De la ticăloșii fără glorie ai celui mai bun Cod Fiscal, la pretorienii fascistoizi ai Codrului Penal*
Moise Guran
De pesediști e vorba. Ce băieți! Unde-s vremurile în care măsuram veșnicia neamului în proiecte de autostrăzi, rescrise o dată la patru ani de un Șova, mic, meschin în realizări, dar măreț în hârțoage? Unde-s vremurile în care măsuram Dunărea, iarna pe gheață, după ce Ponta se încurca în minciuni criogenizante și în Roșia Montană? Alelei, ce viață! Dacă Victor Ponta va rămâne cu ceva în Istorie, acela trebuie să fie cel mai liberal Cod Fiscal făcut pe meleagurile noastre, de la Burebista și până la Liviu Dragnea. Un Cod Fiscal-accident pesemne, căci omul ce l-a plăsmuit și cu care ar trebui Ponta să-și împartă gloria, e același ce lucrează de mai bine de un an la căsăpirea lui. Darius Vâlcov a schimbat gașca de golănași ridicoli a lui Victor Ponta cu cea a pretorienilor fascitoizi a lui Liviu Dragnea. Acum se dau de ceasul morții să înțeleagă de ce creșterea salariilor a produs o scădere a veniturilor din TVA la bugetul statului. De prea mult socialism, măi Darius, uite d-aia!
M-a amuzat odată Liviu Dragnea când a observat, sigur pe el, că ciclurile de creștere economică ale României se suprapun cu cele în care pesediștii sau Tăriceanu au condus țara. Păi da, că lumea nu prea știe (și, probabil, nici Dragnea) că perioadele bune vin la câțiva ani distanță de măsurile sau evenimentele ce le stimulează.
De exemplu, creșterea economică din a doua parte a mandatului lui Tăriceanu (2007-2008) a avut drept cauză unele reforme din prima parte (Cota unică, în special), dar mai ales avântul de investiții străine intrate pe finalul mandatului lui Adrian Năstase. Absența investițiilor publice din perioada lui Tăriceanu a fost principala cauză a incapacității României de a face față crizei externe, iar creșterea din a doua parte a mandatului lui Victor Ponta și-a tras seva și din unele măsuri luate de Victor Ponta, în prima parte a mandatului, dar și din eforturile de repornire a investițiilor publice, făcute în ultima parte a mandatului lui Emil Boc. C-așa-i în tenis și-n economie!
Revenind, creșterea economică din 2016 și 2017 are drept cauze parțiale reducerea CAS în 2014 și Codul Fiscal din 2015. Acestea au stimulat investițiile private, investițiile publice din prima parte a lui 2016 și, bineîneles, pe partea de consum, creșterile de salarii. Reducerea cotei de TVA la alimente a stimulat creșterea economică (prin stimularea consumului unor produse de la noi), dar reducerea cotei generale de TVA a stimulat mai mult importurile, iar astea se trec cu minus la calculul PIB.
În 2015, s-a dat o cruntă bătălie pe Codul Fiscal, atacat de Iohannis și de Isărescu, pe de o parte, susținut de Ponta și de Vâlcov, de cealaltă parte. O nebunie! Vâlcov, alergat cu tablourile de procurori, Ponta cu picioare-n ghips pe scările DNA… și totuși, acești ticăloși fără glorie făcuseră cel mai liberal Cod Fiscal din Istorie, acesta era adevărul, oricât de neverosimil ar suna…
Acum, premierul Tudose, șeful Fiscului și, în subsidiar, Liviu Dragnea se străduiesc să înțeleagă cum e posibil să scadă încasările din TVA dacă economia crește. Am sesizat prima dată această problemă pe 2 martie, intuind mai mult faptul că scăderea TVA trebuie căutată în creșterea prea rapidă a salariului minim pe economie. Acesta împinge firmele la evaziune pe partea de TVA. De atunci, am scris pe acest site încă două articole, unul în care sesizam faptul că și creșterea numărului de salariați este tot un miraj statistic, în fapt o parte a salariaților exista (în subteran), dar a fost scoasă la lumină de creșterea salariului minim, apoi, un alt articol în care, pornind tot de la TVA-ul lipsă, încercam să demonstrez corelația dintre împrumuturile statului român și creșterea economică. Girafa dresată a domnului Dragnea era creșterea PIB, pe bază de consum, în fapt 4 mld euro, transferați prin salarii și pensii într-o iluzie a bunăstării. Acest tip de aranjament economic nu poate rezista foarte mult, dintr-o rațiune simplă – mai devreme sau mai târziu, banii se termină, consumul se oprește, iar bunăstarea se epuizează dacă nu vine prin locuri de muncă și producție.
Explică-i unui Nicolicea că dacă nu investești, nu va avea bani să dea la infinit majorări de salarii și de pensii! O să-ți răspundă că multinaționalele sug sângele poporului, că Dumnezeu ține cu românii, că Dragnea ține cu românii, de unde rezultă, deci, că Dragnea e Dumnezeu. N-ai cu cine!
Cum să le explici acestor pretorieni fascistoizi că nu trebuie decât să lase în pace Codul Fiscal, așa cum a fost el făcut de ticăloșii fără glorie, Vâlcov și Ponta, să canalizeze resursele spre investiții măcar la nivelul mignon din ultimii cinci ani și să nu mai violeze economia cu creșteri forțate de salarii, iar aceasta le va oferi ea singură resursele pentru transferuri de bunăstare, așa cum le-a oferit și până acum. Scăderea încasărilor din TVA e un țipăt, un semnal de alarmă. Luați-o mai ușor, frate! Prosteala asta legionaroidă n-a adus niciodată bunăstare, pace, fericire. Doar suferință, conflict, polarizare! Iar dacă voi credeți că prin acest zgomot veți putea masca malformarea legislației penale, înseamnă că n-ați priceput nici până acum ce energie uriașă ați reușit să mobilizați în februarie. Anul ticăie. A trecut de jumătate. De acum vin la decont creditele pe termen scurt din ianuarie-martie. Deja ideologii toxici ai PSD (scuzați că nu dau linkuri, dar e mai bine dacă n-ați auzit de ei) ne explică ce rea e UE că pe alții îi lasă să se împrumute peste limita de deficit de 3% și pe noi nu. Este o retorică de pregătire a toamnei fără bani la buget. Înghețarea angajărilor din Administrația Centrală nu e suficientă. Deranjul e aproape.
Notă* – Expresia Codrul Penal, din titlu, a fost consacrată de Academia Cațavencu acum 20 de ani.