40.384 afișări

O privire aruncată imediat după alegeri. Și încă una, mult după…

Moise Guran

Sunt câteva lucruri evidente deja la acest moment, pentru următorii patru ani, chestiuni care ne vor afecta securitatea națională și implică acțiune coerentă, indiferent cine va câștiga alegerile, dar despre care nimeni nu vorbește acum. Le enumăr scurt, pentru a putea apoi aborda și câteva soluții posibile.

  1. orban-putinRefacerea Blocului Estic a început. Nu în același fel ca după WW2, ci printr-un mecanism de influențe rusești ce a prins deja țările din jurul României. Euro-scepticismul joacă un rol esențial. Chiar dacă este condusă și ea de conservatori euro-sceptici Polonia ar putea rămâne în afara acestei sfere de influență, pe termen scurt, ceea ce ne-ar putea ajuta. Și nu prea.
  2. Europa Occidentală încă nu e sigură de ce i se întâmplă. Brexit. Frexit? merkel blogTrumpit! Germania își va reveni prima și, probabil, va trece în mod activ sau pasiv la restructurarea UE. E posibil ca după anul electoral 2017 (în Franța și Germania) să înceapă un proces de consolidare a Zonei Euro prin introducerea Uniunii Fiscale. Pe un orizont de patru ani, din actuala UE ar putea rămâne doar o zonă de liber schimb, în timp ce o parte din actuala Zonă Euro ar putea deveni Statele Unite ale Europei.
  3. SUA și Rusia (plus China) vor renegocia global sferele de influență. Interesul trump minessotaRusiei în Europa de Est este mare. Al SUA este din ce în ce mai mic, comparativ cu cel din Golful Persic, dar mai ales din Pacific. Încurcătura cu Turcia este în acest moment cea mai mare problemă a SUA. Nu numai pentru că este o țară NATO care a luat-o razna și se transformă în dictatură. Doar așa, cu titlu de exemplu, în Turcia se fabrică deja componente pentru super-avionul F35. Deci, cam ce își permit americanii să facă cu Turcia?

Este desigur ușor să spunem că noi n-avem niciun rol în acest joc al giganților și că am face bine să ne vedem de sărăcia și nevoile noastre. Atâta doar că sărăcia și nevoile sunt efecte, iar nu cauze. Adresarea de către România a acestor probleme este esențială și pentru securitatea noastră națională, dar și pentru sărăcie și nevoi. Depinde cum privești lucrurile. Săptămâna trecută s-a semnat un acord prin care nemții vin să facă TAB-uri la Moreni, iar ăsta e un semnal extrem de pozitiv. Nimeni n-a văzut evenimentul ca pe un interes strategic pe care Germania l-ar fi plantat în România. Dar, adevărata întrebare este acum, mai are sens să sperăm că vom putea face parte din nucleul dur al unei Europe Unite (în jurul Germaniei, evident)? Eu zic că da. Care ar fi alternativa? Să ne tăiem venele? Să învățăm Miorița în limba rusă?

romania versus rusia

Problema cu opțiunea noastră europeană este că ea n-a fost niciodată pro-activă ci oarecum pasivă. De data asta va trebui să schimbăm niște lucruri, urmărind câțiva pași clari:

  1. Prevenirea apariției unor partide extremiste și la noi nu se poate face fără o mai mare coerență națională. Din acest punct de vedere, președintele Iohannis va tebui ca, după aceste alegeri, să caute cât mai multe puncte de întâlnire între partidele mari, PSD și PNL, posibil și USR, pentru a putea face lucruri grele în următorii patru ani. Dacă se atacă unii pe alții, populist, pentru orice, atunci asta favorizează extremismul. Se poate gândi chiar o soluție de sprijinire a unui guvern minoritar PSD de către PNL și/sau USR, pentru evitarea unor partide toxice la guvernare. Desigur, asta cu condiții. Dacă PSD câștigă alegerile, președintele Iohannis devine ultima piedică în calea modificării legislației penale. Poate juca activ, făcând o înțelegere cu PSD, sau se poate poziționa ca președinte în Opoziție, o chestie care nu va ajuta prea mult România, dar îl va ajuta eventual pe Iohannis să câștige un al doilea mandat. Pe lângă retorica naționalist-extremistă, anti UE, Rusia și-a mai jucat cartea de influență în România și prin intermediul politicienilor corupți. Funcționarea DNA în continuare, la același nivel, e singura soluție. Știu că acum sună utopic să convingi PSD să susțină DNA, dar, încă o dată, ce altceva se mai poate face? Cumva trebuie să supraviețuim în țara asta, evitând niște riscuri. Credeți că rușii nu văd că Ardealul votează altfel decât Muntenia și Moldova? Credeți că UDMR mai poate fi o soluție de guvernare, după ce a virat-o atât de extrem? Înțelegeți unde bat, nu? De aia avem președinte, ca să pună toate problemele pe masă și să găsească soluții.
  2. În această campanie nu vorbește nimeni de integrarea în Zona Euro. N-are nimeni un program coerent pentru asta, deși, e clar, n-avem nicio șansă să mai prindem o viitoare Confederație/Federație/Uniune Europeană, dacă nu ne punem o țintă serioasă în sensul ăsta. Problema e complicată și trebuie abordată deștept căci, presupunând că atingem în patru ani o convergență reală, va trebui să ne pregătim și pentru o uniune fiscală. Ceea ce e și mai shity! Cum facem să ajungem până prin 2020-2025 capabili să plătim taxe ca nemții? E greu, dar nu imposibil, totul e să fim coerenți într-o strategie care ar putea arăta cam așa:

