Ce a descoperit DNA, investigând OUG 13 și de ce a mutat ancheta la PG…

Moise Guran

Așadar, DNA susține că nu a găsit fapte de corupție în legătură cu emiterea OUG 13, dar indică într-un mod destul de clar traseul acesteia, precum și existența unor indicii privind săvârșirea unor infracțiuni de favorizare a făptuitorului, prezentarea cu rea-credință, de date inexacte, fals intelectual, infracțiuni care nu ar fi de competența DNA. Asta nu înseamnă că niciun lider de partid nu și-ar fi exercitat influența (abuz în sensul Art 13, din Legea DNA), clasarea dispusă de procurorii DNA sugerând că acesta nu a putut fi identificat. Asta se întâmplă exact în ziua în care Curtea Constituțională ar fi trebuit să ia în discuție sesizarea făcută de Tăriceanu privind conflictul între puterile statului, Guvern și Justiție. Un mare pas la offside făcut de DNA. Haideți să vă explic ce am înțeles eu din comunicatul DNA (pe care vă invit să îl citiți cu atenție că e foarte interesant).

Nu poate fi un conflict între puterile statului privind săvârșirea unor infracțiuni de Favorizare a făptuitorului, Prezentare cu rea-credință, de date inexacte, Parlamentului sau Președintelui României cu privire la activitatea Guvernului sau a unui minister, Sustragerea sau distrugerea de înscrisuri, Sustragerea sau distrugerea de probe ori de înscrisuri, Fals intelectual. Nu-i așa? DNA a optat pentru o soluție juridică, chiar dacă aceasta e mai puțin spectaculoasă decât aștepta Strada.

Dacă CCR ar fi spus că este conflict între puteri, atunci procurorii ar fi trebuit să oprească ancheta. În loc de asta, o va continua Parchetul General, cu probele trimise de DNA din care rezultă așa:

1.Ministrul Iordache le-a cerut funcționarilor din minister să facă în două zile un proiect de OUG care să conțină:

•  Dezincriminarea infracțiunii de abuz în serviciu;
•  Dezincriminarea infracțiunii de neglijență în serviciu;
•  Modificarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de conflict de interese;
•  Modificarea conținutului constitutiv al infracțiunilor de corupție: darea de mită, luarea de mită, traficul de influență și cumpărarea de influență;
•  Modificări ale codului de procedură penală, printre care se regăseau și modificări ale modului de sesizare denunțul și plângerea.

Bun băiat, domnu’ Ciordache! La nivel de oportunitate însă… e ministru, poate propune asta. Poate propune orice… să-i dăm lui Dragnea cinci județe pe cinci lei. Ne place sau nu, morala de aici e că am face bine să nu mai votăm penali, că penalii, logic, nu? își fac legi pentru ei.

2. Personalul de specialitate din Ministerul Justiției îi spune lui Iordache că este imposibil de a justifica urgența pentru promovarea proiectului de act normativ prin OUG. Ok! Tot nu-i abuz? Eh, despre asta mai discutăm! Cert este că ar fi fost cel puțin neglijență dacă NU i-ar fi spus ministrului că încalcă art 115 din Constituție. Oricum, ordonanța nu mai intră în 18 ianuarie (datorită desantului prezidențial la ședința de guvern) după care, atenție!, personalul de specialitate din cadrul Ministerului Justiției a întocmit 6 (șase) note prin care exprimau critici la adresa proiectelor amintite.

3. Pe 31 ianuarie, până la începerea fatidicei ședințe, OUG 13 avea doar două avize din cinci. Unul era de la MAI și se referea strict la infracțiunile rutiere, celălalt, de la CSM, era vechi, dat anterior, pe forma inițială a ordonanței. Meleșcanu a semnat orodonanța în guvern, fără a avea un aviz de la funcționarii din MAE. Totuși, la întrebarea premierului Grindeanu dacă are toate avizele, ministrul Iordache, da, avem toate avizele.

4. Acum înțelegem și remarca premierului, privind înregistrarea întrebării și a răspunsului. Grindeanu știa că Iordache minte. Și cum să nu știe, când între orele 20 și 21, în clădirea guvernului, are loc un adevărat tămbălău – funcționarii de la Ministerul pentru Relația cu Parlamentul critică ordonanța, cer întocmirea unui proiect de lege, căci urgența nu se justifică, iar Constituția este încălcată în clar. Urmează o ceartă între funcționarii de la MRP și cei de la Justiție. Până la urmă, cei de la MRP schimbă avizul (de văzut cine, mai exact, a făcut presiuni asupra lor, căci aici nu mai e vorba de neglijență, ci de un abuz în serviciu și, eventual de o instigare sau de încă un abuz), la Ministerul Justiției se șterge primul aviz și se dă același număr de înregistrare pentru al doilea (sustragere sau distrugere de documente, fals intelectual?). Toate astea se întâmplă la ora 21.15.

5. La 21.38, ședința este încheiată, iar Ministrul Justiției prezintă ordonanța în celebra conferință cu “Altă întrebare!” (Colegii mei, de serviciu la acea oră pe Aplicația Biziday, lansează alerta galbenă privind adoptarea Ordonanței 13 la ora 21.50)

Concluzii: Există indicii privind săvârșirea unor fapte de abuz în serviciu? Oh! Da! O grămadă! Totuși, DNA preferă să claseze cazul (nu este un NUP, este o amânare), lăsând în offside o eventuală decizie a CCR privind anchetarea oportunității emiterii de ordonanțe. Parchetul General investighează celelalte fapte care, deocamdată, nu sunt de competența DNA, dar pot deveni, căci odată stabilite acestea, cazul poate fi redeschis. Nu îmi este clar ce rol au jucat miniștrii implicați, dar cred că Parchetul General ar putea cere Parlamentului ridicarea imunității cel puțin pentru Iordache și Grațiela Gavrilescu. Discutabil la Meleșcanu. Cât despre premierul Grindeanu, ancheta ulterioară ar trebui să arate în ce măsură acesta a știut ce au făcut subordonații săi, dar a acceptat consecințele, semnând ordonanța (culpă? intenție indirectă?)