Săriți! Au pus gând rău Socialului! Săriți să-i ajutați!

Moise Guran

Suntem în ciudata situație în care partidele coaliției de stânga vorbesc despre reformarea ajutoarelor sociale, în timp ce PNL și USR nici nu-și pun problema în acest sens. Nu că nu și-ar fi pus, în trecut, dar așa, mai cu toate (dar toate) ușile și geamurile închise, nu care cumva să-i audă cineva și să piardă voturile, pe care oricum nu le aveau. Incredibil de populiști ei înșiși, politicienii declarați de dreapta în România sunt din nou în aceeași situație de derută pe care au mai avut-o și atunci când guvernul de stânga al lui Victor Ponta a propus reducerea TVA-ului. Acum, cu reformarea venitului minim garantat, la fel, cei care au cerut voturile publicului de dreapta sunt tentați să tacă, în cel mai bun caz, frecându-și eventual mâinile la gândul că PSD-ul își subminează baza electorală.

Foarte probabil că, într-adevăr, și Tăriceanu încearcă să-și construiască pe Dreapta o bază electorală mai solidă (că aia cu pensiile, vânată cu succes de Cristiana Anghel, poate nu apucă următoarele alegeri), și PSD-ul ar putea avea unele constrângeri de costuri, venite nu atât din efortul cu “socialul”, cât mai ales din faptul că resursele bugetare gândite “din scoarță-n scoarță” se bazează prea mult pe creșterea numărului de salariați.
E foarte clar că sunt câteva milioane de oameni în România care nu sunt nici măcar tentați să-și ia un serviciu, îi luăm și pe ăia care spun că ei ar munci, însă nu le bate nimeni la poartă, presupunând că le-ar cădea patronii în genunchi să-i angajeze, și tot e mică rezerva asta de forță de muncă potențială, cum îi zice Statistica Oficială. (click pe poza de mai jos pentru a vedea studiul INSSE)


Dar, pe bune, mai stăm acum să analizăm că-s penali ăștia care vin cu propunerea de reformare a pieței muncii? Să fie, sunt două probleme diferite!

Aceste lucruri, legate de piața muncii, sunt atât de grave, încât meschinele calcule electorale nici nu-și mai au sensul. În cei 15 ani de când funcționează, venitul minim garantat nu numai că a creat un mod de viață aberant, dezobișnuind oamenii să-și dorească mai mult decât supraviețuirea pauperă și dependentă pe care o oferă, dar a creat chiar modele de viață pentru tinerii ce provin din aceste familii. Vi-l mai amintiți pe cel de 40 de ani care spunea la târgul de joburi de la Vaslui că nu poate conduce o roabă? Acela avea 25 de ani atunci când s-a introdus acest venit minim garantat. Și azi îl dăm la televizor și îl întrebăm de ce n-are nicio treabă… Dacă dăm cu pietre în acești oameni, rezolvăm fix cât rezolvă și retorica sterilă, goală de conținut, a politicienilor, care toți știu să guverneze pe invers, dar niciunii n-au habar să facă o opoziție în interesul electoratului lor.

Acum, interesul electoratului de dreapta ar fi ca partidele declarate de dreapta să prindă momentul și să zică – da, dom’le! Cu asta suntem și noi de acord! Mi se pare că momentul e important, iar clasa politică ar trebui presată, iar asta care se declară de Dreapta, dar se comportă de Stânga, și aia care se declară de Stânga, dar ia măsuri de Dreapta, cum ajunge la guvernare, să se pună toată la o masă, eventual una de la Cotroceni. Iar la masa asta să stabilească o politică în domeniul muncii și protecției sociale care să nu mai fie schimbată și nici folosită electoral, cel puțin încă zece ani de acum încolo.

Altfel, perspectiva noastră, ca țară, este clară, avem oricum probleme demografice majore în următorul deceniu, pentru a ignora faptul că niște milioane de români și-au pierdut pur și simplu obiceiul și educația de a munci. Aceste lucruri nu se reconstruiesc foarte ușor.