Creșterea salariului minim NU îi va opri pe români să sclavagească prin Italia

Moise Guran

Văd că e o preocupare reală vis-a-vis de creșterea rapidă a salariilor din România, în special a salariului minim. Aș fi înțeles să ne îngrijorăm dacă NU creșteau salariile, dar pentru că această dezbatere există, să vă spun azi de ce cred eu că ratăm esența ei. Nu creșterea în sine e problema, ci faptul că această creștere nici nu-i ține pe români să mai plece sclavi pe plantații prin Italia, dar nici nu-i ajută să evolueze profesional, aici, în România.

Este adevăr statistic, în ultimul an, salariul mediu a crescut cu aproape 20%, dar asta în principal pentru că în ultimul an și jumătate, statul a forțat o creștere a salariului minim pe economie cu 50%.

Acum haideți să ieșim puțin din acest context, foarte abstract și, oricum l-ai lua, frustrant, și să mergem într-o realitate mai concretă… asta de o vezi mai des pe la știrile, îndeobște numite tabloide. Întrebată de reporterii The Observer, care au făcut dezvăluirile din Italia, una dintre româncele de acolo spune că sclav pe 1200 de euro în Italia tot e mai bine decât liber muritor de foame pe 200 de euro în România. La 1450 de lei brut pe lună, salariul minim net nu e chiar de 200 de euro, e de 250. Sigur, creșterea lui la 300 sau chiar 400 de euro nu va schimba cu prea mult situația celor care pleacă din țară. Tentația ar fi, normal, să spunem – ia să fie și în România salariul minim 1000 de euro, ca să nu mai fie nevoite româncele să fie sclave în Italia!

Uite ce calcul vă propun, înainte de orice… plecând de la faptul că statul a încasat anul trecut 27,7 mld lei din impozitul pe salarii, rezultă că în România s-au cheltuit pentru salarii brute puțin peste 170 mld. lei. Pentru a plăti pentru toți cei 4,7 milioane de salariați cu 1000 de euro (salarii brute, nu nete), am avea nevoie nu de 170 mld lei, ci de 250 mld lei.

Asta presupunând că am fi toți plătiți în mod egal. Dar nu muncim în mod egal, nu?

Tot din bugetul de stat mai aflăm așa – din 170 de miliarde, resurse salariale, 57 mld au mers către bugetari (creștere de 40% față de 2012, când statul a cheltuit cu salariile lor doar 40 mld lei). Încă 15 mld sunt salariile celor 1,2 milioane de români plătiți cu salariul minim pe economie. Rezultă că pentru ceilalți 2,5 milioane de români care nu sunt nici bugetari, nici angajați pe salariul minim, au mai rămas 95 de miliarde. Așadar, salariul mediu al acestora este puțin peste 3000 de lei brut, deci ceva mai mic de 500 de euro net.

Păstrând ponderile și proporțiile, excluzând și salariile celor un milion și ceva de bugetari, dar presupunând în mod absurd că toți privații ar avea salarii egale, ar rezulta un salariu minim, mediu și maxim în același timp de 580 de euro brut, deci cam 400 de euro net.

Puțin, nu?

Ia hai să facem altfel, excluzându-i, la fel, pe bugetari și păstrând proporția dintre număr (1/3) și resurse alocate (1/7) între cei care primesc salariul minim și restul. Ar rezulta că pentru a ajunge salariul minim la 500 de euro brut, ar trebui ca salariul mediu brut al celorlalți să crească de la 580 de euro la 1500 de euro brut. Pentru a ajunge la 1000 de euro salariul minim, media celorlalți ar trebui să fie de 3000 de euro. Deja zâmbiți? Nu zâmbiți! Aceste calcule arată de fapt ce rezolvă și ce nu rezolvă creșterea salariului minim pe economie.

Nu există o soluție minune, nici o soluție care să rezolve imediat ceva, iar creșterea salariului minim în ritmul infernal din ultimii ani nici nu va garanta că nu ne vor mai pleca românii din țară, sclavi pe diferite plantații. Problema e clar, în altă parte, în numărul mare de necalificați (vedeți cât de multe posturi de calificați sunt libere în România!) iar o politică mai înțeleaptă (desigur, cu mai puține beneficii populist electorale) din partea statului, ar fi să-i stimuleze cumva prin taxare pe patroni să investească în calificarea angajaților lor. Astfel, aceștia vor crește prin muncă calificată valoarea adăugată a națiunii și, deci, inclusiv resursele de salarii.

Nu ne vom putea întrece pe salarii minime nici chiar cu italienii încă vreo două-trei deceni de aici încolo. Creșterea în sine a salariului minim nu îi face pe oameni mai calificați și nici nu are vreo șansă să îi convingă să nu se mai sclavagească prin alte părți. Ia introduceți în ecuațiile astea o creștere de la 2,5 milioane la 3 milioane a numărului celor calificați, cu o scădere consecutivă de la un milion la 500 de mii al celor necalificați, să vedeți atunci cum se schimbă toate, inclusiv emigrația.