Noi și melcii noștri, europeni…

Sâmbătă se fac 60 de ani de la Tratatul de la Roma, actul de naștere al Comunității Economice Europene. Ceea ce a început ca un tratat extins de liber schimb (eliminând astfel principala cauză a conflictelor europene), a evoluat către o comunitate extinsă de valori, apoi către o uniune politică, monetară. Azi, Uniunea Europeană este la limită, o confederație. Poate deveni mai mult sau mai puțin, poate deveni în final, o federație sau, din contră, se poate întoarce la unul dintre statutele anterioare (Roma, Maastricht, dar nu Lisabona, actualul tratat). Cum Europa a evoluat altfel decât America, prin aderare voluntară, nu prin război, toată construcția pare mai fragilă. E adevărat că deciziile se iau mai greu, ba chiar și că tocmai asta face evoluția mai vulnerabilă (la subminare externă, prin intermediul politicienilor din țările membre). De fapt, aderarea largă a cetățenilor statelor membre la valorile europene o face mai puternică. Și acum, haideți să vedem unde suntem noi în acest context.

Că țara e pe burtă și că o coaliție anti-europeană a ajuns la conducerea ei, fără să sufle o vorbă despre cum vom rămâne noi pe din afara UE și a NATO, asta e deja ușor de demonstrat. Luați declarația premierului Grindeanu, care zice, destul de iresponsabil, că nu facem cheltuieli pentru Armată doar ca să facem cheltuieli. Cum așa? Păi an de an, aproape 90% din bugetele Armatei se duc pe cheltuieli de personal (inclusiv pensii) ceea ce, desigur, contribuie (într-o proporție de… 90%) la conceptul de cheltuieli doar ca să zicem că avem Armată. Domnul Grindeanu poate că știe însă că o largă majoritate a românilor crede că noi dăm bani din buget pentru NATO. Dar ce e NATO? O hârtie! Un tratat! Banii din buget ni-i dăm nouă, Armatei Române și pentru prăștiile acesteia.

Dar când vine americanul și îți zice – vezi că rusul ne subminează democrațiile, cine nu dă 2% pentru propria Armată pleacă din NATO, ce să-i mai explici domnului Grindeanu? Că toate ambasadele din București, inclusiv aia americană, trimit zilnic note către guvernele țărilor lor, cu ce porumbei scoate pe gură domnia sa? Cum să-l mai crezi doar tăntălău pe domnul Grindeanu când toate programele de achiziție au fost stopate?

Dar ce legătură are asta cu Uniunea Europeană? Păi, uitați-vă la Turcia! Apoi la Trump! Apoi la Putin! Apoi uitați-vă la ce fac europenii! Ei pregătesc o apărare comună, post-NATO. De ce post-NATO? Pentru că nu se știe cât va mai exista NATO, subminată din interior de liderii politici ai primelor două Armate (SUA și Turcia). 

Deci tu, ca român, simplu sau premier, cam ce ai vrea pentru țara ta în acest context? Că apărarea comună va fi un pilon important al ceea ce va deveni UE peste vreo cinci ani, asta e o certitudine.

Bun! Acum să ne întoarcem pe partea economică. Deși îndeplinim cele mai multe criterii de aderare la Zona Euro, n-am vrut acolo. De ce? Păi pentru că e polarizare socială în România și pentru că la Vaslui e salariul mediu la jumătate față de București. Așa, și dacă intrăm în zona euro, scade salariul la Vaslui? Nu! Evident că nu! Dar nici nu mai poate crește fără bază economică reală.

Adică, hai să o luăm invers, ca să înțelegem… Ajută creșterile astea de salarii bugetare și de pensii populația Vasluiului? Sigur că da și, evident, într-o măsură mai mare decât pe cea a Bucureștiului, Clujului, Timișoarei. De unde vin banii? De la cei care îi produc, parțial, din taxe și impozite, iar dacă resursa bugetară nu e suficientă (și nu e) de la noi toți, prin devalorizare. A leului. Este că dacă am avea euro, resursa de devalorizare care nivelează economic societatea ar dispărea? Păi da! Dar să nu neglijăm nici asta, în absența acestei nivelări populiste, de acord, pericolul radicalizării crește, așa cum s-a întâmplat în Grecia.

Deci, recapitulând, România nu vrea în Euro, ca să nu-și lase în urmă o parte a cetățenilor, incapabili să-și crească veniturile reale, iar UE nu vrea România în Euro tocmai pentru că acei cetățeni pot aduce la putere partide antieuropene, ce devin apoi risc sistemic pentru toată Europa. Nasol, nu? Păi și în decembrie 2016, ce credeți că s-a întâmplat?

Bravo, Olguța! (Dacă nu pricepi ce scriu, bagă un google translate în engleză sau franceză!) Când vine comisarul european provenit din partidul tău, Corina Crețu, și te avertizează că îți deschide Bruxellesul procedură de infringement, că unu și cu unu fac doi, iar tu te îndepărtezi astfel de Zona Euro, nu te apropii, că cetățenii din Vaslui au nevoie de locuri de muncă, nu de devalorizare și/sau împrumuturi peste limite… No, biiiine!

Mai aveți nevoie să mai analizăm Ordonanța 13, deciziile demente ale Curții Constituționale, inițiativele lui Șerban și Nicolicea de grațiere a corupților sau de limitare a suveranității naționale, exprimate prin referendum (potrivit art. 2 din Constituție)? În ce drac de construcție europeană va mai putea fi România, după toate astea?

Dar hai să fim pozitivi! Sâmbăta asta, la 60 de ani de la Tratatul de la Roma, iese lumea pe străzi, în mai multe țări europene, pentru a da un semnal de păstrare a Uniunii. Asta e o chestie pozitivă, chiar dacă, în substrat, și acolo este vorba de respingerea extremismului eurodemolator. Hai să ieșim și noi! Hotărâți! Pentru noi și pentru politicienii noștri! Hai să le spunem ce credem despre politica lor, dar și despre ce vrem noi cu țara noastră. (Click aici pentru detalii manifestația de sâmbătă, 25 martie)