La Juncker, ca la moaștele Janei…

Moise Guran

Zici că suntem, dracu, pe altă planetă! O țară extrem de localizată, un fel de sat mai mare, în care deși au ajuns beneficiile comunicării, internetul, televiziunea și, bineînțeles, radioul, timpul curge altfel, sfânta ignoranță provoacă un soi de surzenie la zumzetul evenimentelor din jurul nostru, un dezinteres ce greu trece de ziua de leafă sau de pensie, de luna asta, dar să ne mai intereseze ce va fi până la leafa de peste două luni, doi ani sau douăzeci de ani. În timp ce Junker pare să fi înțeles prea bine apetitul românilor (politicieni sau nu) pentru pupat moaște, Europa e cu zi ce trece pe alt drum, unul care, de acum e sigur, nu o va omorî, ci o va transforma. Ca pe Jana lu’ Mărgineanu. Cât ne mai pupăm noi cu Junker, Jana va fi deja altceva.

V-am atras atenția încă după primul tur al alegerilor din Franța că, așa mișto și băiat bun cum e el, Emmanuel Macron nu vede Europa în modul târâtor al unei cozi, trase la infinit de Occident. Reformarea Europei a fost discursul său câștigător, cu care a oprit alunecarea Franței spre un extremism ce amenința să facă țăndări Uniunea. Nu e ceva nou, este de fapt răspunsul clasic al Europei la toate crizele de până acum, de la Al Doilea Război Mondial și până la cea grecească, recentă – Mai multă Uniune! Asta a fost întodeauna soluția. Însă acest răspuns s-a nuanțat și nu mai trebuie înțeles în sensul extinderii, așa cum a fost la începutul anilor 2000. Din contră aș zice, mai multă Uniune înseamnă mai multe reguli comune, mai multe chiar decât are azi Zona Euro, care are, în plus față de țările non-Euro, complicatele mecanisme monetare.

După victoria lui Macron, dar tot într-o logică electorală care trebuie înțeleasă altfel la ei decât la noi, și nemții vor mai multă Uniune.

Martin Schulz, contracandidatul Angelei Merkel la jobul de cancelar, propune un buget propriu al Zonei Euro, diferit de cel al Uniunii Europene, iar actualul ministru german al Finantelor, Wolfgang Schaeuble, propune chiar un Parlament al Zonei Euro, diferit de actualul Parlament European, chiar dacă din el ar urma să facă parte actualii parlamentari europeni, ai țărilor din Zona Euro. La nemți nu mai e nimic cu semnul întrebării, oricum Stânga și Dreapta s-au susținut reciproc când a fost vorba de interesele Germaniei în UE (băi, ce oameni, nemții ăștia!).

În timpul ăsta, Jean-Claude Juncker ne pupă pe creștet pe noi ăștia din Europa de Est și ne propune o dezbatere de doi ani în care să vedem ce fel de Europă vrem… Mie mi se pare evident că până la finalul dezbaterii, Zona Euro va fi devenit deja altceva, căci Macron se grăbește, nemții se grăbesc și ei, toți vor altceva și, de fapt, nici nu va mai conta prea mult ce vrem noi.

Iar noi dezbatem dacă ar fi sau nu bună pentru români Zona Euro, Jana, adică actuala Europă, va fi fost demult, nu moartă, dar transformată. În loc să risipim inutil energie și timp, am face bine să ne agățăm cu toate puterile de viitoarea Europă, asta, care a fost răbdătoare cu noi aproape două decenii și ne-a umflat cu bani. Practic, dacă faci comparații între PIB-ul de acum și ăla de la intrarea în Uniune, o să vezi că cea mai mare parte a lui din fonduri europene vine, dar care acum nu va mai sta de nazurile, corupția și chiar duplicitatea strategică a Europei de Est. Hai noroc! Că până acum doar norocul ne-a făcut calea…