Curtea Constituțională a luat-o razna! Se crede instanță de judecată!

Moise Guran

În vara anului trecut, vă avertizam că judecătorii Curții Constituționale sunt niște ticăloși, încercând să demonstrez că decizia referitoare la Abuzul în Serviciu este un abuz în sine, prin care Curtea, care nu este instanță de judecată (ce aplică și interpretează legea), ci o instanță politică (cu o singură atribuție – verificarea conformității textelor de lege cu Constituția), și-a depășit în mod evident atribuțiile. Acum nu mai spun doar eu acest lucru, o spune cu subiect și predicat (mă rog, mai puțin partea cu ticăloșia) judecătorul CCR Livia Stanciu, fostul președinte al Curții Supreme.

Doamna Stanciu a formulat o opinie separată în care arată de principiu așa:

  • Călin Popescu Tăriceanu nu a depus și nici nu există nicio dovadă a faptului că, investigânnd modul de adoptare al OUG 13, DNA sau Parchetul General ar fi investigat oportunitatea emiterii ordonanței.
  • Niciunul dintre documentele cauzei nu este de natură să probeze că ancheta penală ar viza respectarea condițiilor stabilite de art.115 din Constituție pentru adoptarea de ordonanțe de urgență
  • Soluționarea conflictelor juridice de natură constituțională nu poate avea semnificația încălcării chiar de către CCR a competenței altei autorități publice (…) pentru a analiza (…) încadrarea juridică a faptelor pentru care s-a formulat denunț în prezenta cauză.
  • Pe 15 mai 2016, tot Curtea Constituțională a constatat că procurorul este obligat să înceapă urmărirea penală in rem, în cazul unei sesizări, acum CCR spune că procurorul și-a depășit atribuțiile, începând aceeași urmărire.

 

Mai pe limba română… Declarația Dorneanu era o copilărie pe lângă motivarea Deciziei. Răul făcut de judecătorii CCR prin această decizie este monstruos! Ea acordă o supra-imunitate miniștrilor, alta decât aia pe care o poate ridica Președintele (sau Parlamentul), căci această decizie va putea fi invocată în fața instanțelor de un ministru-infractor.

Nu s-a mai pomenit, nu s-a mai auzit și nici democratic nu poate fi, ca o Curte Constituțională să oprească o anchetă penală. Acesta este jobul Instanțelor Judiciare. Ba chiar, încercând în mod excesiv să-i apere pe miniștri de procurori, judecătorii CCR spun că numai ei, nimeni altcineva nu poate controla legalitatea unei Ordonanțe de Urgență, uitând, de exemplu, că Guvernului îi este interzis prin Ordonanță de Urgență să modifice nu numai regimurile unor libertăți, dar chiar Constituția însăși sau regimul unor instituții fundamentale.

Dacă guvernul ar da o ordonanță prin care, să zicem, ar desființa chiar Curtea Constituțională, atunci procurorii, poliția, oricine, n-ar avea ce să-i facă. Pentru că miniștri și Guvernul au de acum imunitate față de toată lumea, cu excepția Curții Constituționale. Nu bat câmpii, astfel de situații s-au mai văzut – în 2012 Guvernul Ponta a modificat prin OUG chiar legea Curții Constituționale.

De asemenea, este destul de evident faptul că motivarea acestei decizii are drept scop crearea unui pretext suficient pentru a permite politicienilor schimbarea Procurorului General și a Procurorului Șef al DNA. Nu mă credeți? Citiți pasajul ăsta… (oricum va fi vedetă la televiziunile penalilor)

Curtea constată că prin verificarea circumstanțelor în care a fost adoptată Ordonanța de urgență a Guvernului nr.13/2017 (…) Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție și-a arogat competența de a efectua o anchetă penală într-un domeniu care excedează cadrului legal, ce poate conduce la un blocaj instituţional din perspectiva dispoziţiilor constituţionale ce consacră separaţia şi echilibrul puterilor în stat. Astfel, în condițiile în care începerea urmăririi penale presupune activități de cercetare și anchetă penală cu privire la modul în care Guvernul șia (sic!) îndeplinit atribuțiile de legiuitor delegat, acțiunea Ministerului Public încetează să mai fie una legitimă, devenind abuzivă, întrucât depășește competența stabilită de cadrul legal în vigoare. Mai mult, acțiunea Ministerului Public creează o presiune asupra membrilor Guvernului care afectează buna funcționare a acestei autorități sub aspectul actului legiferării, având drept consecință descurajarea/intimidarea legiuitorului delegat de a-și exercita atribuțiile constituționale. Declanșarea unei ample anchete penale care s-a concretizat prin descinderi la Ministerul Justiției, ridicarea de acte, audierea unui număr mare de funcționari publici, secretari de stat și miniștri a determinat o stare de tensiune, de presiune psihică, chiar pe durata derulării unor proceduri de legiferare, creându-se premisele unui blocaj în activitatea de legiferare. Astfel, sub imperiul unei temeri declanșate de activitatea de cercetare penală și de formularea unor viitoare acuzații care pot determina incidența răspunderii penale, Guvernul este blocat în activitatea sa de legiuitor. Împrejurarea creată golește de conținut garanția constituțională referitoare la imunitatea inerentă actului decizional de legiferare, de care beneficiază membrii Guvernului, garanție care are ca scop tocmai protejarea mandatului față de eventuale presiuni sau abuzuri ce s-ar comite împotriva persoanei care ocupă funcția de ministru, imunitatea asigurându-i acesteia independența, libertatea și siguranța în exercitarea drepturilor și a obligațiilor ce îi revin potrivit Constituției și legilor. Prin conduita sa, Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcția Națională Anticorupție a acționat ultra vires, şi-a arogat o competenţă pe care nu o posedă – controlul modului de adoptare unui act normativ, sub aspectul legalității și oportunității sale, ceea ce a afectat buna funcționare a unei autorități, care îşi are remediul în dispoziţiile art. 146 lit. e) din Constituţie, care prevăd soluţionarea conflictelor juridice de natură constituţională dintre autorităţile publice de către Curtea Constituţională.

Te doare mintea! DNA-ul a dat o lovitură de stat, ce să mai…

Ceva îmi spune că lucrurile nu s-au terminat și că mai urmează și altele. În același timp, cum nu există o instanță superioară la care deciziile Curții Constituționale să poată fi atacate, cred că trebuie de acum să începem la modul serios discuțiile despre o nouă Constituție, una care să prevadă inclusiv depolitizarea Curții Constituționale