a) Reducerea decalajelor zonale de dezvoltare. Asta se face prin investiții directe, publice și private, concentrate. Vaslui, Mehedinți, Caraș, Teleorman, etc… nimeni nu trebuie lăsat în urmă. Nu neapărat autostrăzi în Vaslui sau Teleorman… Dar spitale? Școli

b) Ca să nu faci doar drumuri și să creezi doar joburi în construcții ai nevoie de o strategie de Educație, de specializare, pe fiecare dintre aceste zone. Că nu vine nimeni să facă fabrici dacă nu are forță de muncă specializată. Se pot gândi poli experimentali de reformă în Învățământ pe astfel de județe, ba chiar și de reformă administrativă care să concentreze decizia și să o facă mai coerentă. Doar ca să vă dau un exemplu, la Liceul Traian din Severin, au niște grupe de copii care an de an câtigă premii de inventică la NASA. Nu-i bagă nici dracu în seamă în România, așa că cei mai mulți dintre ei emigrează. Sau credeați că zestrea de inteligență a nației e concentrată doar la Cluj, Iași, București și Timișoara?

c) O strategie de stimulare fiscală a dezvoltării prin reducerea taxării muncii. Când o fi, dacă o fi, să ne integrăm într-o uniune fiscală, va trebui oricum să creștem taxele mari (impozitul pe salarii de exemplu) dar până atunci trebuie să ne pregătim. Concursul ăsta de scăzut TVA în care PSD și PNL se complac de patru ani e absolut neproductiv (cu excepția TVA la alimente, am explicat atunci de ce).  Cum ar fi dacă începând de la 1 ianuarie 2017 am lăsa cum sunt marile taxe și impozite dar am scădea anual cu un punct (până în 2021) CAS. Nu-mi spuneți că nu e sustenabil. Asta depinde doar de câte locuri noi de muncă se creează. Soluția pentru pensii (ca și pentru salarii de altfel) este crearea de noi locuri de muncă, nu deficitul excesiv.

  • 3. Povestea relației complicate dintre SUA și Turcia ne-ar putea ajuta. Deși, presupunând că americani ar decide să-și mute industriile strategice din Turcia sau alte țări pe care nu mai pot conta, mă îndoiesc că le-ar duce în altă parte decât acasă. Exemplul cu F35 (un avion dezvoltat cu efortul mai multor țări NATO) este relevant, dar nu merită oare încercat să atragem mai multe investiții strategice, de acest fel în România? Afacerea cu nemții de la Rheinmetall e doar un început, nu ne garantează că nemții vor face din România un aliat strategic. Dar, nu uitați, avem un scut antirachetă, care nu mai e american, cum cred unii. A fost predat NATO. Rusia nu va amenința direct pe nimeni câtă vreme scutul e activ, dar va face tot posibilul pentru a dizolva NATO, ca alianță. Interesul nostru este să mai atragem în România și mai multe elemente de infrastructură militară, americană sau germană, sau de alt fel. Dacă vi se pare că asta va enerva Rusia și mai mult, eu sunt pentru normalizarea relațiilor, uite, să predăm mai mult Pușkin la școală, cum zice consultantul lui Putin. Schimburile culturale sunt bune, dar Rusia va face presiuni din ce în ce mai mari pe România, v-am spus cum. Nu o invazie e pericolul ci o preluare politică, prin extremiști sau corupți. Nu acum imediat, dar hai să nu mai gândim de azi pe mâine.

Cum vi se par aceste idei? Gândesc eu deplasat? De ce nu vorbește nimeni despre asta în campania electorală? De ce nici Cioloș, nici Iohannis, nici altcineva nu provoacă dezbateri, electorale sau nu, nu contează pe astfel de teme? Credeți că n-ar fi nimeni interesat? Suntem orbi cu toții sau sunt doar eu nebun?