37.589 afișări

Dacă acceptau Unicameral cu 300, azi nu eram în fundătura asta…

Mă simt cumva dator să continuu articolul de ieri cu o explicație privind relația de cauzalitate între ignorarea de către clasa politică a rezultatelor Referendumului din 2009 și actualele tensiuni din societate, despre care spuneam că nu se vor liniști decât atunci când vom avea o nouă Constituție, una care să strângă clasa politică în cămașa unui mai mare respect pentru cetățeni și pentru mandatul acestora. Care nu e pentru ei, e pentru interesele celor care i-au votat.

În România, rolul partidelor este supraevaluat. Constituția noastră definește clar ce trebuie să facă aleșii, prin două articole despre care nu vorbește nimeni și care sunt mai mult de formă. Ambele articole previn situația în care un lider sau un partid folosesc Puterea în interes propriu, adică exact situația de acum și da, cred că am avea un proces interesant dacă cineva ar face o plângere împotriva PSD privind încălcarea scopului licit al unui partid politic. De facto, PSD-ul lui Liviu Dragnea pretinde că poate face ce vrea (exercitarea suveranității) dar nu face asta în interesul tuturor ci invocă permanent un grup, al celor care au votat PSD. Ia citiți articolul ăsta din Constituție și jurați-vă că l-ați auzit vreodată pe la televizor, dezbătut de cineva în aceste zile tensionate.

L-ați citit? L-ați înțeles? Acu hai să trecem la ceva mai complex… E un alt articol în Constituție care spune că parlamentarii trebuie să facă ce cred ei că e în interesul celor care i-au ales, iar nu ce le spune … oricine altcineva. Chiar și liderul de partid. Ia! Citiți și aprofundați!

Este că, de fapt, Constituția noastră e sublimă, a prevăzut inclusiv fundătura asta în care suntem acum, dar cu oamenii avem o problemă? Păi da! Pentru că (și aici, dăm timpul înapoi un an jumate) sistemul electoral exclude (limitând la partidele mari) accesul ideilor noi la Putere. Nu că în ultimii doi-trei ani n-ar fi apărut lideri noi sau idei noi ci pentru că pur și simplu ei n-au putut trece bariera mediatică, iar bariera electorală (afurisitele de semnături) a fost setată la maximul superior posibil. Am scris despre astfel de oameni (vreo trei-patru articole înainte de campania electorală, căutați în site) și, dacă vă mai amintiți, și USR a fost la limită cu semnăturile.

Acum haideți să ne întoarcem la Referendumul din 2009 și la cum ar fi putut el să ne facă să evoluăm ca societate.

În mod evident, la vremea respectivă Traian Băsescu s-a folosit de referendum pentru a câștiga alegerile prezidențiale. Spun asta, pentru că dacă ar fi fost băiat cinstit, preocupat de binele societății, înainte de interesul său electoral, Băsescu ar fi inițiat direct modificarea Constituției (președintele are această prerogativă) iar Referendumul n-ar mai fi fost consultativ. Și, oricum, la o modificare de Constituție se face obligatoriu și referendum.

Atunci când am votat covârșitor pentru Unicameral cu 300 de parlamentari, ne-am gândit cu toții că în felul acesta îi vom selecta mai bine, că îi vom forța poate să devină mai importanți, mai responsabili, să evolueze din stadiul de mașinărie de vot. N-au vrut.

Pe atunci aveam uninonominal, dar acum nu mai avem, l-au scos (într-un acord cu Băsescu, Iohannis și Ponta, lideri tractor, care au calculat că își pot băga astfel pe propria popularitate mai mulți oameni în Parlament) în aplauzele socialiștilor de bună credință care au ajuns ei la concluzia că, pe modelul lui Becali, locul în Parlament poate fi cumpărat doar de bogați. Așa că l-au făcut pe liste, ca să fie mai ieftin. Cât de cinic!

Dar cum ar fi dacă am alege fiecare câte un singur parlamentar? Cum ar fi dacă ar putea candida oricine, într-un colegiu de 18 mil/300=60k alegatori, fără semnături și fără opreliști? Ar fi prea mulți candidați? Păi e ok, hai să-i alegem în două tururi, ca pe președinte… Să fie 100 de candidați în primul tur și să rămână doi în al doilea, dacă niciunul nu strânge peste 50%. E greu? Eu zic că nu! E simplu! Dacă am fi avut asta la alegerile din 2016, ia să vedeți câți independenți/partide noi ar fi intrat în Parlament! O nebunie să faci cu ei majorități de astea penale. Rumegați această idee. Mai strâng și altele. De la voi, din piață, de pe net, din discuțiile constituționaliștilor din acești ani tulburi… Le pun aici în dezbatere și chiar aștept feedback. Vă multumesc! Moise Guran