36.187 afișări

Fiecare pasăre pre limba ei piere… Deci, nu-i normal ca pe Grindeanu să-l apere ăi care l-au mai apărat?

Moise Guran

Fără doar și poate, o eventuală înlocuire a domnului Grindeanu din funcția de premier și, implicit, schimbarea Guvernului României va aduce la cârma executivului (în sens restrâns) un om mai dispus să-i dea lui Liviu Dragnea ordonanțele de care ar mai avea nevoie. Și totuși, nu cred că va face cineva zid în jurul lui Grindeanu, nu cred că oamenii ce au ieșit în stradă să-i ceară demisia, acum doar câteva luni, ar putea ieși în stradă să îl apere, iar aceasta ar trebui să fie o lecție pentru toți politicienii care aspiră pentru funcția de premier al României.

 

În Constituția României nu scrie în mod explicit (că nici n-ar avea cum să scrie) că primul ministru al țării NU poate fi o cârpă în mâna unui șef de partid, nici chiar a șefului țării. Constituția prevede proceduri de numire, responsabilități și chiar frâne de protecție, care ar fi trebuit să îl facă pe premierul României un personaj politic puternic, mai puternic de exemplu decât cel al Franței, unde președintele îl poate demite. La noi nu, și asta ține de echilibrul democratic prevăzut de Constituția noastră.

Ca să vă dau un alt exemplu, premierul și miniștrii sunt responsabili și solidari în ceea ce privește guvernarea, dar, atenție, o eventuală demisie a premierului, în alb sau în negru, nu se poate nici depune (și, cu atât mai puțin păstra) decât la Cotroceni, Președintelui Țării, iar nu unui șef de partid, fie el și majoritar.

Doar Președintele schimbă miniștri, dar nu de capul lui, ci numai la propunerea premierului, pe care tot el îl nominalizează, dar la propunerea unui partid sau a unei coaliții.

Încercând să nu lase nici chiar Guvernului sau premierului prea multe pârghii de putere care l-ar putea face mult prea puternic, Constituția prevede o responsabilitate politică a Guvernului în fața Parlamentului. Asta nu înseamnă însă că se poate înțelege că membrii Guvernului sau premierul pot deveni simple telecomenzi ale unei găști politice. Nici chiar alegerea membrilor Guvernului, chiar dacă aceasta se negociază politic, nu îl lasă pe premier la mâna unui partid căci, așa cum vă spuneam, el va fi responsabil solidar cu toți membrii cabinetului.

Lucrurile sunt gândite așa încât să nu o ia nimeni razna, să nu se creadă nimeni nici dictator, dar nici un executant umil.

Nu cred că domnul Sorin Grindeanu înțelegea foarte bine aceste lucruri, atunci când a acceptat nominalizarea pentru funcția de premier. Am auzit multe opinii, potrivit cărora este adevărat că domnul Grindeanu nu avea coloană vertebrală atunci, dar că între timp a început să îi crească una. Deci, cam ce am putea spera de la domnul Grindeanu, să ajungă după trei ani, eventual, la coloana minimalistă a domnului Emil Boc?

Pe de altă parte, să ne amintim că sutele de mii de oameni care îi cereau domnului Grindeanu demisia în februarie, au ieșit în stradă pentru un principiu. Acest mod de gândire și de acțiune este pur și simplu incompatibil cu un calcul de oportunitate de tipul – Grindeanu s-a dat pe brazdă, iar dacă va fi schimbat, o luăm de la capăt cu alt interpus al lui Liviu Dragnea.

Oportunismul și principialitatea sunt antonime perfecte, albul e alb, negrul e negru, iar de aceste lucruri ar trebui să țină cont și Președintele Iohannis, în caz că e tentat să îl susțină pe Grindeanu într-un eventual conflict cu Dragnea.

Acestea sunt motivele pentru care cred că nimeni dintre cei ieșiți în stradă nu-l va susține pe Sorin Grindeanu. Ah! Era să greșesc! S-ar putea să-l susțină cei care l-au susținut atunci, în februarie, la Cotroceni, la Pitești și la Târgoviște. Faceți un apel, domnul Grindeanu, poate ei să vă ajute!