Cioloș, între popularitate și responsabilitate…

de Moise Guran

Așa cum vă spuneam, este foarte posibil ca guvernul tehnocrat să nu trimită în această lună în Parlament bugetul pe 2017 dintr-o rațiune foarte simplă… Obligat fiind de lege să ia în calcul toate legile aflate în vigoare la data realizării lui, bugetul este în acest moment o bombă nucleară ce poate arunca în aer stabilitatea financiară a țării. Și totuși, eu cred că Cioloș ar face o greșeală să nu trimită în Parlament bugetul. Întrebarea este acum, după ce premierul a ajuns pe afișele electorale, își mai poate asuma măsuri ce numai popular nu l-ar face? Dar ce e mai important? Să fii popular sau să fii responsabil?

ciolos afis electoral pnl

Menirea unui guvern, mai ales a unuia de tehnocrați, este să administreze țara așa cum este ea. V-am mai spus că pe pomenile electorale votate legea bugetului nu se închide în deficitul de 3%, iar depășirea acestui deficit nu numai că ar atrage sancțiuni de la Comisia Europeană, dar ar alunga imediat încrederea în stabilitatea financiară a României. Asta înseamnă că depunerea unui astfel de buget la Parlament ar arunca probabil imediat în aer cursul de schimb și dobânzile, sentimentul pozitiv din economie s-ar deteriora, patronii ar sista eventuale intenții de a face angajări sau de a majora salariile, pe scurt, într-un interval mic de timp România ar primi un șut în nas din care probabil nu și-ar mai reveni cel puțin un an de zile, asta în condițiile în care următorul guvern ar aplica imediat măsuri ferme de austeritate bugetară.

Altfel, riscăm o criză financiară ce poate declanșa o criză economică, iar astea sunt mult mai lungi și mai dureroase, în caz că ați uitat așa repede.

Revenind, scenariul în care guvernul depune un proiect de buget care depășește deficitul nu e deci soluție responsabilă.

Un alt scenariu este cel al unui buget mincinos, în care sunt supraestimate veniturile. Așa a făcut România an de an, timp de decenii. Prevezi pe mama în legea bugetului, apoi te împrumuți ca să acoperi ce (sanki!) n-ai prevăzut, deficitul crește, devalorizezi moneda și te ajuți cu inflația. Mda, sunt acele decenii de împliniri mărețe în care dolarul a crescut de la 12 lei la 40 de mii de lei, în care prețul pâinii a crescut de la un leu la 10 mii de lei, noi toți am devenit milionari în lei, dar, vai milioanele noastre! Caragiale ne privește și acum mustăcind de pe bancnota de 100 de lei, fostă de un milion.

Dacă astfel de minciuni merg la votanții creduli, scenariul doi tot în scenariul unu ne aduce, ăla cu criza economică, asta pentru că analiștii băncilor și ai fondurilor de investiții știu să citească un buget și vor detecta imediat minciuna, așa cum întotdeauna au făcut-o.

Și totuși, guvernul de tehnocrați trebuie să găsească un al treilea scenariu, că de aia sunt tehnocrați. Putem face și o terapie de șoc dacă nația asta vrea. Nu, nu cred că ar fi genial să desființăm armata, chiar dacă un (cum altfel decât) genial parlamentar vrea să-și facă aero-taxi din elicopterele Puma Socat, nu putem închide spitalele sau școlile, că și așa sunt puține, dar chiar așa… de ce ne putem lipsi ca să mărim salariile bugetarilor și pensiile?

Păi, eu cred că s-ar găsi multe, dar îl las pe Cioloș să le caute. Are la îndemână ordonanțe de urgență, are posibilitatea angajării răspunderii pe legi organice, are deci proceduri rapide, prevăzute de Constituție pentru tot felul de apocalipse. Nu exclud nici varinata în care ăștia cu pomenile electorale, nenea ăla de la Vaslui, exact pe asta mizează, pe forțarea premierului să ia măsuri fie de majorare a unor taxe, fie de introducere a unora noi, fie de restructurare cruntă a sectorului bugetar. Eu cred că asta, ultima e singurul lucru pe care poate și trebuie să îl facă un guvern responsabil, indiferent de faptul că fața premierul este deja pe toate bannerele unui partid politic. C-așa-i în tenis!

previously-3-2