de realitate ci și de realitățile propriului partid, ăsta de ne tot coace chestii și nu știe apoi, când se ard, cu mâna cui să le scoată din foc. Mi-am băgat instinctiv mâinile în buzunare… Nu mai știu ce ar mai putea fi de făcut.

Ministrul de Finanțe a proclamat ca pe o certitudine reducerea impozitului pe salarii de la 16% la 10%, de la 1 ianuarie 2018, comcomitent cu renunțarea la contribuțiile pe fondul de salarii (plătite de angajator) transferul lor în salariul brut (dar cu stopaj la sursă, nu mi se pare așa greu de înțeles, nu știu de ce se tot ceartă unii pe asta) concomitent cu reducerea generală a contribuțiilor de la 39,5% la 35%.

Parfum, mi-am zis! Stimularea muncii, în guvernarea socialistă, fix cum s-a mai întâmplat destul de contra naturii și pe vremea lui Ponta!

Totuși, mi-am amintit imediat că, deși benefică pentru economie, reducerea CAS-ului cu cinci procente, în 2014, a fost absorbită de bugetul de stat cam într-un an de zile. Dacă mai iei în calcul și reducerea impozitului pe salarii cu 6%, îți rezultă ca popa o gaură de vreo 2-3 miliarde de euro, într-un buget care, o recunosc și ei acum, nu va putea anul viitor să acopere cu 3% din PIB nici măcar gaura de la Bugetul Asigurărilor Sociale, indiferent că plafonează, taie sau nu taie pensiile speciale. Sigur, ea poate fi temporară, presupunând că românii se vor repezi toți să muncească îndârjit iar patronilor nici prin cap nu le va mai trece să plătească angajați la negru (cresc amenzile, apropo!).

Apoi mi-am amintit de ceea ce am scris tot eu, că majorarea salariilor de 25%, începând de anul viitor, promisă bugetarilor, este doar o gogonea brută, rezultată din transferul contribuțiilor de pe fondul de salarii în brutul fiecăruia, astfel încât netul va rămâne cam tot pe acolo, sau va crește cu 2-3 procente foarte decente. Ăsta e momentul de la care am început să râd de ministrul de Finanțe, dându-mi seama că pe el săracu fie nici nu-l mai sună nimeni să-i mai zică una alta, fie îl sună și Dragnea și Tudose, pe rând, fiecare cu altă viziune și alte interese, generând confuzie și în capul tânărului ministru, dar și în opinia publică. Exact așa trebuie să se fi întâmplat și la învestirea guvernului, când Mișa rămăsese pe planul cu desființarea Pilonului II, că nu-l anunțase și pe el nimeni că s-a schimbat schimbarea. Și de acolo a început să mi se facă frică.

În fiecare județ presa locală se crucește de noile salarii ale primarilor. Astea-s pe lege, le dă Mișa, are, n-are, știe nu știe de ele, le-a făcut Dragnea în primăvară ca să stea baroneții strânși în jurul lui când o da ordonanțe de amnistiere. Apoi Consiliile Locale și-au votat salarii pentru angajații primăriilor cât au vrut, ignorând conștient faptul că n-au bugete să plătească respectivele salarii nici până la finalul anului. Prin octombrie vor începe să țipe. La cine? La Mișa ăsta, săracu! Să dea echilibrare prin Consiliile Județene. Se vor repezi toți baronii pe el, crud așa cum e, presiunile vor fi monstruoase… Și dacă dă doar la primăriile pesediste, tot dezastru rezultă. Presupunând că, printr-o minune Mișa ajunge la final de an cu un deficit total nu de 3 ci de 4-5% din PIB (cu implicații grave asupra dobânzilor și, implicit, asupra creșterii deficitelor ulterioare, că și dobânzile tot din buget se plătesc, nu?), presupunând deci că într-un fel sau altul va târî țara până în 2018… ce va face după aceea? Din ce crede el că va echilibra toate aceste promisiuni?

Atenție, nu zic că măsurile de reducere a impozitării pe muncă sunt rele! Dar e prea mult! Banii nu cad din cer, iar efectele în economie durează. Crești de azi salariile, îți cresc de azi costurile. Reduci de azi taxele… efectele bune (angajări, majorări) se văd după o vreme, atunci când patronii încep să creadă că măsura e sustenabilă, că nu bați câmpii, că nu vei reveni după câteva luni sau un an. Or eu stau și mă uit la un ministru care vorbește la televizor de modificarea substanțială a Codului Fiscal, cu cinci luni înainte de aplicarea modificărilor, fără să fi avut nici perioadă de dezbatere, consultări, dar nici măcar cele șase luni necesare pentru intrarea în vigoare de la data adoptării. N-au adoptat nimic, dar ministrul vorbește la televizor. Nu tu explicații, nu tu simulări, nimic!

Cât va fi deficitul anul viitor, dacă 5% din PIB rezultă doar de la pensii, la investiții s-a renunțat complet, dezechilibrul comercial a explodat deja, iar pe salariile bugetarilor mai vin natural încă vreo câteva miliarde de euro (Dumnezeu știe exact câte)?

Ce va face Mișa ăsta atunci? Va reveni la ideea cu desființarea Pilonul II? E atât de naiv încât să creadă că va compensa aceste găuri imense din creșterea contribuțiilor pe PFA? Dar ce vom face noi toți, privați și bugetari? Cât va fi cursul de schimb? Dar dobânzile? Mai avem alegeri în toamna asta și eu nu știu? De ce fac ei aceste lucruri? Măcar știu ce fac? Sau știu unii de alții? Impresia mea este că nu mai au niciun fel de coordonare, au stins becul și trag la întâmplare, văd ei după aia pe unde au nimerit. Scapă cine poate!